Frunza albastră
Intr-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mica albăstruie
Zburănd spre cer albit de nori
Si jos o mare de nuante
Toate albastre...
-Ce ai pațit frunză albastră?
Esti suparată? Esti bolnavă?
Intrebă frunzele surate
_nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără, săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun bănuț in geantă
Iar langă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Frunza albastră
Într-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mică albăstruie
Zburând spre cer albit de nori
Și jos o mare de nuanțe
Toate albastre...
- Ce ai pățit, frunză albastră?
Esti suparată? Ești bolnavă?
Intreabă frunzele surate
_Nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun banuț in geantă
Iar lângă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești doar al meu
ești doar al meu.
când zbor spre stele
peste fuioarele de nori
ce lasa-n picaturi rebele
adesea adormite ploi!
ești doar al meu...
in gand de seara
si-n diminetile cu foc
cand soare rosu vrea s-apara
timid pe cer in orizont!
ești doar al meu...
cand marea-mi scalda
trupul fierbinte plin de dor
esti doar al meu cand departarea
ne prinde intr-un nou decor!
ești doar al meu...
nimic si nimeni...
nu poate ca sa mi te ia...
nu esti palpabil... esti aievea
esti numai in privirea mea!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâna din vis
Orhidee cu argint...
Părul tău a-mpodobit!
Imi apari pe inserat
La o margine de sat.
Si pe zi ce trece-n timp
Tot mai mult vreau să te-alint
Să-ti văd ochii, mâna-n scris
Imi esti zână, imi esti vis.
Pică zorii in fereastră
Marea cerului albastră
Sub privirea fermecată...
Zâna mea, frumoasă fată!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiorul liric
Eu te cunosc, esti suparat
Si sincer spun ce rau imi pare
Tu cel frumos si adulat
Aduni in vers numai culoare
Femei nu-ncape indoiala
Cred, multe pragul ti-au trecut
Cand stele se aprind in seara
Batai de inimi se aud.
Acum imi esti asa departe
Si gandul meu razbate greu
Fiorul liric se desparte
La stanga tu, la dreapta eu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esti
esti un condiment pretios ce poate reface orice suflet
esti dulceata florilor culese proaspat
esti cerul ce coboara sa se uneasca cu marea
esti steaua ce calauzeste fiecare iubire catre destin
esti mai stralucitoare decit orice nestemata din lume
esti minunea care mi a aratat iubire pura
esti mai presus de toate femeia visurilor mele
poezie de Silviu Petrache (23 martie 1990)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Tablou în albastru
femeia de albastru
de ochi albaștri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o ușă albastră
citește din cărți albastre
se împrietenește cu personaje albastre
sub cupola și pereții propriei chilii în albastru
tot ce gândește e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălășluiește în ea
în trupul ei minion și albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ți-o lipește îngrijit cu o pastă albastră
îți zâmbește albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiași vieți albastre
deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp și anotimp
e acest albastru al unei unice dimineți albastre
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Polen de crin
Cum să te las, si cum să plec?
Tu esti frumoasa amăgire,
Esti visul meu in poezie,
Tu esti perfect!
Zâmbesc amar, e in zadar,
Realul a pătruns prin geam,
O zi cu frig si cer senin,
Doar e gerar.
Si totuși printre amintiri,
Pari cupa albă de la crini,
Polenul galben m-a atras
Nu pot să plec si să te las.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza veșniciei
Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec mașini, căruțe, vântul le ridică,
Le zburlește forma și forma le strică.
O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare și mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.
Ce păcat? Își spune, iarna vine-acuș,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluș,
Nici o săniuță nu le duce-n spate,
Joaca lor de viață, e joaca de moarte!
Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Ești frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-și rupe coasta intri-n veșnicie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Strămoș
mă uit la tine... mi se pare
că te cunosc de undeva
nu ești bunicul care-odată
din vârf de munte cobora?
aveai opinci... desaga-n spate
si cioareci albi dintr-o aba
pe cap purtai căciula dacă
si-un zâmbet ochii-ti lumina
ești tu... cel desenat in carte?
esti pe Columna lui Traian?
esti tatăl Anei lui Rebreanu
ce dus pe gânduri rămânea?
esti Ion... sau Gheorghe... nu contează
tu esti legat de-acest pământ
privește Dumnezeu și tace
tu pentru mine... ești un sfânt!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar esti tu?
Esti asa de dulce
Esti asa de frumoasa
Acum esti genul de fata care vrea devreme sa se culce
De prostii nu-i mai pasa...
Dar... e prea mare zambetul
Se intreaba sufletu'
Fata asta chiar esti tu?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulia, te iubesc
Te iubesc pentru ca esti fata de care am nevoie,
Te iubesc pentru ca nu esti ceea ce caut,
Te iubesc pentru ca nu esti perfecta,
Te iubesc daca-mi dai voie...
Te iubesc pentru ca esti tacuta si nu spui nimic,
Te iubesc pentru ca desi sunt mare ma faci sa par mic,
Te iubesc pentru ca ai o mie de zambete,
Te iubesc pentru ca le inteleg pe toate,
Te iubesc pan-oi muri daca se poate...
Te iubesc pentru ca esti prima fata ce-ai trecut de bariere,
Te iubesc pentru ca m-ai cucerut cu frunze de pelin si nu cu miere,
Te iubesc desi eu m-am jurat sa n-o mai fac,
Te iubesc desi ma jur ca nu te plac...
