Paradis impreuna

incognito printre taceri
cu drumul taiat de zbor pescarus
inima imi danseaza pe crucea
ce doare cat nasterea
ultimei galaxii
de mirare-n oglinda

doua sunt numele ce le ai
unul e pasare
cutremurata de rasarit
pe-o ruga albastra
cel de-al doilea inca nu s-a scris
e doar vis
pe-un bob de iertare

intre noi
nu e nimic mai mult
decat extazul cu care
fluturii isi uita dansul
pe cerga-nserarii
impromptu in doi
decupat din rama iubirii

mai devreme
pe-un ciob de lacrima
ne nastem tacerile zbor

paradis ferecat impreuna

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor frânt

Zbor!
... doar în gând,
că aripile-s frânte,
sunt pasărea ce cântul,
... astăzi,
... nu-l aude,
sunt ploaia,
fără lacrima din geană
sunt eu,
... sunt toamna
ce cu vântu-i,
adesea te-mpresoară,
te-mprăştie în patru zări
... nălucă,
să nu mai ştii
... dacă e vremea
de-ntristare
sau de ducă!

Cu gura încleştată
aş vrea să sorb
... cuvinte,
dar mă târăsc,
uitat-am zborul
şi ruga,
şi drumul
... înainte!

poezie de Rodica Cernea (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Rodica Cernea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un arici pe-un câmp de maci

Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâşnet
Un arici pe-un câmp de maci.

Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.

Cărţile – Ferestre-n ziduri – Pentru toţi
Un arici pe-un câmp de maci.

Între vise – regăsire
Între taine – amintire
Un arici pe-un câmp de maci.

Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.

Între râs şi răsărit
A uita şi amintit
Un arici pe-un câmp de maci.

Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.

poezie de Florin Chilian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru cuvinte - Un Paradis...

*
Cu o stamină dintr-o floare
Am inceput, să scriu scrisoare,
Dar, m-am oprit si n-an mai scris,
Că lacrima de pe-o petala,
*
Si-acum o văd, se zbate, moare
Lăsând in urma ei un " semn".... de sare.
E lacrima nesarutată
Ce-n timp s-a trasformat in pata.
*
Nectarul!... dulcele din viaţă
In flori e doar, în dimineată
Caci fluturii, flori zburatoare
Cu trompa-l iau spre alinare
Si n-a mai fost pentru scrisoare.
*
Dar cerul s-a umplut de stele
El, Edenul privirii mele!...
Cu bogatia ce mi-ai dat-o
Raman ca-n basm, cea mai bogata!
*
"Esti sufletu-mi insusi"... uşor, ai scris!
Patru cuvinte, un paradis!
De-aia, nici n-am mai scris scrisoare...
Nimic n-are, valoare mai mare!

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să nu-mi colorezi aripa, te rog...
deşi e pătată de umbra răstignirii clipei de ieri...
zvâcneşte încă,
dar pregătită căderii de azi este,
şi pentru zborul de mâine şi pentru... povestea de mâine...
Voi păstra arsura şi lacrima durerii
ca pe-o picătură de rouă pe petala unei flori albe...
Iar zbaterea, ca pe-o sfântă bătaie de inimă pe altarul propriei înălţări...
Printre cuvinte albe... printre rugi şi ploi prea mult aşteptate...
printre gânduri curate sau întinate de frig, zbucium şi frică...
culeg poveşti şi poeme, din arsura şi frângeri... care îndeamnă la zbor...
la şi mai înalt zbor...
Pentru că din zbor se nasc destine sau frângeri..
lumini sau dureri....

