Poem
de ce nu m-ai lăsat
între lupi
mamă când m-ai născut
și eram acum
liber între fluturi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De ce?
Mamă, de ce m-ai născut om
și m-ai lăsat să rătăcesc
în tărâmul de ceață al iluziilor?
De ce m-ai adus în lume, mamă
și m-ai transformat din energie în carne și sânge
și m-ai făcut să gândesc?
Mi-ai dat ochi ca să nu pot vedea,
urechi ca să nu aud,
simțuri pentru a nu simți
și gură ca să mă pierd în cuvinte.
Aici nimic din ceea ce există
nu este ceea ce pare a fi!
Și te urăsc, mamă
că m-ai chemat din neant
ca să mă întrupezi în locul
unde fericirea nu înseamnă cunoaștere
și cunoașterea nu înseamnă mântuire.
Nenăscut să mă fi lăsat, mamă!
Și astăzi aș fi fost fericit.
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Toți dorim să devenim
Fluturi între fluturi
Dar coconul îl ucidem
Căpușați de țeluri
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi de opt
Sunt șarpele ce aduce mărul
Unduindu-l în cub de gheață
Să mușc Edenul de dulceață
Ce nu-l are nici albastrul!
Răsărind ca un zeu stele de fiori
Cu fuioare din găuri de viermi
In infinit să nu te m-ai temi
Când răsfirând buclele în zori
C-un sărut că, ai să mi-l oferi
Dorind din viermi, fluturi de opt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât?
între tristeți și bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit
și sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaștri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit
pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat
pe amintirile din noi,
se scaldă soare și noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut
pe noi albeața ne-a cupris,
în noi mai arde foc nestins,
cât te-am simțit, cât m-ai simțit,
cât m-ai jelit, cât te-am jelit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog, mamă, vino-acasă
Dă-mi mâna, mamă, s-o sărut,
că multe-n viață-ai petrecut.
Mai întâi viață mi-ai dat
și apoi m-ai legănat.
M-ai crescut, m-ai făcut mare,
eram pentru tine soare.
Ai plecat de lângă mine,
ai vrut ca să-mi fie bine.
Printre străini ai plecat
și de mine ai uitat.
Când pun geană peste geană
dorul la tine mă cheamă.
Mamă,
În fiece dimineață
mă rog să mai fii în viață.
Tristețea greu mă apasă.
Te rog mamă, vino-acasă!
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Să nu-ți fie teamă să fi diferit
Iubind cum alții nu au putut iubii!
La ce foc acum te-ai m-ai încălzii?
De Prometeu nu ar fi fost de zei hulit...
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-am dormi...
Fără păcat e omul când e copil
Dar incet il uită-n el prins de util
Și doar când corpul m-ai și doarme
Omul numai face păcate, Doamne!
Si te gândești Tu ce aici ar fi
De gândurile nu ni le-am odihni
Dimineața să ne trezim senini
Precis eram acum gata a sfârși...
Căci jumatate din viată, dormim
Și jumătate ne facem că o trăim...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din lacrimă m-ai plămădit
(Cameliei Rogojinaru)
Din lacrimă m-ai plămădit, mamă,
Fiindcă fecior ți-ai fi dorit, mamă.
Tu n-ai știut, când am să cresc,
Iubire c-am să-ți dăruiesc, mamă.
În leagăn mi-ai pus busuioc, mamă,
În viața eu să am noroc, mamă.
Știai cât suferă o fată
De n-are noroc de la soartă, mamă.
Mi-ai pus arnici cules din ie, mamă
Și-n păr floare de păpădie, mamă
În leagăn, mamă mi-ai cântat,
De tine, mamă, m-ai legat, mamă.
În cântul meu ți-aduc cinstire, mamă,
Căci mi-ai dat viață și iubire, mamă.
M-ai legănat cu drag și dor,
Iar azi îți sunt de ajutor, mamă.
Măicuță, mâna îți sărut, mamă,
Și pentru tine îngenunchi la icoană.
Îți dăruiesc inima mea,
Măicuță bună, mama mea, mamă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă - dulce nostalgie
N-am uitat privirea blândă, cu care tu m-ai primit
Când ajuns acas' la tine, eram tare obosit.
M-ai luat, mamă, de mână și pe pat m-ai așezat
Cu căldura-îmbrățișării, pe frunte m-ai sărutat.
Te-ai așezat lângă mine, m-ai întrebat cum mă simt,
Eu ți-am spus că-mi este bine, savurând al tău alint.
Mi-am adus atunci aminte, de copilăria mea,
Când iubirea ta de mamă, niciodată nu-mi lipsea.
Doamne, cât era de bine, când la masă ne chemai.
