Şoareci

din acel minut cum

m-am străduit şi am murit

: orele au fugit
: au fugit precum şoarecii

e periculos să fii mort
: toţi în jurul tău sunt vii

şoarecii de asemenea
/şi fug precum orele/

poezie de Anna Grig
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fugit...

Am fugit ades de mine,
Fără să mai iau în calcul
Că nu ştiu unde mă duc...
Lovindu-mă iar cu capul
De propria goliciune!

Am fugit mereu de lume,
Chiar dacă nu am putut
S-o evit, cum am sperat,
Dar măcar am început
De ea, a nu mă mai teme!

Am fugit mereu de tine,
Cel ce ştii atât de multe!
Mai puţin esenţa vieţii...
Ştii tu? Lucrurile sfinte –
Cele care-ţi sunt străine!

Am fugit de toţi şi toate,
Mai puţin de slăbiciuni...
Am fugit, dar nu mai fug –
Nu mă mai tem de minuni,
Nu mai fug de realitate!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (13 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea morţilor vii

Un mort mi-a spus să tac şi am tăcut,
Nu am murit că e mai greu să mori când vrei,
Lipsa libertăţii fizice contribuie la creşterea lipidelor,
Comisionarii adevărului mişună precum şoarecii,
Au mâncat arhiva, bun venit sub acoperişul nostru,
Arteziana vorbăriei spăla un taur rahitic,
O femeie frumoasă ţinea în braţe urna fostului iubit ucis de ea însăşi,
Cine s-o judece? Toţi suntem la fel. Cine nu a ucis pe puţin o iubire?
Mergi în pustiu şi încearcă-ţi vocea. Vei auzi un scâncet.
Aşa s-a născut primul copil extraterestru.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe leul mort şi şoarecii se caţără.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pod

Sar şoarecii pe salteaua podului.
Un strugure nestrâns e dictator peste frunze.
Păianjenul îşi fierbe colţul casei
în noaptea fluidă.
Oglinda îşi piaptănă tăieturile.
Între cruci alte morminte bătătoresc scurtăturile
peste care cerşeşte
liniştea toridă.
În pod şoarecii
în ploaia cu umbre
siluetele-şi rod.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandon

Ai zburat, ai fugit
ca un porumbel
şi te-ai pierdut spre est.
Dar au rămas locurile în care te-am văzut
Şi orele întânirilor noastre.
Ore pustii,
locuri pentru mine devenite un mormânt
la care stau de pază.

poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinar sclipitor

Dacă
ar fi o clipă roz,
inserată,
între orele negre,
apoi orele ar fi gri...
după o altă clipă albastră
orele ar fi albe, etern,
atunci acest program ar fi
/o iluminare/
dar cum orice culoare a clipei
se desparte în mii de nuanţe,
îndepărtate,
nu este decât
/regret/

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea noastră, şoarecii sunt folosiţi pe o scară fără precedent în sociobiologie, încât se poate în mod legitim ridica întrebarea dacă eu nu cumva supraestimez importanţa cazului lui Mayow. Trebuie să admit că există în el ceva foarte primitiv, dar, după cum ne arată antropologii, lucrurile primitive nu sunt obligatoriu depăşite dacă le comparăm cu cele mai elaborate. Astăzi, de pildă, ei supun şoarecii, singuri sau în cupluri, unor condiţii de stress crescând, cauzat de un zgomot comparabil cu acela al frigiderului meu, doar că din ce în ce mai puternic. Şoarecii singuri îşi pierd somnul şi libidoul şi în cele din urmă mor; cuplurile, dimpotrivă, încep să se bată, îşi ling rănile şi supravieţuiesc atât cât ţine viaţa lor de şoareci. Cercetătorii folosesc acest exemplu spre a dovedi că e mai bine să te căsătoreşti, decât să arzi, dar eu nu sunt deloc sigur că au dreptate.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste tot şi nicăieri

Hoinărind peste tot şi nicăieri
Aşa e astăzi, aşa a fost şi ieri
Privesc în jos, privesc şi-n sus
Pe cer planează un vultur pleşuv.

Un om uscat, pare-a fi viu
Păşeşte sub cerul cenuşiu de întuneric,
Plimbându-se pe malul râului sângeriu
Unde peştii Piranha aşteaptă flămânzi.

