Atat de alb

atât de alb
mistuitor
trăznet ce se luminează-n
oglinda propriei lumi
magie întoarsă-năuntru
domol dar fulgerator
topit în extazul spiral
impromptu galactic
la dansul ce mişcă stele şi cer
în celule de vis şi uimire

atât de alb
frânt inefabil în cinci cuirase
mocnite să crească
arhanghel cu motiv de lebădă
încins în setea de-a fi
lumină ce arde în clipă eternă
plânge departe neantul golit de risipă
paradis încuiat în ferestre ce tac
precum dezvelirea de rouă
pe genele dimineţii
trezindu-se singură

atât de alb
mistuitor
superfluu îngheţat între muguri
cer ce dospeşte ecou
mirării de-a fi
iubire umplută cu raze ce sunt

eternitate de alb în spirală

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradis impreuna

incognito printre taceri
cu drumul taiat de zbor pescarus
inima imi danseaza pe crucea
ce doare cat nasterea
ultimei galaxii
de mirare-n oglinda

doua sunt numele ce le ai
unul e pasare
cutremurata de rasarit
pe-o ruga albastra
cel de-al doilea inca nu s-a scris
e doar vis
pe-un bob de iertare

intre noi
nu e nimic mai mult
decat extazul cu care
fluturii isi uita dansul
pe cerga-nserarii
impromptu in doi
decupat din rama iubirii

mai devreme
pe-un ciob de lacrima
ne nastem tacerile zbor

paradis ferecat impreuna

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aş avea dorinţa...

de aş avea dorinţa să se împlinească,
iar te-aş alege să fii lumina din fereastră,
aceea lumină, care-mi doresc să se ivească,
cu tine-n flori, pe care le-am sădit să crească

iar te-aş alege să mi te-arăţi cum eşti, frumoasă,
cu râsul tău, care mă iartă şi mă ceartă,
cu paşii tăi şi mersul tău foşnind prin casă
şi eu cu flori, să-ţi dăruiesc de dimineaţă

iar te-aş alege, să îmi zâmbeşti pe faţă raze,
atât de dulci pe toamna care azi mă arde,
atât de verzi, cu ruginiul strălucind de toate,
dorinţi din piept, din gândul răvăşit de noapte

de aş avea noroc de marea mea dorinţă,
în ochii mei, te-ai răscoli de-a mea căinţă,
în ochii mei, te-ai oglindi dorită, fiinţă,
în mângâieri de mult, de-atunci şi-aceeaşi ţintă

iar te-aş alege din nou, chemând vechea greşeală,
cu riscul crunt, înălţător ca prima oară,
cu riscul meu de-a scrie foaia cu cerneală,
atât de roz să te aducă iarăşi, iară

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi... iubirea

patima aceasta credeam că o ştiu
mistuie
cascadă ce-şi arde până la alb aripile
os pătruns în cerdacul dorinţei de-a fi
doar acela ce este
nenumit corodat în magie
şirag de perle ce şfichiuie visul
că lumea e rană
că pacea ce doarme acum
e candelă-nfiptă pe crucea luminii

îmi iau desaga uimirii
să scriu cu ochii cât nebuloase de nuferi
cuvânt pentru clipa
când lespedea primei mirări
încrustare de taine-n iubirea ce toarce
galaxii spiralate şi pline de viul uimirii
cu toate cuprinse-ntr-o singură rază
celulă gigant
împânzind torentul de gol
în lumină
potir însetat de extazul propriei stări
ce rodeşte lumile toate
înmărmurite-n a setei sintagme curând

deschidere vid între noi
atinşi peste rănile crude si moi

înviere ovală...

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz dezlănţuit

cântă în mine dezlănţuit extazul
mai toarnă-mi fericire în pahar
să ţin departe de mine necazul
să simt că Dumnezeu mă umple cu har.

stau de vorbă în tihnă cu poeţii
povestind câte-n lună şi stele
sorbind cafeaua zorilor dimineţii
îmbrăcaţi în lumini ca în fine dantele.