Te iubesc pentru ca imi zambesti cand am nevoie,
Te iubesc pentru ca m-ai ajutat sa cresc,
Iulia, te iubesc!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raza albastră
Sub cerul plin de ploi
o rază se revarsă
în noaptea-ntunecată...
e raza mea albastră!
În oglinda apei
privesc culorile
schimbătoare
verde, albastru și roșu
din cântecul depărtării
plutește alene
ca un astru călător
frunzele foșnesc
iar vântul mă mângâie
cu un cuvânt
regăsit din amintirea
unui vis
ridic de jos o frunză
aromată...
cu lumini de stele.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru
Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna și ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul și vântul, și cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaștri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaștri sunt munții,
părinții, cărunții,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuțele-n freamăt de râu,
albaștri toți oamenii de pe pământ:
și albii,
și negrii,
și cei ca lămâiul,
și pieile roșii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
și visul, și gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
și chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru și crezul,
albastră nășia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
și vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiștea noastră
și nu se teme de ea
nimenea.
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ai toamna-n privire,
Ai zambetul fin,
Esti o minune,
Esti ca un vin.
Ai buzele dulci,
Ai mainile moi,
Ai soare in suflet,
In ochii mari, ploi,
Esti calda si rece,
Esti dor si furtuna
Esti frunza si floare,
A mea stapana!
poezie de Iuliana Chirilă
Adăugat de Iuliana Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esti...
Esti o fantoma ce apare,
In serile cu luna plina,
In noptile cand vantul fura,
Din Nord-Est, tristetea ta.
Esti gand nebun ce sta de paza,
In coastele de nori, plangand,
Ca un copil fara de ingeri,
Si far' de mama, langa el.
Esti o fantoma pe un umar,
Adusa chiar de dorul meu,
Ce-mi stai langa urechea-stanga,
Cu soapte dulci, si greu suspin.
Esti gand plecat din gandul meu,
Cu toate visele frumoase,
Esti o fantoma ce-ai ales,
Placerea lumii, si-ntuneric.
Esti un amar purtat de vant,
Ce-mi rascolesti suflet si noapte,
Si-mi lasi bolnave amintiri,
Facandu-mi noptile, triste si albe.
poezie de Adelina Cojocaru (8 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadeca
Cadeca bruma peste frunză somnul meu,
Cadeca frunza pe pămant sub pasul meu
Zăpada se așterne-apoi pe urma
ce-am lasat in urma mea.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Afară. Te caut pe alei.
Cadeca frunza pe o bancă pasul meu. Cadeca frunza pe pămant ca-n visul meu? Ba nu, aici zăpadă nu-i. Doar frig.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... intru
În cârciumă. Și caut chipul tău pe chipul altor fețe.
Cadeca plumbul greu pe masă capul meu
Cad sticlele golite-n jurul meu.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Cadeca noaptea peste toate trupul meu
Cade o frunză peste mine, cad și eu....
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu ești aici deci trebuie... nu pot să mă ridic - văd o lumină!!
Cadeca ploaia peste tine gândul meu
Cadeca fumul către cer sufletul meu
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jos..... ești lângă mine....
poezie de Cristian Sorin din nepublicata
Adăugat de Cristian Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul iubirii
Omule,
m-ai fi crezut nebun, dacă ieri ți-aș fi spus
că iarba e albastră?
Ai fi crezut că sunt nebun?
Și totuși ieri
iarba era atât de albastră!...
Dar m-ai crede
dacă ți-aș spune acum
că iarba nu mai e albastră?
Nu, nu mai are nici o culoare;
nu mai e nici măcar galbenă, înțelegi?
nu mai e nici neagră.
Dacă ar avea o culoare
ar însemna că trăiește,
dar nu se poate așa ceva,
azi nu poate să trăiască
... poate... mâine.
poezie de Adriana Bădiță din Zbor frânt (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esti
Esti totul pentru mine
Esti rasaritul diminetilor senine
Din viata mea
Esti marea
In care imi regasesc razele
Pline de iubire
Esti cerul
Instelat
In care ma regasesc mereu
Esti fiinta
Pe care D-zeu
Mi-a trimis-o mie
poezie de Florea Nicolae din Praf Stelar (20 iunie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru infinit
Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare-albastră (de Eminescu)
- Floare-albastr-a mea de sus, cufundată-n stele,
La ce iarăși ai apus, suflet fin al vieții mele?
O să mor de al tău dor, mai răsari te rog odată
Alină-mă puișor, puișor prea scump de fată...
- Răsar eu, dar este soare, și sunt mititică,
Eu sunt mica stea de mare, și sunt o nimică.
Așteaptă-mă pe-nserat, și-am să strălucesc,
Luminez suflet curat, pe care-l iubesc.
- Ba eu vreau chiar și pe soare, vreau să te zăresc!
Apari te rog, că mă doare, știi că te doresc;
Stau și tot mă uit pe cer, soarele e-n nori
Tu esti floare și mister, doresc să nu mori!
- Ridică-te dacă poți, vino pân' la mine
Ai mașină, patru roți, drept te rog o ține,
Demarează cât mai tare, greș ca să nu dai
Ești și tu albastră floare, dac-ajungi în rai!
- Eu aș vrea să mai trăiesc, moartea-i despărțire,
Mult la tine mă gândesc, ești a mea iubire,
Iubirea dac-a murit, nu mai este soare
Nu mai sunt al tău iubit, lucru, ce mă doare.
Eu te-am pus la încercare, să văd ce-mi gândești
Să devii albastră floare, trebuie să crești;
Crești și te înalți spre stele, dureri și suspine
Unde, vei uita de ele, când, destinu-ți vine.
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense..., după Mihai Eminescu (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!