S-a dus la cele veșnice ...
Stăteam pe-o bancă într-un parc
Când soarele e sus, pe cer.
Umbră îmi ținea un copac;
Era îmbrăcat cam lejer.
Pe când gândea mai apăsat
Să-și pună straie noi pe el,
A constatat înfrigurat,
C-a pus inel după inel.
Soarele îl pălise-n cap;
Prinsese insolație.
Coroana lui, cu frunze mii,
Picase în dizgrație.
Și altădat', umblând haihui
În parc, pe locul unde-am stat,
Copacul meu zăcea bolnav,
Pe-o parte, dezrădăcinat.
Era sărmanul răvășit,
Cu haina numai petice.
O frunză ici, una colea;
S-a dus la cele veșnice.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.