Turme de stele

Păşeam incet, să nu ucid ochii de rouă,
O viaţa aşteaptă urcând pe un fir
Să vadă răsăritul, să zboare in azur...
Apoi să se nască in ţipete când plouă.
Urc pe lângă râuri de mioare, inşirate
Cu capul aplecat şi ascultătoare..
Pe o inaltă stâncă o ciută netemătoare
Privind la oile de noi incătuşate.
Şi in arcuş de vânt pe un colţ de gând
Intr-un vârf de munte ca un strop de rouă
Privesc in jos funebra simfonie
Care o cântăm in fluiere de oase..
Nu suntem si noi doar nişte turme de stele păstorite de ai noştri zei!
Ne naştem in ploaia de jerfă a mamei
Ne ingropăm in lut si asteptăm pe un fir de iarbă să urcăm cu ochii de rouă
Si-n fluturi de abur să zburăm acolo... unde o viată intreagă suntem indoctrinaţi de zei si de prelaţi!
Şi cine ştie ce va fii şi ce nu...
Aici nu aşteptaţi, invăţaţi mereu să zburaţi..
Şi nu o să m-ai fie nevoie când va veni sărutul negru de zei să fiţi inălţaţi
Prin iarba universului o să cutreieraţi in comete de rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de rouă

Taman ivită
cu rouă învăluită
dimineaţa te privea
rouă din rouă
pentru privirea mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub talpa cerului...

Pe un vârf de munte
Omul, realizează, simte
Inălţându-se din vanitate
Cât de infim e trupul lui
El de fapt, coboară
In seninătate
Privind totul şi toate
De sub talpa cerului
In iarba albastră
Ca un strop de rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu m-atingi...

Să nu m-atingi
când mă trezesc
în rouă,
cu gând de iarbă,
şi-n braţele amândouă
vei zări, străine,
o stea alunecând.

Să nu mă strigi
Când soarele suspină
În sunet alb, cu adieri
De vânt,
Iar eu mă sting, lăsând
Lumină
Acolo unde tu
Ademeneşti mereu...
Aceeaşi umbră.

Să nu m-atingi
Când sufletu-mi de
Rouă
Se-nchide într-un suspin.
Eu voi fi iarba
Culcată-ntr-o privire;
Tu să te-nduri, lăsându-mă
Acolo,
Un cântec să-ţi devin,
Un cântec să-ţi devin.

poezie de Valentina Becart (7 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascade de rouă

Cascade de rouă
Din ochii Iubitei plouă
Sufletul ei cât oftează
Ochii ei cât lăcrimează!
Distanţele o întristează
Inima i-o îndurerează...
Dar ea plânge fără rost
Chiar dacă lângă ea eu nu-s
Iubirea mea în sufletul ei
s-a pus
Sufletul meu in ochi mi s-a mutat
Şi suferinţa ei cât a regretat!
Iubita mea cu ochi de mare
În ochii mei s-a aprins un Soare
Soarele in ochii tăi se oglindeşte
Numai la tine se gândeşte
În braţe cât te mai doreşte!
Te doreşte, te iubeşte
Si tare te mai roagă ca ochii tai să nu mai plouă
Cu-atatea casacade de rouă!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupe de rouă

În fiecare zi
cupe de rouă ridică pământul
închin către cer...
Gingăşia din flori
îmbrăcată-n culori,
mulţumeşte soarelui
binecuvântarea de a nu lăsa în jur
un Pământ tern!
În fiecare dimineaţă ne,, naştem "
cu ochii privind către zări,
rămânem puri,
deschişi către viaţă
dacă vedem minunea din rouă
ca darul divin ce limpezeşte adâncuri
de suflet,
acolo unde ziua si noaptea lasa în urmă...
suspin!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de rouă

E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două…

Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculţă şi te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe şoapte

Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorţire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două

Doi paşi de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte… dulce feerie!
Prin părul meu eşti vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viaţă suflet îmi vei fi

Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două…
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruţi doar una...şi apoi, doar două…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de cer o saturi privind strop infinit de rouă...