Lumină tu împodobeşti sufletul gol
şi te extinzi până la margini de fraze
arzi în raze blânde sufletul frivol
scăldată-n rouă cu licăr de turcoaze.

cu chip de înger încreştinezi zaraze
când îmi este teamă mă alinţi cu raze.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu poţi vedea

atât de multe
poţi vedea
într-o picătură de sânge
o flacără de iubire se stinge
precum destinul în flutur

atât de multe
poţi vedea
într-un bob de rouă
lama unui fir de iarbă
tocmai îi desface inima-n două

atât de multe
poţi vedea
într-o gură de aer
uraganul din clopot a spart
timpanul vrăjit unui vaier

atât de multe
poţi vedea
într-o privire de orb
grape de patimi
înjugate la carnea luminii

atât de multe
poţi vedea
într-o picătură de sânge
poverile pădurii din cruce
dumnezeu plânge

un crin
definitiv
aripele îşi frânge

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vita brevis

N-ar fi atât de odioasă
Prosteasca timpului risipă,
Nici viaţa-atât de preţioasă
De nu ar fi atât de... clipă.

epigramă de Gheorghe Şchiop din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Marele premiu "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât mi-e de puţin timpul, atât de grăbite sunt toate, atât de uşor se strică ce la naştere apare eternitate.

citat din Romulus Guga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce perspectivă minunată şi uimitoare avem aici despre imensitatea splendidă a universului... Atât de mulţi Sori, atât de multe Pământuri... şi fiecare dintre ele înţesate cu atât de multe plante, arbori şi animale, împodobite cu atât de mulţi munţi şi atât de multe mări!... Şi cât de mult trebuie să ne crească uimirea şi admiraţia când luăm în considerare multitudinea prodigioasă de stele şi distanţa faţă de ele!

citat din Christiaan Huygens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina eternă

Iubesc o muritoare de femeie,
Nemuritor fiind prin tot ce fac,
Mă simt precum un lacăt fără cheie
Şi nu ştiu cum să fac să mă desfac

Mă sinucid în fiecare clipă
În care te iubesc şi nu te am
Şi fac din veşnicia ta risipă,
Că sunt nemuritor, precum spuneam

Dar ce să fac, dacă făcui din tine
Făptura lumii cea mai adorată?
Mă rog să înţelegi cum se cuvine
Că n-a mai fost iubită niciodată

O singură femeie muritoare
Ca tine, sub nemuritorul soare.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din sertarul cu amintiri

am descoperit cu uimire cuvântul iubire. eram prea mic ca să-l înţeleg
dar prin asociere am înţeles că soarele nu caută pe cineva anume ci-i luminează pe toţi la fel
şi am văzut că luna îşi ascunde faţa de fiecare dată când se îmbujorează

mă jucam cu cuvintele până când am observant că şi ele pot răni
şi am început să privesc cu uimire fiecare muchie, fiecare faţă
şi cuvintele au crescut purtându-mă pe braţe fără să mai rănească pe cineva

m-am întrebat de ce este atât de fioroasă moartea,
dar din tot ce-am citit nu am aflat, aşa că m-am decis s-o aştept
şi-acum fiecare zi e un motiv de bucurie pentru că uneori şi răspunsurile dor

am ales să iubesc neantul pentru că e singură modalitate de a-l invinge...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape şi departe

suntem împreună pe aceeaşi margine
a clipei,
împărţim aceleaşi nopţi sub
acoperişul lumii,

aş putea să-ţi ating visele,
aş putea fremăta în epoca ta,
aş putea să te port ca pe-o amforă
dar totuşi eşti atât de departe.

privirea ta e absentă,
soclul tău prea înalt,
nu eşti altceva decât o statuie frumoasă
şi rece
într-un templu
ce nu-mi aparţine.

eşti atât de străină
şi eu atât de trecător,
eşti atât de departe
şi eu atât de aproape.

eşti atât de tristă
în trupul tău de marmură,

eu sunt atât de singur
pe stânca mea de granit.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul 12

Îmi plouă pe pleoape,
cu prea multă iubire.
Îmi plouă pe suflet.
După al tău umblet
eşti atât de departe
şi atât de aproape.
Clipă ce desparte
ziua în miez de noapte.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Învaţă-mă să zbor...
Învaţă-mă să zbor sau să trăiesc,
În ceasul desfrunzirii dintre noi,
Să pot privi la umerii tăi goi
Atât de blând, de viu şi de firesc.