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atat de alb

atât de alb
mistuitor
trăznet ce se luminează-n
oglinda propriei lumi
magie întoarsă-năuntru
domol dar fulgerator
topit în extazul spiral
impromptu galactic
la dansul ce mişcă stele şi cer
în celule de vis şi uimire

atât de alb
frânt inefabil în cinci cuirase
mocnite să crească
arhanghel cu motiv de lebădă
încins în setea de-a fi
lumină ce arde în clipă eternă
plânge departe neantul golit de risipă
paradis încuiat în ferestre ce tac
precum dezvelirea de rouă
pe genele dimineţii
trezindu-se singură

atât de alb
mistuitor
superfluu îngheţat între muguri
cer ce dospeşte ecou
mirării de-a fi
iubire umplută cu raze ce sunt

eternitate de alb în spirală

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de fluturi

Fluturii trăiesc puţin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veşnic... în cuvânt

Vin şi pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc uşor
Prin furtuni de vis, de dor

Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoţie în zbor,
Ce păcat că şi ei mor...

Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La hotarele realităţii

pun trăirile mele pe primul plan
îmi văd de treabă cu bune cu rele
zburd printre cuvinte cu mult elan
aşteptând noaptea să-mi zâmbească stele.

drumul pe Golgota e şi greu şi uşor
prăpăstii în jur parcă stau la pândă
de-atâtea ori eu am visat că zbor
aripi de raze să mă cuprindă.

meşteresc la iluzii cât e ziua de lungă
viaţa o privesc ca pe-un stand cu dantele
murmur de izvoare mereu o să m-atingă
cu vorbele iubirii din tainice castele.

soarta mea se duce dar mai am un scop
să fac inima să cânte pe al morţii stetoscop.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam un vis că pot să zbor ...

Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalţ pe-un colţ de nor
Şi-n palme, strâns, să ţin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colţ să mă ridic,
Aşa că de la vis abdic
Şi cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT DOAR UN ZVON DE ÎNGER

Eram un zvon de înger, care-n zbor,
Prin Rai plutea, pe fulgii mari de nor,
Deşi din lut eram, de Cer făcut
Şi nu din Duh, ca înger blând născut.

Şi azi sunt zvon de înger mult visat
De-un glod banal, deci om banal creat,
Dar fără zbor, cu zborul însă-n gând,
Când chiar din Cer m-am tot văzut căzând.

Sunt doar un zvon de înger, încă-n vers,
Ce-ncearcă-a trece-al lui hotar advers,
De dincolo de el şi de pământ,
Spre-a deveni ce nu a fost: un sfânt.

Nicicând în viaţă, sigur n-o să fiu,
Mai mult decât un zvon de înger viu,
Care-a primit, în dar, poemul scris,
Ca aripă de zbor spre Paradis!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn….Cât un semnal

Cuvântul meu? Un bun rămas.
Dacă nu vrei, am să te las,
Căci pentru tine-s un.... pripas,
Dar…. am făcut un mic popas,
Din drumul lung al fericirii.

Un semn în treacăt o să-ţi las
Şi lacrima iubirii.

Ştii…. Sunt un firav călător,
Ce-ţi aminteşte de-al său dor.
Tu! Mi-ai dat aripi ca sa zbor,
Dar e târziu, si... O sa mor,
Căci rănile sunt mari şi dor,
Îmi pare rău. Dar ce să fac??
Suport cu prea mult dor…
Un semn în treacăt ti-am lăsat
Si lacrimi care dor.

Corneliu 15.05.2008

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat de ciob...

Cat de ciob sunt,
cand globul-noi s-a spart acum
si a ramas din el,
doar aerul ca o sfera.
Cat de ciob sunt
si cat de nihilist
e liantul ce m-ar putea lipi
la loc, in spatiul acela gol,
prin care intra si ies acum in voie,
demonii unui viitor
ce ar fi putut fi
dar deja nu mai e.
Cat de ciob sunt,
si cat de netede imi sunt marginile
si cat de mate,
ca ale unei prisme
care tine in ea,
toata lumina unui soare negru
ce va lumina de acum,
doar umbrele unui trecut
ce va fi doar in...
ciobul din mine,
globul din tine,
si sfera de aer
ce obisnuiam sa o respiram
candva...
... impreuna.
Cat de ciob sunt...

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mă!

