Rondelul cuvintelor

Noi punem noapte în cuvinte
Şi ne-agăţăm de-un colţ de viaţă...
Eu număr stelele cuminte,
Tu ştergi o pojghiţă de gheaţă

Şi nu e nimeni să ne-alinte
Nici nimeni calea nu ne-nvaţă,
Noi punem noapte în cuvinte
Şi ne-agăţăm de-un colţ de viaţă...

Din tot ce-a fost, n-am luat aminte
S-a destrămat un fir de aţă,
Căci obosiţi de mai-nainte
Ne-am plictisit fără speranţă

Şi punem noapte în cuvinte.

rondel de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Fără cuvinte mă simt fără cuvinte)

Fără cuvinte mă simt fără cuvinte
Copil să fii şi ele-ţi vin
Copil am fost
Copil aş fi
Dar n-am cuvinte
Deci nu sunt

Cu cât crin vorba
Ma mangaia şi ma-mbata cu fragranţa-i
Candva puteam să simt
Nările-mi mi le lăsam inundate în petale
Între iarbă şi frunze

Intre pietre şi stele mâna mea tremură
Nu pot să dau pietrelor glas
Nici stelelor cântec
Surzenia mea strigă dar nimeni n-o aude

poezie de Mihaela Cătană (noiembrie 2005)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bal mascat

ne punem bărbi pe faţă ne punem
riduri
ne punem păr alb lehamite sictireală
ne punem răguşeală

tuşim de la atâtea ţigări ne punem
dinţi galbeni
ne dăm jos dinţii ne cad gingiile
ne cad sânii ne cad cearcănele ni se scofâlcesc
unghiile

ne înnebunesc
ne oferă loc în autobuz (sau nu) ne enervează
nu ne arată respect
ne evită suspect

ne lasă deoparte ne cred surzi ne cred proşti ne cred
terminaţi
ne vor plecaţi

ne vor casele ne-au uitat gândurile
ne-am uitat gândurile retrăim amintirile
adormim pe scaun
ne trezim cu găinile

mai suntem vii
rămânem copii

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternanţa alternează, veşnicia guvernează

Nu e soare, este nor,
Nu stă-n loc, e mergător.
Nu-i lumină, e-întuneric,
Ce-i urât, nu e feeric.
Nu-i sănătate, e boală,
Mortul din morţi, nu se scoală.
N-ai aripi, nu poţi să zbori,
Nu eşti călător prin nori.
Nu eşti în cer, eşti pe pământ,
Primeşti soare, primeşti vânt.
Nu este zi, este noapte,
Nu e viaţă, este moarte.
Nu este alb, este negru,
Învaţă să fii integru.
Albu-i cel ce dă lumină,
La florile din grădină.
Nu e zi fără lumină,
Nici noapte cu lună plină.
Nu-i noapte fără-întuneric,
Nici frumos fără feeric.
Nu este cer fără stele,
Nici zbor fără rândunele.
Nu există nemurire,
Nici viaţă în dăinuire.
Dacă le punem în balanţă,
Există deci, alternanţă.
Alternanţa alternează,
Veşnicia guvernează.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictisit

De plictiseala scriu acum
N-am chef sa scriu, ci sa compun.
As vrea sa-mi vina multe-n minte
Sa scriu... o mie de cuvinte
Multe cuvinte plictisite
Dar cel mai plictisit cuvant
Sa fie....'plictisit'
Plictisit e pixul care scrie
Plictisita-i foaia ce-o manjesc
Sunt plictisit de plictiseala.
De plictiseala tot e mut.
Si aerul ce ma-nconjoara
Deasemeni este..... plictisit
In incheiere eu va spun
Ca plictisitele cuvinte.
Plicticoase-mi sunt.

poezie de Bogdan Manea (6 aprilie 2008)
Adăugat de Bogdan Manea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Noapte, noapte, tu îmi dai
Vise pline de speranţă,
Primăvară, colţ de rai
Aduci frunzele-n verdeaţă.
Ghiocei şi lăcrămioare
Mugurii ce dau în floare
Tu, eternă primăvară
Trezeşti din nou la viaţă
Frumuseţi nemuritoare.
Doar să vrei ca să priveşti
Este raiul pe pământ
Călător pe unde eşti
Să te-ntorci din nou cântând.
Lasă lumea-ndepărtată
Vino iar în satul tău
Căci părinţii te aşteaptă
Lăcrimând de dor mereu.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea din noapte