Atât de greu, atât de nebunesc
Nu mai avem nici timp pentru risipă,
Învaţă-mă să zbor măcar o clipă
Să pot privi de sus ce-i pământesc.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi eu...

Un înger stă şi mă veghează,
Păzindu-mi sufletul de muritor,
Ce sunt eu.... al lumii care mă trădează?
Poate chiar eu-s al lumii trădător...

În spaţiul care se curbează contemplu al nemuririi timp,
Acel veşnic înger care mă veghează...
Stau, privesc în întuneric... cu sufletu-mi îl simt...
Din umbră în lumină alintat, zorii-n mare se revarsă...

Un om atât... şi stelele de m-ar iubi,
N-aş putea să mângâi orizonturi calde,
Eu doar atât, un muritor...
Aştept lumina care vine de departe...

Pe ţărmul unei lumi, într-un univers absurd,
Trăim atât de încărcaţi cu suflete goi...
Destine ferecate cu lanţuri de patos, stinse la amurg,
Precum cei ce mor sub ceru-nsângerat şi se numesc eroi...

Oare ce sunt eu intr-un univers absurd,
Mă simt ca o făclie stinsă la amurg...
Un suflet de bogat sărman...
Aşa sunt eu, un muritor...
... o viaţă între sacru şi profan.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicidecum

Nicidecum, nicăieri, niciodată
gândul meu altui domn nu-l aştern.
În Isus viaţa mea e bogată,
stea eternă în cerul etern!
Nicidecum, nicăieri, nici o clipă
nu pot fi fericit fără El.
Lâgă El, peste-a morţii risipă,
voi zbura ca un alb porumbel!

Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
despărţire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!

Vom trăi veşnicii de iubire,
mii de ani, zeci de mii, mii de mii!
Când o clipă cu El e-o uimire,
ce va fi, ce va fi în vecii!

Va veni Prinţul Păcii divine.
Hohotind Îi voi plânge la piept.
Cât mai bate-o inimă-n mine,
Îl doresc, Îl iubesc, Îl aştept.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptarea este un dans de o viaţă. Cu cât dansezi mai mult, cu atât devii mai priceput. Dar niciodată nu dansezi perfect. Cu cât eşti mai nefericit, cu atât mai dificil devine dansul, pentru că trebuie să dansezi cu nefericirea ta. De aceea este atât de importantă acceptarea. Cu cât accepţi mai mult viaţa aşa cum este ea, cu atât dansul devine mai uşor.

citat din Paul Ferrini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de iubire

Atinge-mă iubito, lacrimile-mi curg,
fie-n zi lumină, fie în amurg.
Setea de iubire, aşa mi-o potoleşti.
Aşa inima-mi saltă şi simt că mă iubeşti.
Cu dorul ce mă arde, în veşnic foc mocnit,
setea de iubire cade, am suflet mulţumit.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpul uman este o conversaţie care are loc, atât în interiorul celulelor, cât şi între celule, şi îşi spun să crească sau să moară; când eşti bolnav, ceva nu a mers bine în această conversaţie.

citat din Danny Hillis
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a iubirea?

Pe-o vreme atât de rece
Tu pierzi timpul cu dame
Pe care nu le poţi iubi
Ci numai privi...

Ce păcat că tu eşti atât de departe
Nu mă poti privi pe sărutate
Nu mă poţi ascunde-n noapte,
Nici şopti cuvinte sub pleoape.

Ce păcat că eu sunt iubita
Ce strigă şi îţi admite
Să fii un genial răspuns
Al muncii noastre, fără un discurs.

Nu încerca să te minţi tu pe tine
Eu vin şi plec ca o toamnă, ştii bine
Nu încerca să-mi crezi iubirea
Ea poate fi doar un joc de-a iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni a căror iubire este atât de înflăcărată, încât orice apropiere dintre ei le-ar arde aripile fluturilor din stomac.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!