Aş vrea acum să jur pe-un colţ de cer,
Pe-un mugur ce renaşte-n primăvară,
Pe-o lacrimă din norul efemer,
Pe o tulpină fină de secară

Să mă-nţelegi că nu sunt vinovată
De-a fi ucis al ciocârliei tril
Şi nu mai poate-n suflet să răzbată
Un cântec de iubire în april.

Nu m-acuza de zborul mult prea devreme frânt
Când visătoare aripi spre Rai se deschideau,
Croind gingaşă punte-ntre stele şi pământ,
Iar magice cuvinte prin galaxii pluteau.

Aş vrea, cu inocenţă, în ochi să te privesc,
Nu îmi soma tăcerea cu zâmbetu-ţi posac!
Te rog, numai o clipă dă-mi voie să-ţi vorbesc,
Apoi, o veşnicie, ascultă-mă cum tac!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri

Mă doare bucăţica mea de cer
În care plâng tăcerile şi dorul,
Şi-n norii ce se strâng le văd cum pier
Căci le-am ucis cuvintelor fiorul...

Mă doare codrul ce-a-nverzit sfios
Tot aşteptând o singură privire
Şi glasul meu ce-i recita duios
Din cartea cu poeme de iubire...

Şi doare unda rece de izvor
Ce setea nu-mi mai poate adăpa
Şi doare fiece cădere-n zbor
Când ruptă eu din tine-s... aripa.

Şi toate dor şi sunt tot mai departe
Şi-mi sângerează numele ce-i scris
Cu unghiile înfipte-adânc pe-o parte
În sufletul ce mi-este interzis...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că doar atâta ştiu

Am scris pe cer, cu praf de stele
Că te iubesc... în ghilimele.
Şi am mai scris, pe-un colţ de lună
Că te ador... zâna mea bună!

Am scris pe geam, cu stropi de rouă
Că te iubesc... şi-am frânt în două
Un nor rebel... apoi, sfios
Ţi-am scris pe cer un vers frumos!

Am scris pe frunze, cu rugină
Că te iubesc... fată blajină.
Şi am mai scris, pe-un colţ de geam
Că te ador... ca un balsam!

Am scris... şi scriu... şi-o fac mereu
Că te iubesc... pe-un curcubeu.
Şi o să scriu, când o să stai
Că te ador... pe-un colţ de Rai!

Pentru că doar atâta ştiu,
Promit că zilnic o să-ţi scriu,
În timp ce dormi... când te privesc
Că te ador... că te iubesc!

poezie de Silviu Ungureanu (20 iunie 2013)
Adăugat de Silviu Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, eu

Pretind ca totul e la fel,
Ma simt intr-un razboi cu mine,
De eu sunt eu, cum pot fi el?
De ce sa mint ca-mi este bine?

Tanjesc dupa emotii moarte
De prin trecut, din amintire,
Dar am si eu ascuns-o parte
Ce nu mai crede in iubire.

Cumva as vrea sa mai iubesc,
Dar am si anumite frici,
Nu le arat si totusi cresc,
Cum naiba s-a ajuns aici?

Am incercat sa nu ma schimb,
Razboi pierdut de la-nceput,
Atatea rani, atata timp,
Si-un eu ce nu l-am priceput.

Orice iubire ce s-a dus
M-a lovit dur, pierind scanteia
Prima mai mult decat a doua,
La fel a fost si cu a treia.

Cumva orice iubire noua
Nu ma mai afecta la fel,
Si-asa m-am impartit in doua,
Aici sunt eu, si-aici si el.

El e un mare visator,
Inca se-agata de ideea
Ca e o parte ce-i lipseste,
Si aici l-ar completa femeia.

Of! nu mai pot sa cred nimic,
Dezamagiri au fost prea multe,
Am reusit sa ma ridic,
Prezentul eu nu vrea s-asculte,

Si singur ma asez pe pat,
Cumva m-am prea obisnuit,
Si mi s-a sters orice-amintire
De parca nici n-as fi iubit.

