Iarăși... iubirea
patima aceasta credeam că o știu
mistuie
cascadă ce-și arde până la alb aripile
os pătruns în cerdacul dorinței de-a fi
doar acela ce este
nenumit corodat în magie
șirag de perle ce șfichiuie visul
că lumea e rană
că pacea ce doarme acum
e candelă-nfiptă pe crucea luminii
îmi iau desaga uimirii
să scriu cu ochii cât nebuloase de nuferi
cuvânt pentru clipa
când lespedea primei mirări
încrustare de taine-n iubirea ce toarce
galaxii spiralate și pline de viul uimirii
cu toate cuprinse-ntr-o singură rază
celulă gigant
împânzind torentul de gol
în lumină
potir însetat de extazul propriei stări
ce rodește lumile toate
înmărmurite-n a setei sintagme curând
deschidere vid între noi
atinși peste rănile crude si moi
înviere ovală...
poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marius Pop. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre perle
- poezii despre pace
- poezii despre ochi
- poezii despre nuferi
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.