Intesitatea dragostei, diversitatea trăirilor şi a sensibilităţilor estetice de cuplu se pot concentra atăt de mult, încât au capacitatea de a cuprinde "clipe de-o viaţă"... putem cuprinde "infinitul" prin autenticul celui mai nobil sentiment.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Forţa vieţii, frumuseţea naturii şi potenţarea spiritualităţii, a vivacităţii trăirilor noastre inefabile în atingerea celui mai nobil sentiment."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în în Cartea "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, Bucuresti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi obişnuit înseamnă să fi prins în capcana structurilor revolute, plictisitoare, mediocre cotidiene. A ieşi din obişnuit înseamnă actele de creaţie permanente, forţa de a învinge răul social, forţa dragostei de a menţine şi dinamiza mari prietenii peste timp, forţa intimă ce asigură intesitatea maximă a celui mai nobil sentiment faţă de cea mai apropiată persoană de lângă noi. Ea, El, Noi.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un univers întreg nu te cuprinde

"A fost al tău vreodată vântul
Sau Universul nesfârşit?
Ai ascultat în floare merii
Cum înălţau iubirii cânt?"
Viorica Sălăjan

Un univers întreg nu te cuprinde
Iubirea-n inimă de ţi-a intrat,
Căci flacără în tine se aprinde
Şi universu-i mic pentru zburat.

Iubirea poate a cuprinde
Şi infinitul de nemăsurat;
Un univers întreg nu te cuprinde
Iubirea-n inimă de ţi-a intrat.

Iubirea e o veşnică merinde
Ce ´stâmpără pe orice însetat
De-o ai, nimic nu te surprinde,
Trăieşti viaţa cu adevărat;
Un univers întreg nu te cuprinde!

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte, sentimentele încep să zburde în notele fascinante ale dragostei noastre! Putem cuprinde stelele speranţelor în optimismul şi romantismul fiinţelor iubitoare. Alergăm după speranţele dragostei noastre sfidând vârtejurile artificialităţii umane.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"În lipsa trăirilor şi comportamentelor eroice, morale, altruiste, estetice, sentimentele de dragoste autentică între parteneri se estompează, uneori, pentru întreaga viaţă. Să trăim altfel decât în obişnuitul zilnic! Să trăim în profunzimea clipelor fericite, apărându-le neîncetat, ştiindu-se că ele nu durează mult, iar oamenii "de bine", fără caracter sunt pretutindeni."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Carte "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată simţi o claritate neaşteptată şi te cuprinde un fior de nervozitate, o euforie rapidă, un sentiment de început. Început de drum. De viaţă. De sens. Te cuprinde magia începutului şi te ia în stăpânire, transformându-ţi lumea. Sunt persoane pe care le întâlneşti în cel mai neaşteptat mod, sub cea mai neaşteptată formă. Viaţa ţi se schimbă fulgerător, iar tu ştii deja că transformarea nu mai depinde de tine.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imensitate

Taci şi lasă tăcerea să te... conducă,
Taci... şi lasă vremea, timpul să curgă
Cum curge un râu învolburat de munte,
Taci şi ascultă cum cântă-n cascade!

Priveşte uimirea din mine prin timpul...
Timpul ce vine, ce mi te aduce în cale,
Lasă fiorii, fiorii să-ţi freamăte-n... sânge,
Fierbe şi pierde-te-n doar în privirea mea!

Trăieşte clipa, trăieşte doar pentru mine,
Uită de ieri şi de zile trecute, rămâi cu...
Rămâi cu mine-n eternitate... Minune,
Împarte infinitul la doi, împarte-l la Noi!

Lasă tot cerul să ne zâmbească acum,
Toţi norii lasă-i să curgă picuri pe Noi,
Păşeşte în viaţă prin roua de dimineaţă,
Uită şi lasă uitarea să moară, să... piară!

