Sepală
Senina boltă e albastră
E luna mai, într-un delir
Se-mbată florile cu raza
Și roua rece în potir
Nuanțelor din alb de cală
Spre roșu, roz și violet
Le-adaug vers ca o sepală
Scris cu migală în caiet.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Frunza albastră
Într-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mică albăstruie
Zburând spre cer albit de nori
Și jos o mare de nuanțe
Toate albastre...
- Ce ai pățit, frunză albastră?
Esti suparată? Ești bolnavă?
Intreabă frunzele surate
_Nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun banuț in geantă
Iar lângă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raza albastră
Sub cerul plin de ploi
o rază se revarsă
în noaptea-ntunecată...
e raza mea albastră!
În oglinda apei
privesc culorile
schimbătoare
verde, albastru și roșu
din cântecul depărtării
plutește alene
ca un astru călător
frunzele foșnesc
iar vântul mă mângâie
cu un cuvânt
regăsit din amintirea
unui vis
ridic de jos o frunză
aromată...
cu lumini de stele.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
Apocalipsa a cuprins
Pământ și soarele aprins
Dispare trist îin infinit
Viața fara de sfarsit
Iubitul meu nepamantean
Intinde-mi mana ca sa am
In vesnicii care nu mor
Tot ce am strans cu-atata dor
Misterul noptilor cu luna
Si florile de mar cununa
Marea albastra-n unda calda
Si tot ce am iubit odata
Sa duc cu mine-n univers
Si frumusetea unui vers
In alta lume, spirit viu
Voi fi ce n-am visat sa fiu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discret
un fin poet sentimental
mi-a spus într-un sonet banal
-nici să iubești nu știi
-așa o fi...
in mod discret..
Așez pe masă un caiet
dar pixul n-a vrut să mai scrie
spunând că nu e poezie
în care șoapta să nu fie
un gând fugar despre iubire!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică
Într-o mare de femei
Care-admiră al tău vers
Ce contează-al meu condei
Care caută un sens
Dar râzând deschid fereastra
Nu-i furtună, nu-i nici ploaie
Zboara gândul meu sălbatic
Ce nu vrea să se îndoaie
Și-alergând cu disperare
Nu e pumă, nu-i nici humă
Este doar parfum de floare
Și un vers ce-i scris în glumă
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza albastră
Intr-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mica albăstruie
Zburănd spre cer albit de nori
Si jos o mare de nuante
Toate albastre...
-Ce ai pațit frunză albastră?
Esti suparată? Esti bolnavă?
Intrebă frunzele surate
_nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără, săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun bănuț in geantă
Iar langă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele și Luna
Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbește-n zori zambilei,
Strălucește și-ncălzește
Și la viață ne trezește.
Luna e regina nopții,
Și nu doar la echinopții;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Strălucește, dar e rece.
Luna palid strălucește,
Dar lumina-i ne vrăjește;
Chiar de-i rece, negreșit
Ea ne-ndeamnă la iubit.
poezie de George Budoi din Soarele și Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.RESPIR PRIN VERS
mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii și albe de argint
mi se oprește pasul uneori
sub ploaia de lumină și culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins
mă dor și ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
și să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi și mult prea dor de tine.
respir prin vers când cerul e senin
și tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită
din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi și clopot de aramă
dar intre ieri și azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un poem
Într-un poem scris mai demult,
Ce seamănă cu o ninsoare,
Tu ești un cântec oarecare
Și uneori te mai ascult.
Într-un poem scris pe-nserat
Încerc petale să înșir
Ca într-un prelungit delir
La care-ncet am aderat.
Într-un poem fără accent,
Printr-o fereastră indigo
Ne ducem care încotro
Pentru c-așa este prudent.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers aprins
Din depărtari spre mine vin
Mici bucurii sau un suspin
Le-adun din spații ancestrale
Le risipesc apoi în vale
Voi duce mai departe-n timp
Fără să cer nimic în schimb
Izvor de gând fără oprire
În vers aprins de poezie
Strălucitoare nestemate
La ușa ta cândva vor bate
Voi fi poate demult plecată
Lumina cerului uitată.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărgele
E trecut de miezul noptii
Singură la o fereastră
Șase-șase, zarul sorții
Ți-a alunecat sub glastră
Lunecoasă e iîn noapte
Luna tainică pe boltă
Și în tine fierbe sânge
În șuvoaie se revoltă
Timp trecut, vremuri apuse
Poposesc la tine-n prag....
Ia doar zilele senine
Ca mărgele în șirag.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba scrisă
În albastră călimară
Aseară-am găsit cerneală
Si ti-am scris cuvânt de dor
La lumina stelelor
Insă vântul cel hain
Mi-a dus plicul intr-un spin...