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

castel de flori
vitralii se sparg de rouă
greieri muţesc

faptură de sulfină
fiori au murit în rouă

tanka de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cine eşti
Glas de rouă
Auzit în iarba de ace
A timpului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele apasă pe clape

Talpa sărută un ochi de noroi
Ziua se ascunde prin stână,
Visul amiezii stăruie-n noi
Ca o ninsoare păgână.

Curge lumina pe stânci de granit
Iarba devine tot mai amară,
Poate-i amurgul neîmplinit
Ca un surâs de fecioară.

Ciobanii cântă-n fluiere de os
Cu gura înflorită-n ulcioare,
Şuieră vântul pe munte fălos
Setea se coace-n mioare.

Ploaia sărută un mugur stingher
Ochii se scaldă pe buze de rouă,
Norii-şi răsfrâng fruntea spre cer
Înfrunta lumina şi plouă.

Plâng sălciile stârnite de ape
Florile se vor crede fete mari,
Soarele apasă pe clape
Cu triluri urcate-n arţari.

Singură, din foc ai scos rugul
Sărutul mi-l stingi cu ochii lichizi
Se îmbată-n ierburi vrăjite amurgul,
Cănd porţi de lumină-mi deschizi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 martie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

stau şi ascult nemişcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă şi plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai ştie, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai ţipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
şi ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă şi plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel sclav timpului

Îmi tăiam trupul cu condeiul
Răsfirându-mi crud mercurul
Se aduna într-o urmă nebunul
Pe unde sfinţise-i tu nisipul

Dezgheţat de tine dintr-un
castel de privire saturn
din zeroul absolut chiaun
într-o rouă cu care atârn

pe geana ta adormită
ce-mi lasă inima uimită
dărmându-i câte o stalactită
când răsfiri bucla de heruvimă

ca o adiere de boare lină, marină
in carapacea inimii, perlă divină
a oceanului stelar, tu rouă de quasar
ce te topeşti în abur de lumină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prelins strop de rouă
prăbuşit asurzitor
genelor de dor

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc îngerului de rouă

Iubirea pură cât voi
Aţi încerca să o înnegriţi
Între doi oameni de rouă ce se iubesc
Cu pietre cu noroi drăcesc
Ei mai tare in lumina ei strălucesc
Şi pe voi vă orbesc
Fiindcă se albesc
Şi la un moment dat
De o să treacă pe lângă voi
Cu zeci de mii de telescoape
Nu o să-i mai vedeţi...
Fiindcă ea iubirea pură
Nu mai poate fi prinsă
De smoala ce vă ţine pe voi
Prinsi în iadul de noroi
Nebăgând în seamă
Nici un punct negru
Al răutăţii de voi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminătorul şi lebăda de rouă

Mergeam lângă măşti oglindă
Cu privire ce părea prea senină
Cu soapta reflexiei mele blândă
Neştiind că mă uitam la a mea ocnă..

Si le intrebam "am eu pereche"
Hoinarul nebun într-o ureche
Ce nu-i pasă de nisipul ce curge
Dacă talpa obosită-i plânge

Nevoit cu un trandafir să alerge
Cercul pământului şi-ncă o leghe
Să stea la geam cu gerul de veghe
Iubita-năuntru poate-l întelege.

Ce trufasă mândră rece-mi zice...
"Esti trecător lumii ce trece"
Ce mă îngheată in cocon rece
Cu poezia arzând în foc atroce...

Ea,.. care ma salvat de la moarte
Făcându-mi pat din a ei carte
Hrănindu-mă-n blid de stele ciobite
Mângâiat doar de fluturi cu lăute...

Ce mi-au adus în roi de quasari
O lebedă de rouă din curcubeie
Ce mi-a dat iarba şoaptelor, zeie!
Poeţilor! Pentru a lor samsari!

