Călătorul
într-o zi m-am acoperit cu soarele
mă dureau acut întrebările
nimeni nu m-a văzut
nimeni nu a auzit țipătul
cânt pe țărmult vieții
o pasăre rănită
de unii hulită
de alții lovită
plâng în neliniștea gândului
pierdut în mizeria cotidiană
anonim printre anonimi
străin printre prieteni
veșnic călător
între anii ce trec, se petrec
am ajuns mai departe de ieri
adică nicăieri
îngân cuvinte către cer
simt voluptatea intensă a durerii
a umilinței zilnice, că strig, că exist
că vorbesc, că nu tac
obosit, mă închid într-o scoică
într-o metamorfoză eternă a unui vis
nespus, nescris, neînceput
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre senzualitate
- poezii despre păsări
- poezii despre prietenie
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.