Şi am fugit, m-am ascuns departe
De ploaia violentă cu picuri acizi
Topind în jur pe toţi şi toate
Am fugit, mă ascund, peste tot şi nicăieri.

poezie de Edmond Ioan Siladie (14 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agendă monotonă de director. Orele 14, consiliul acţionarilor: dezbatere. Orele 20, meeting cu secretara: de... zbatere!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi şoarecii sunt la fel pentru pisică, aşa cum toate lemnele sunt la fel pentru secure.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Endoscopia liniştii

aici în mijlocul petecului de pământ
paşii iau forma lutului îmbibat cu apă
palmele modelează diapazoane din fiecare susur
iedere şi ferigi uriaşe mi se încolăcesc în jurul gleznelor, iar frica mea nu mai e frică de mult
frica mea e surzenie

e prea multă linişte aici, deşi în jurul meu sunt minunile lumii
cascade uriaşe, cascade-iele ale sufletului ce împrumută voci apei
inima are pereţi curgători, cascadele zornăie a ticăit, iar pendula timpului însângerează mereu orele fixe
sunt orele alea în care îţi citesc de pe buze
danaaaa... tu auzi? danaaaa...
orele alea în care tu nu uiţi să-mi aminteşti că dragostea creşte pe măsură ce-o împarţi şi durerea, da, şi durerea scade pe măsură ce o împarţi...

e prea multă linişte, iar eu am ajuns să sparg visele în dinţi şi durerile de pereţii cascadelor
spargerea asta are sunetul ei
eu nu-l aud, dar îl simt...
îl simt atât de puternic încât ecourile lui mi se preling printre sinapse, curg a răşină
uneltele mele sunt dalta şi diapazonul
sunt precum lutierul timpului în încercarea de a crea punţi

între noi se nasc doar cuvintele... sunetele, îmi spui, sunt ecourile inimii
sparge în dinţi sunetul şi împleteşte-ţi corzile viorii din suspinele noastre
poate numai aşa scrâşniturile lor vor sfredeli ca un burghiu Prăpastia celor trei poduri în care tu, eu şi cuvântul adulmecăm tăcerile...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele

orele sunt de vanilie azi
se scutură din fiecare ceas
din toate catedralele
de pe ziduri birouri holuri
din metrouri gări aeroporturi
de pe toate mâinile
şi de pe unde au fost aruncate
ca pe un timp nenecesar

lunecă dinspre noapte spre zi
cu miros de dulce
ademenitor şi feciorelnic
ca şi când nu al lui este păcatul trecerii

cad fix peste cămaşa ta în care
am rămas îmbrăcată să nu-ţi uit mirosul
iar orele astea nişte mere
nu-mi mai încap în buzunare

se sfârşesc
din ati-uri mai ales

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea virtuală

culeg gânduri din lumea virtuală
vesele sau triste, cum le scriu poeţii
simt multă desfătare pe reţea socială
sensibilă şi tandră ca zorii dimineţii.

cuvinte alese sunt rare nestemate
împodobesc cu ele cugetul sărac
am lăsat în urmă orele blestemate
adâncită-n suflet versuri fac şi desfac.

eu nu am aripi dar visele au
puternice şi largi precum condorii
precum îngerii ce prin valuri vâsleau
să ajungă la malul presărat cu glorii.

sunt fericită dar totuşi mai vreau
să cuprind universul cu bogate istorii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea trăieşte minutele lent, iar orele repede; copilăria mesteca orele şi înghite pe nerăsuflate minutele.

citat din Malcolm de Chazal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel Sulamitei

De ce a fugit Sulamita,
Când totu-i stătea la picioare?
La ce se gândea visătoare
Iubita şi neîmplinita?

Nu i-a păsat că ea e vestita
Deşi înnegrită-i de soare,
De ce a fugit Sulamita
Când totu-i stătea la picioare?

Ce greu îndurase ursita
În lumea neîndurătoare,
Nu aur voia, ci clipita
Iubirii din câmpul în floare.

De ce a fugit Sulamita?

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată n-am fugit după bani. Am lăsat banii să fugă după mine... şi au fugit, slavă Domnului.

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de ţărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârşit,
ex nihilo nihil, poemul
se naşte din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânţa din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate şti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea a fugit până la cer

Când sunt cu tine
nu există timp
pare a fi o
veşnicie.
Şi chiar dragostea
s-a uitat la timp
şi a-nceput să râdă,
pentru că ştia
că nu are nevoie de el.
S-a prefăcut
că moare
pentru o zi
pentru a-nflori seara,
fără legi de respectat.
A adormit cuminte
într-un colţ
al inimii mele
pentru un timp
care nu există.
A fugit până la cer
fără să plece,
s-a întors
fără să plece,
timpul a murit,
iar ea a rămas.

poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheltuielile mici sunt ca şoarecii într-un hambar. Dar dacă sunt mulţi pricinuiesc pagube mari.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Eu am să mor la orele amiezii,
Sub nucul secular de lângă casă,
În zi de vară, lungă, călduroasă,
Când stau la umbră caprele şi iezii.

Voi admira priveliştea frumoasă -
Un cer senin, prin crengile livezii
Şi, declamându-i rar, precum aezii,
Am s-o invoc pe doamna cu o coasă.

Când m-or găsi, cu capul într-o parte,
Vecinii, mai târziu, spre asfinţit,
Cu ochii umezi, căutând departe,

Cu chipul resemnat şi liniştit
Şi mâinile-ncleştate pe o carte,
Vor spune, pur şi simplu: a murit.

sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!