M-ascund în noapte
sub fierbinţi orizonturi
aşa cum se poate,
cuminte... în doruri,
în cuvinte şi lacrimi.
Clipe trec agale,
răscolitoare patimi
cu mişcări de vestale.
E o linişte albastră
molcomă şoaptă,
ce stă la fereastră
şi mă aşteaptă.
Ia-mă în braţe
minune din noapte
şi alungă furtuna
ce bântuie-ntruna.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozitatea ne solicită să punem întrebări, să încercăm să punem lucrurile cap la cap şi să încercăm să înţelegem această multitudine de aspecte care probabil sunt rezultatul unui număr relativ destul de mic de elemente şi forţe acţionând într-un număr infinit de combinaţii.

citat clasic din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbla pe piscuri

goale fără popas de dimineaţă
până seara unde nici vulturii
nu ajung în zborul lor nebun
se pierdea în noapte târând
trupul cu-un surâs sarcastic
strângea piatra care îl rănea
ştia că asta îl ţinea în viaţă
câteodată se ţinea de-un colţ
de cer cumpănind iar în gând
sălta peste un zid de ceaţă
păşea fără să vrea în vânt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, iubito!

Bună seara, iubito!
Am trecut să-ţi spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ţi spun că-mi eşti noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te ştiu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primeşti în iatac?
Îţi promit nopţi de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu eşti fată cuminte,
Eu de soaţă te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar şi mâine mai sunt,
Acelaşi rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îţi cară din stele,
Constelaţii nestinse,
Să-ţi speli paşii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naştem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar ştii,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Şi nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!

poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avem nici puterea, nici prilejurile să punem în aplicare tot binele şi tot răul, pe care le punem la cale.

aforism celebru de Vauvenargues din Reflecţii şi maxime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taină

Strălucitorii ochi albaştri
Mă-ndeamnă-ntr-una să-i privesc
Şi-astfel în noapte doi sihaştri
Cântul iubirii-şi povestesc.

N-am fost şi nici nu vrem să fim
Călugări din bătrânul schit
Căci multe-avem să ne şoptim
Când luna blând a răsărit.

Vino-n braţe-mi draga mea
Vreme de pierdut n-avem
Când ne-ndeamnă dragostea
Să mă chemi şi să te chem.

Copila mea cuminte
Deşi puţin vorbim
Alesele cuvinte
Ne fac să ne iubim.

În taină ne-am retras din lume
Sub vraja plopilor înalţi
Şi chiar de am avea alt nume
Tot noi am fi şi ceilalţi.

Căci iubirea nu greşeşte
Între inimi e drum drept
Una alteia-şi şopteşte
Mă aştepţi şi te aştept.

Vino-n braţe-mi draga mea
Vreme de pierdut n-avem
Când ne-ndeamnă dragostea
Să mă chemi şi să te chem.

Copila mea cuminte
Deşi puţin vorbim
Alesele cuvinte
Ne fac să ne iubim.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasele cuvinte...

Vezi cum totul se învârte
Te întoarce şi te minte,
Până mintea ţi-o aprinde
Prin frumoasele cuvinte.

Tu cuprins ca de o vrajă
Uiţi ce-a fost mai înainte,
Fiind prins în acea mreajă
A frumoaselor cuvinte.

Totu-n jurul tău valsează
Ritmul dansului te prinde,
Nimic nu interesează
Doar frumoasele cuvinte.

Prins în al vieţii joc
Nu mai eşti aşa cuminte,
Chiar dacă nu ai noroc
Ai frumoasele cuvinte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi cât o poezie

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul săracului

Cerul s-a ascuns în valuri
De nori grei... Acolo, sus,
În întunecata lume,
O speranţă a apus...

Iată-un fulger că se-arată
Calea să nu-o lumineze...
Dor, de-atâta întristare,
Cum oare să viseze?

Cu săraci şi mizerabili
Poate-un colţ de pâine, poate
-o haină sau poate o casă
Să-i adăpostească-n noapte

În zadar sunt toate însă
Sănătatea i-a lăsat,
Fericirea stă ascunsă
Într-un colţ îndepărtat.

Ei cu ce-s oare de mică?
Ce-au greşit? De ce tot plâng?
De ce soarta, mult prea cruntă
I-a cuprins de braţul stâng?

