Sint cuvinte

Sînt cuvinte
în care nu mai sper
... iar gîndul - parcă
altfel cuprins
lăuntric - mă îndeamnă
să-i caut - preajma
de ecouri
... ne-ajunse la capăt
în aceeaşi viaţă
în această viaţă

... viaţă - despre care
nu se ştie - al cui
cuprins cuprinzător
va fi:
al cuvintelor
al trăirilor

... al cuvintelor
ne-trăite - pînă la capăt
... al trăirilor
ce-mi vor fi - capătul(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fiori

Ce fiori - adîncindu-mă
în trupul - ce-l cuprind
cuprinzîndu-mă
se răsfrîng - între
paralele oglinzi - unde
frigul şi frica
mă-mprejmuie
şi nu-mi lasă
durerea - plecată?

... din cauza asta
nu mai sînt sigur
că voi putea - vreodată
să întorc - clipa
... şi cuprins
de ceea ce cuprind
să nu mai fiu
fiinţa ne-hotărîtă:
dacă visul - este
un gînd
ne-gîndit încă
... sau gîndul
"ceva" din visul
ne-visat încă(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper că vei trăi o viaţă de care să fii mândru. Iar dacă o să descoperi că nu este aşa, sper că vei avea tăria să o iei de la capăt.

F. Scott Fitzgerald în Strania poveste a lui Benjamin Button
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul iubirii

Somnul iubirii - zămisleşte
îngeri - îngeri dosnici
... îngeri corciţi
ai unui tărîm - prezis
sau dedus
din sensul cuvintelor
... din indiviza lor
lămurire - în oglindă

... aceeaşi oglindă
o pui - în dreptul ochilor
ca să constaţi
absenţa prezentă
... sau
cum anume - separă
a ei supra-faţă
eul - de această
realitate

... şi
te vei mira
cum de mai exişti
... cum neîncheierile
închipuirii - îţi mai stau
dinainte
... iar
în fiecare din ele
eşti întreg - dar
mereu altfel(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"În lipsa trăirilor şi comportamentelor eroice, morale, altruiste, estetice, sentimentele de dragoste autentică între parteneri se estompează, uneori, pentru întreaga viaţă. Să trăim altfel decât în obişnuitul zilnic! Să trăim în profunzimea clipelor fericite, apărându-le neîncetat, ştiindu-se că ele nu durează mult, iar oamenii "de bine", fără caracter sunt pretutindeni."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Carte "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hawkeye: Către Erin Hunnicutt, îţi las o listă cu toţi tinerii de care a avut tăticul tău grijă cât a fost în Coreea. Mulţi dintre ei au să-i mulţumească lui pentru faptul că sunt astăzi în viaţă. Vreau să înţelegi de ce a trebuit să fie plecat în primii tăi ani de viaţă. Sper să am norocul să îţi dau personal această listă, dar pe-aici nu se ştie niciodată.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MTTLC, an 2, gr. 6
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce limpede

Ce limpede - pare
uneori - visul
... din care
n-ai mai vrea
să te petreci
în altul

... îl simţi aievea
şi
nu-ţi mai trebuie
trupul
... întruparea
din vis
îţi e de-ajuns

... trans-lucidă
reflectare - a dorinţelor
dezmărginite - şi
sublimate
de gîndul - negînd
... de gîndul - care
prin haosul
de-nsufleţiri prea-plin
transcende sufletul
... într-un
extatic declin(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intesitatea dragostei, diversitatea trăirilor şi a sensibilităţilor estetice de cuplu se pot concentra atăt de mult, încât au capacitatea de a cuprinde "clipe de-o viaţă"... putem cuprinde "infinitul" prin autenticul celui mai nobil sentiment.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezident în ţara cuvintelor

Rezident în ţara cuvintelor
ţara care m-a adoptat
şi totuşi
arhanghelii
ori demonii ce mă locuiesc
se simt uneori precum imigranţi ilegali
dar unde să fug
unde să mă ascund
autoexilat din patria mumă
ţara în care nu se mai produc tunuri
dar se dau tunuri la tot pasul
unde cerneala se uscă în uitare
pe pagini de carte
legate nu cu aţă ori cu clei
ci cu zale
unde să fug
unde să mă ascund
dacă nu acolo unde călimara cu cerneală
e bolul în care
cei închişi pe viaţă
fără drept la recurs compensatoriu
îşi înmoaie pesmeţii.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate spune că a avut o viaţă fericită, cel care spune: "De-aş mai trăi viaţă, aş lua totul de la capăt. Nu-mi amintesc să fii auzit pe cineva. Maria Filipoiu/ despre fericire
*30 martie - Ziua Internaţională a Fericirii

Maria Filipoiu

Maria Filipoiu în Despre fericire (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindit

Oglindit şi oglinditor
în acelaşi timp
simt - cum
prin goluri concentrice
mă înalţ - din adînc
în-mai-adînc

... sau atunci
totul - nu va fi
decît un gol - unde eu
voi deveni
mai-golul

... unde
golirea de sine
în multiplu şi infinit
va fi - poate
ultimul act
... după care - voi avea
tot atîta viaţă
cîtă moarte
... doar - atîta viaţă
cîtă moarte(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere de mamă