De asta stau eu ca pe ace,
Cum de sunt eu dar e si el,
Eu ce-am lasat iubirea-n pace,
Si el ce ar iubi la fel.

Cum jumatate sunt puternic,
Independent, lacat si cheie,
Iar jumatate un biet suflet
Indragostit de o femeie...?

Unul ignora, altul suna,
Unul fumeaza, altul scrie,
Unul cu altul impreuna,
Un strop de calm si nebunie.

Parte din mine ar lupta,
O parte e de mult retrasa,
Eu sunt certat cu dragostea,
El inca te mai vrea acasa.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi cânt iubirea

Îţi cânt iubirea pe-o aripă de vânt,
Pe curcubeul ce se vede-n zare,
Şi am s-o cânt cât voi fi pe pământ
Căci e iubire pură-nălţătoare.

Îţi cânt iubirea prin jocul fulgilor de nea
Care brodează-n iarnă voal alb, imaculat,
Şi printre florile multicolore din grădina mea,
Pe zborul păsărilor ce-n toamnă au plecat.

Îţi cânt iubirea printe valurile înspumate
Ce scaldă plaja-ntinsă, netedă şi aurie
Sau printre poezii încă neterminate
Ce-aşteaptă a iubirii dulce poezie.

Îţi cânt iubirea zi şi noapte,
Căci m-a vrăjit şi nu o pot uita.
Ecoul cântecului ei, ca nişte şoapte
Se-ntipăreşte adânc în mintea mea.

Îţi cânt iubirea pe-un nor,
Prin viaţa încărcată cu poveşti,
Şi îţi trimit vibraţia în zbor
Spre strălucirea aştrilor cereşti.

Şi printre stele-ţi voi cânta iubirea
Când eu voi fi o mică stea,
Şi cât va fi să ţină veşnicia
Eu am să-ţi cânt mereu iubirea ta.

poezie de Lucia Marin
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a Icar

Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.

Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!

Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ ¬
O, ce-am mai zburat!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onepointedness-ul spiritului aude relaţia dintre cele două. În această relaţie nu este de faţă nici primul, nici cel de-al doilea. Dacă în cel de-al doilea fenomen nu este nimic nou, atunci interesul meu se micşorează. Pentru că primul ton a avut mai întâi efect asupra mea, pe cel de-al doilea îl pot percepe doar în raport cu primul. Păşirea mai departe în timp prezintă o nouă dimensiune în favoarea celui de-al doilea.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture pe-un iceberg

Iţi plimbi orgoliul printre riduri de frig
nici obsesia coapselor nu te mai poate topi
Sunt un fluture pe-un aisberg
cufundat trei sferturi în apa sărată
iar trupul de gheaţă e dulce, dulce

Măsura se ia cu palmele
nu cu aripile, nu în zbor
nu printre gratii, nu pe cruce
nu de-a pururea, nu
Coroana de spini îţi cade pe chip
mă pot uita la tine numai cînd plîngi
şi lacrimile te fac transparent
Numai cînd învii fără a fi răstignit
printre pietre căzute în extaz

Nu te pot vedea cu ochiul liber

Mă duc să mă culc în Antarctatida
m-am ascuns în bateria neagră a unui pinguin
să mă încălzesc
Măsura s-a dus de rîpă
Hristos s-a-nţeles cu Pilat
cu Iuda şi cu Varava
să se uite toţi patru înapoi
să se prefacă în stîlpi de sare.

poezie de Lucia Sotirova
Adăugat de Marian Denescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii nu mor

Nu mai sunt fluturi...
Aripi au rămas, arse
Strivite de nori -
Aripi în zbor mut.

N-au mai rămas fluturi
Poiana îi plânge
Cu aripi de sânge
Pe sol fluturi nu mor.

E pânză pe nor
Aripi şi zbor
Fluturi – suflete
De dor...

Fluturii nu mor,
Se transformă-n simţiri
Te-nvie şi dor...
Fluturii nu mor.

Nu mai sunt fluturi
Doar simţiri
Pe aripi de nor
Şi zborul din interior...

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!