Cuprinde tot imposibilul, cuprinde... Tot,
Cuprinde visul, visul din noaptea uitată,
Alege o Stea, fii doar steaua, steaua mea
Aici aievea, aici cuprinde... imensitatea!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mic ne este ochiul şi cât de multe poate el cuprinde, chiar şi ce nu este mărginit. Dar ce păcat că de multe ori nu ne putem cuprinde pe deplin pe noi.

Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

O arsură îmi cuprinde trupul
Arzând până la scrum trecutul
Purificând totodată scutul
Ce-mi proteja trupul.

Mă deschid încet, încet
Raţiunea trece pe-un mod mai lent,
Inima pulsează sentimente
Iubirea ma cuprinde pe îndelete.

Aripi noi mi se deschid,
Înălţându-mă deasupra norilor
Iubind prin puterea culorilor,
Nu pot să mă mai închid
Încătuşat intr-un mare vid!

poezie de Miron Iustin (24 iulie 2016)
Adăugat de MIRON
Comentează! | Votează! | Copiază!

La distanţă egală faţă de atomi şi de stele, noi ne extindem orizonturile de cercetare pentru a le cuprinde pe amândouă: infinitul mic şi infinitul mare.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de viaţă

Sunt clipe
când te iubesc
atât de mult
încât dacă te-aş săruta
ţi-aş lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
şi clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe
când
îmi simt durerea
umblând prin măduvă
şi cerşesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat
să ne fim clipe;
clipa unuia
pentru altul.

poezie de Angelina Nădejde (3 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unitatea generatoare multitudinea dispare. Putem avea de-a face numai cu acest "unu" pentru că şi noi înşine suntem "unu". Când ne confruntăm cu o multitudine existentă nu putem să începem nimic cu ea. Pentru a ne-o însuşi trebuie ca mai întâi să devină "unu". Şi ne-o însuşim pentru a deveni liberi pentru următoarea însuşire. Onepointedness este capacitatea spiritului de a cuprinde tot.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul, prin literele lui, nu întodeauna poate cuprinde imensitatea înţelsurilor, decât prin lumina celui care le citeşte!

Viorel Muha (decembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

vrejul de iederă
cuprinde trunchiul de fag –
un cuplu fatal

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem plămădi fapte măreţe, binele, dreptatea, dezvolta relaţii autentice de prietenie, loialitate, nu putem picta frumosul, artisticul, melancolia existenţei, decât având mereu cu noi, în viaţă, sentimentul pur al dragostei, neafişat, intim, discret.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa trecută poate cuprinde infinitul.

citat clasic din Hermann Hesse
Adăugat de Andrea Brezean
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Poetul e cel care cuprinde infinitul în versuri.

definiţie aforistică de David Boia (26 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sint cuvinte

Sînt cuvinte
în care nu mai sper
... iar gîndul - parcă
altfel cuprins
lăuntric - mă îndeamnă
să-i caut - preajma
de ecouri
... ne-ajunse la capăt
în aceeaşi viaţă
în această viaţă

... viaţă - despre care
nu se ştie - al cui
cuprins cuprinzător
va fi:
al cuvintelor
al trăirilor

... al cuvintelor
ne-trăite - pînă la capăt
... al trăirilor
ce-mi vor fi - capătul(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe bunul Dumnezeu, nici cele 7 caturi ale cerului, nici cele 7 caturi ale pământului nu-l pot cuprinde. Dar inima omului îl cuprinde. Aşa încât, să nu răneşti niciodată inima omului.

citat celebru din Nikos Kazantzakis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea

În clipe de amărăciune
Când scârba mă cuprinde,
De-o mangâioasă rugăciune
Eu îmi aduc aminte.

Ş-o putere-nviitoare
Dintr-însa îmi răsună
Şi o simţire alinătoare
Cu dânsa împreună...

Parcă dai jos o greutate
Când grijile-ncetează,
Nădejdi, credinţe-apropiate
Viaţa-ţi luminează...

poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!