Primăvara-n suflet, oare,
Va mai fi cu-adevărat,
Sau nuci vor intr-o noapte
Fără a se fi schimbat?

Căci averea-i sărăcie
Şi săracul e avut
Sufletu-i e plin de aur
De la a lumii început.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

Mi-e sufletul un strigăt de ajutor în noapte,
Ecoul mi se-ntoarce – ascuţit bumerang,
Noian de stele-asistă, nepăsătoare-n ceruri,
Deşertul deznădejdii de-a pururi m-a cuprins!
Prin bezna fără margini, zadarnic caut calea,
O mână salvatoare nimeni nu vrea să-ntindă,
Umbre-ameninţătoare ades îmi taie drumul,
Cu paşi nesiguri bâjbâi, să nu m-arunc în hău!
M-agăţ de-un fir de iarbă şi unghiile-n stâncă
Înfig, până la sânge şi tot n-am să renunţ:
Cât eu respir, iubirea, nu voi lăsa să moară!
Mi-e sufletul un strigăt de ajutor în noapte!...

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Timpul înseamnă cuvinte...
cuvinte încrucişate,
cuvinte reale,
cuvinte vii,
cuvinte poetice
şi cuvinte de prietenie...

Iar noi ne exprimăm
prin cuvinte
în fiecare zi.

Citim mereu cuvinte
în cărţi...
pe drumul vieţii.

De-a lungul timpului,
Creştem şi cred
Că devenim
Cuvinte de asemenea.

poezie de Roxana Bulmez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Mă regăsesc pe-aceeaşi bancă
La iazul nost´ de nuferi plin
Din staţiunea seculară
Şi-ţi ating iar obrazul fin,

Revăd în ochii tăi iubirea
Nestăvilită-n luna mai
Şi te sărut cu pasiune
Simţind în piept un colţ din rai.

Tremurător, îţi mângâi sânii
Fierbinţi şi grei, cuprins de dor...
Ah cât de mult vreau înc-o dată
Cu tine-o noapte de amor!

Izvorul susură nostalgic
Perpetuu gonind la vale,
Recunoscând îndrăgostiţii
Ce poposesc pe-a lui cărare.

Privind şăgalnic înspre mine,
Fără cuvinte sugerezi
Să-ţi dau, la fel ca altădată,
Ce atât de frumos visezi

Tu să mă-mbeţi de fericire
Trăind în doi, incandescent
Tot ce înseamnă "carpe diem"
Frumos, intens şi consecvent...

Triluri măiastre ne desfată
În parcu-n care ne plimbăm
Aş vrea ca timpu-n loc să steie
De toţi, de toate să uităm

Şi să ne-mbrăţişăm frenetic
Uniţi de-un gând, de-un vis, de-un sens
Reîntregiţi în nemurire
Cuprinşi în necuprins, intens!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelare

Sus pe cer în depărtare
Privesc steaua călătoare,
Îi vorbesc dar fără rost
Nu mai e nimic, ce-a fost.

Gândul meu nemuritor
Ţi-l destăinui fără dor,
Ani întregi, noapte de noapte,
Conversam în mii de şoapte.

Mi-a ucis orice speranţă
Gândul că n-ai să mai vii,
Te aştept în noaptea albă!
În durere şi suspin.

Nu ţi-am spus la revedere,
Nici adio sau te las,
Din cascada mea de lacrimi
Prefer să îmi fac un lanţ.

Am să-l port o viaţă întreagă.
Pe cărarea cu speranţe,
Zi de zi am să mă întreb:
Când vine eterna noapte?

Cunoşti taina vieţi mele!
Nu mă lăsa nopţii reci.
Te rog noaptea care vine,
Vino - ori ramai pe veci.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dintr-un gând...

Când dintr-un gând aş face două
Şi curg cuvinte ca un râu,
Când ploaia lunecă prin frunze
Şi un suspin e fără frâu,

Înşir cuvintele în noapte
Şi număr clipe fără tine,
Aştept din nou ziua cu soare
Şi vara care numai vine...

Când dintr-un gând aş face două
Poate m-ai auzi mai bine,
Ţi-aş povesti în miez de noapte
Cuvinte ce nu ţin de mine,

M-ai înţelege în tăcere
Şi printre razele de lună,
Ai căuta să faci din versuri
O dragoste ce ni-i comună.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!