Durere în suflet de mamă,
Vulcan irosindu-şi plângerea în cuvinte
Încărcate de non-sensul trăirilor.
Zvâcnesc tâmplele de durere,
Plânsul interior este sugrumat,
De ramurile amintirilor
Pe care au crescut fluturi de gheaţă.
Caut revenirea la mama-materie,
Trăind în anonimat.
Nu mai vreau să simt
Cum îmi picură-n suflet
Lacrima despre care au tot scris poeţii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hawkeye: Către Erin Hunnicutt, îţi dau o listă cu toţi oamenii pe care tăticul tău i-a ajutat cât a fost în Coreea. Mulţi dintre ei trebuie să-i mulţumească tăticului tău pentru faptul că azi sunt în viaţă. Vreau ca tu să înţelegi de ce a trebuit ca el să fie departe de tine în primii tăi ani de viaţă. Sper să am ocazia să îţi înmânez personal această listă, dar pe aici nimic nu e sigur.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezmăţul cuvintelor

te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălţimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:

început

cuprins

încheiere

tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârşitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii

aceeaşi direcţie necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic

un nume uitat într-o clipă
zâmbeşte întunecimii ce urcă şi coboară
despicată de himere într-un dezmăţ de cuvinte

te privesc ca pe o trecere cu pantofii tociţi

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul cenuşii

Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimat
în mine. Nu ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră şi sînt viaţă neajunsă.

Nu vă jucaţi cu mine, ucigaşi,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliţi-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, şi sînt leşie.

Fugiţi! Căci sînt cenuşă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub uşă
şi să mă cern pe chipul vostru-n somn,
şi să vă dau sărutu-mi de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul cenuşii

Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimat
în mine. Nu ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră şi sînt viaţă neajunsă.

Nu vă jucaţi cu mine, ucigaşi,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliţi-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, şi sînt leşie.

Fugiţi! Căci sînt cenuşă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub uşă
şi să mă cern pe chipul vostru-n somn,
şi să vă dau sărutu-mi de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cuvintelor

Noi punem noapte în cuvinte
Şi ne-agăţăm de-un colţ de viaţă...
Eu număr stelele cuminte,
Tu ştergi o pojghiţă de gheaţă

Şi nu e nimeni să ne-alinte
Nici nimeni calea nu ne-nvaţă,
Noi punem noapte în cuvinte
Şi ne-agăţăm de-un colţ de viaţă...

Din tot ce-a fost, n-am luat aminte
S-a destrămat un fir de aţă,
Căci obosiţi de mai-nainte
Ne-am plictisit fără speranţă

Şi punem noapte în cuvinte.

rondel de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul eutanasiei, victima ar trebui să aibă dreptul de a-şi pune capăt zilelor, dacă vrea. Dar cred că ar fi o mare greşeală. Cât de urâtă ar părea această viaţă, există mereu ceva nou de făcut, şi poţi face acest lucru cu succes. Cât timp există viaţă, există speranţă.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAUT...

Caut cuvântul
Armă şi cruce,
Ce face răni
În suflet,
Dar şi alinări
Aduce.
Caut iarba,
Simbol de viaţă.
Iarba verde,
Ne cosită,
Care murind
Se face fân,
Iar fânul
Se face viaţă.

Ciclul e perpetuu.
Caut colbul.
Nu cel de aur!!!

Colbul, colb,
Din care am venit
Şi în care
Mă voi întoarce.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

***(un fir de sânge care se strecoară în tihna cuvintelor)

un fir de sînge care se strecoară în tihna cuvintelor
un fir se sînge insinuant şi pervers acela eşti tu care
curgi dimpreună cu propriile-ţi cuvinte
din zori înspre capătul zilei
te strecori ca un zmeu jucăuş minunat colorat numai bun pentru
o adunătură de gură-cască (ia-le ochii şi
călăuzeşte-i uşurel spre buza prăpastiei)
într-o zi însă firul acela de sînge ar putea face
pentru cineva anume o demonstraţie de
fluviu artezian

poezie de Horaţiu Ioan Laşcu din Înălţarea (1994)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un secret

E un mister în a mea viaţă, şi-n suflet port o taină mare:
O dragoste eternă care într-o clipită s-a născut.
Şi rău-i fără de nădejde, şi să-l pătrundă n-a putut
Aceea care mi-l făcuse, căci l-am ascuns cu resemnare.

Vai, pururi nebăgat în seamă pe lângă ea aş fi trecut,
În preajma ei întotdeauna, dar singuratic pe-o cărare,
La-l cărei capăt a mea viaţă găsea suprema alinare,
fără să mi se dea nimica şi fără ca să fi cerut.

Deşi într-însa Providenţa a pus atâta gingăşie,
îşi va urma distrată calea fără s-audă cum o îmbie
murmurul dragostei, pe care sub paşii ei îl va stârni.

Şi credincioasă datoriei, se va-ntreba nedumerită,
citind aceste strofe, pline de vraja ei nemărginită:
"Cine să fie acea femeie?" şi să-nţeleagă nu va şti.

sonet de Felix Arvers, traducere de Ioan Gr. Perieţeanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!