Şoptind tandru poemul poemurilor!
Metafora avatar a versurilor!
Piatra filozofală a poeziei!
Dându-mi strălucire întuneciei!

Cu glas mai alb decât orice alb
Ea, lebăda de rouă din călimară...
In acest Univers fără vreo umbră.
Ce mi-a soptit tandru-n înger dalb

"Esti poetul nepereche în veci
Prin toate lumile ce o să treci!
Nu te uita-n oglinzi perfide...
Priveşte roua ce mă cuprinde

Ea te auzit şi sa evaporat
Intr-un miros nemaisimţit aici
De când a plecat Luceafărul
Ce acum ţie-n vers Luminătorul"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-a lăsat sărutată..

Unii, ţantoşi ţi-ar spune
Că iubirea e în noapte
Plină de "pasiuni"moarte
Când fiorul-n zori apune..

Alţii, cu ochii de hiene
După palate aurite
Haine spălate, bucate..
Şi pentru a se supune

Soţia cu ochii plecaţi
Sclavă cu palme damnate
Şi nu aceea demnitate
In care totul să-mparţi

Firul de rouă şi pâine
Soarele, stelele, luna
Lacrima când e cununa
Iubiri, inimii genune

Cu luciri-n ochi senine
Cu patru palme-mpreunate
Cu zorii tălpii adorate
Sărutate ca o minune..

Iubire mai esti prin lume?
Sau esti ocnă de cutume
Cu amăgiri-n false spume
Împietrite-n spini, postume..

Şi zburaţi in păpădie..
Când ea lebăda-ti spune
Prin cântul ei de vecie
Iubirea e o minune...

De care nu te saturi
In infinit de infinituri
Privind uluit, tandru la ea
Mereu ziua şi noaptea

Cum ai zări-o prima dată
Când s-a lăsat sărutată...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul fericirii

O linguriţă de azur,
Un strop de suflet cald şi pur,
Un fir de iarbă delicat,
Un praf de stele presărat,
Un degetar de râs voios,
Un mic crâmpei de vis frumos,
O bucăţică de noroc,
Un cântecel cântat cu foc,
O adiere de zefir,
Petale moi de trandafir,
Scântei de aur şi argint,
O şoaptă blândă de alint,
Un bob de rouă lucitor,
O noapte albă de amor,
Şi fierbeţi lent tot ce-i aici
La focul viu, de licurici.
Dar zi de zi, fiţi cumpătaţi,
O picătură doar să luaţi.

poezie de Octavian Cocoş (28 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc în vid

Un abur cald
Mi-atinge faţa
Privesc în vid
Apare viaţa

Asez în gând
Frânturi pe aţă
La gât un nod
Se ia la harţă

Gânduri ce trec
Din ceaţă plouă
Geam mat şi sec
Lacrimă de rouă

Te-am întâlnit
Lapte matern
Viaţă m-ai călit
Timp eşti teren

Cu tine am trecut
Eşti o frumoasă
Călcat necunoscut
Eşti o furtunoasă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ţine;

Şi frunte lângă inimi
Şi inimi lângă frunte
Noi sus vom ţine gândul
Mai sus decât un munte.

Şi muntele e-o treaptă
Şi noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Şi ochii-n rouă ştiu să cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi ştim să facem visul stâncă
Şi din lumină omului mireasă.

poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să divorţez

Aş vrea să divorţez de tine viaţă
Să mă duc pe un munte
Şi casă să-mi fie codru
Iarba să mă învelească
Păsări şi fiare, prieteni
Ce nu se roagă să moară capra
Râul să-mi fie gramofon cu vinil de vânt
Pensie alimentară am să-ţi plătesc
Până la urmă notarului negru
Ce nu uită vreun nume
Ce s-a însurat cu tine
Acum lasă-mă să divorţez
Pretendenţi ai cu duiumul
Cu averi, palate îndrăgostiţi de tine,
Şi iubita de la tine am să o răpesc
Sub cerul fără facturi
În iarbă să mă învelesc
Şi să mă îmbăt cu rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!