Ne puneai mâncare-n blide, să mâncăm ne îndemnai.
Unde ești copilărie? Unde ești măicuța mea?
Tot umblând prin țări străine, greu mă apasă vremea.
Acum, când mă-întorc în sat, găsesc casa părăsită,
Curtea numai are gard, ograda e neîngrijită.
Mi-e dor de tine mamă! Mi-e dor de copilărie.
Dorul către voi mă cheamă, fără voi, viața-i pustie.
Port în buzunar la piept, mica ta fotografie,
Semn că încă te aștept, MAMĂ - DULCE NOSTALGIE.
poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poem de mulțumire
Ingerul
meu, de
nu ar fi
fost aici
acum n-aș
m-ai fi fost
decât in
scoică
de lemne
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Întâiului meu născut, la ceas aniversar:
Din visuri și lumină te-am ivit,
Să-mi fii cea mai de preț comoară,
Îți mulțumesc că tu m-ai împlinit,
Când mamă m-ai făcut întâia oară.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut când m-ai sărutat. Am murit când m-ai părăsit. Am trăit câteva săptămâni atâta timp cât tu m-ai iubit.
citat din Humphrey Bogart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai înviat ca să mă stingi
Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
și mi-ai șoptit
că eu îți sunt descânt.
M-ai înviat cu viață
mi-ai curs ușor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menține.
M-ai înviat,
mi-ai strâns cenușa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăși
să mă stingi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți mulțumesc, iubită mamă
Frumoasă ca un răsărit,
În viața mea ai apărut,
Când viață tu mi-ai dăruit,
Iubită mamă, te sărut!
Îți mulțumesc, iubită mamă,
Că m-ai născut și m-ai crescut,
Întreagă fi'nța mea te cheamă,
Iubită mamă, te sărut!
O, câte nopți tu n-ai dormit,
Copil fiind, tu mi-ai fost scut,
Te rog, mă iartă c-am greșit,
Iubită mamă, te sărut!
O, fie-ți numele slăvit,
Primește astăzi drept tribut,
Prinosul fiului iubit,
Iubită mamă, te sărut!
poezie de George Budoi din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 aprilie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unde ești, mamă?
Te caut, mamă,
dar te găsesc doar
în vise;
Te văd frumoasă
dar tristă ca o salcie
ce-și plânge durerea
îngenuncheată
de păcat.
Ți-ai ferecat bucuria
cu lacătul suferinței
când m-ai uitat
întro clipă de rătăcire
prin viață.
Primul meu cuvânt,
l-am dăruit unui înger;
și primul pas l-am făcut
doar ca să-i dau
prima îmbrațișare.
Iar el mi-a mângâiat
creștetul și sufletul
cu aripa dragostei,
lui Dumnezeu.
Cred că am ochii tatei
înlăcrimați de vină
și zâmbetul tău;
mi l-ai împrumutat când
m-ai lăsat
la naștere.
Te caut să ți-l înapoiez
și să-ți mulțumesc
doar pentru că
m-ai lăsat... Luminii!
poezie de Angelina Nădejde (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îmi era mai greu
Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai așezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi știe drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viața mea,
m-am bucurat ca un copil,
dar tot, Tu, Doamne,
l-ai luat ca să-mi redai
bucuria de a trăi.
Azi, nu mă mai simt singură,
uitată,
rănită,
mințită,
nepotrivită...
căci Tu mi-ai răspuns
zâmbind
și m-ai ridicat
deasupra durerii.
M-ai vindecat
și-Ți mulțumesc
că nu m-ai părăsit!
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Adevărul va primi
Întotdeauna
Mult m-ai multă pedeapsă
Decât minciuna și hoția!
În societatea noastră
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de emigrant
Mama m-a născut în chinuri,
M-a crescut cu greu.
Am muncit ca-n mituri
Pentru plaiul meu.
Patria - mamă, însă,
M-a lăsat fără răspuns,
M-a lăsat cu fața plânsă.
De necaz, m-am dus.
Mamă, ce m-ai adoptat,
Te sărut cu drag,
Că lângă copiii tău
Tu ai milă și de-ai mei.
Chiar cu două mame,
Inima - i pustie:
Una doar mă cheamă,
Alta nu vrea să mă știe...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars rupestra
Sunt în marea de cerneală
un trup de cerneală dolomitat
din spuma filelor născut
în valurile muzei legănat
de furtuni în stâncile ei izbit
în rupestre versuri de infinit
și poate acum par incriptat
de adevărul de voi uitat
în vânători cu noi între noi
cu verdele violat în noroi
ce uscat va deveni puroi
de nisip rămas după noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!