In octombrie cu lună
Dimineața e cu brumă
Plicul meu stă mărturie
Si imi cere o simbrie
Ca să nu mai povestească
Vorba-mi scrisă de dor arsă..
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna din vis
Orhidee cu argint...
Părul tău a-mpodobit!
Imi apari pe inserat
La o margine de sat.
Si pe zi ce trece-n timp
Tot mai mult vreau să te-alint
Să-ti văd ochii, mâna-n scris
Imi esti zână, imi esti vis.
Pică zorii in fereastră
Marea cerului albastră
Sub privirea fermecată...
Zâna mea, frumoasă fată!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mieilor
În urma turmelor de miei
Și clinchetul de clopoței
Pășesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare
Zăpada mieilor în fugă
Mi-a așsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Și o dantelă croșetăm!
Prin ea se vede fir de iarbă
Și flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.
Și ne topim în depărtare
Și eu și spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... și luna lui april.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am regăsit
m-am regăsit într-un final
aceeași doină din caval
ce-a coborât demult din munți
cu pașii umezi și desculți.
m-am regăsit în fir de iarbă
în ochii tăi ce stau să cadă
pe trupul meu incins de vară
scăldat în râul de la moară
m-am regăsit intr-un târziu
în bobul spicului de grâu
în macii înfloriți in luncă
și-n raza soarelui ce urcă
tot mai aprinsă spre zenit
și-apoi coboară-n asfințit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe malul toamnei
Ramuri negre, plopi înalți,
Sunt de haine dezbrăcați.
Frunza galbenă e Doamnă,
Pe un mal abrupt de toamnă
Astăzi mă închin la Soare,
Nu-mi doresc o închisoare.
În zile ce vor veni....
Vreau senin a se-mplini.
Și așa, mai mult în glumă
Am scris vers lipit cu humă
Pe un fir răzleț de iarbă,
Răsărit langă o nalbă...
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masa tăcerii
Mi-e dor de tine, mamă....
Am căutat aseară
O poză in album
Dar surâsul tău
Venea de departe....
Din bibliotecă
Mă privea o carte
Era scris pe ea
Numele tău
Mi-ai dat-o in dar
De ziua mea
Dar filele cărții
Erau ingălbenite
De vreme....
Pe masă trandafirii
Croșetați cu migală
Zâmbeau sfioși
Masa tăcerii...
Cum aș putea vorbi
Cu tine mamă?
Am pus capul pe o pernă
Brodată de mâna ta
Si-am adormit
Te-am visat frumoasă
Așa cum ai fost odată!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinzi de dor
Dacă am cumva reproș
Ca să iti arunc in coș,
Greul să il duci cu tine
Nu-i frumos, nu-mi șade bine.
Nu sunt genul de femeie
Să destrame ce-i sub cheie
Chiar in văzul tuturor
Să spargă oglinzi de dor
Eu voi merge mai departe
Cu un vers ce-i scris in carte
Cu zăpada pe sub haină
Că oricum, afară-i iarnă....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul și buburuza
am întâlnit întâmplător
un domn înalt impunător
avea și studii la Paris.....
un erudit în tot ce-i scris
eu îl admir dar nu știu cum
s-a-mpiedicat ieri pe un drum
de-o buburuză roș-intens
ce șchiopăta puțin in vers
se-apleacă Domnul... derutat
să vadă ce s-a întâmplat
dar Buburuza i-a zâmbit
-cer scuze dacă v-ați lovit
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când scriu... tu dormi
Sărutul tău îmi este casă și veșnic așternut cu foc,
La fel cum ard amurguri roșii, la fel cum toate au un loc,
Cu strălucirea din adâncuri și cu puterea unui crez,
Aș vrea să-mi fii în veșnicie cuvântul sacru scris în vers.
Poeme au fost și încă-s scrise de anonimi sau autori.
Eu voi păstra gândul doar ție, deși când scriu... știu că tu dormi.
La casa noastră din câmpie unde se-așterne toamna blând,
Este doar liniștea stăpână și rar vin adieri de vânt....
În rest sunt toate cum le știi, cu roșu pal aprins pe față
O tufănică a-nflorit în colț stingher în discordanță,
Cu galbenul de la cireș și frunza viței din cerdac
Lângă portița ce-i blocată de ram întins de lliac.
Când scriu... tu dormi, privești din cer seninul lumii trecătoare
O rândunică are cuib chiar lângă ușă, la intrare....
Poate-ntr-o zi în zbor pe-o rază, când Luna bolta o veghează
Îți voi trimite o scrisoare cu ochii care lăcrimează.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!