Prier

Pe plaiuri, peste ponoare,
Pomii primesc poleiala,
Primăvara pe picioare
Pregăteşte primeneala.

Pe potecă, prin pădure,
Păsările plâng patetic,
Pornind plăcerile pure
Plângăciunilor pun petic.

Pe plauri, prin păpurişuri
Pescuieşte pelicanul,
Pe pante, pe povârnişuri
Putere prinde platanul.

Peisaj pe pânză prinde
Pictorul pornind penelul,
Prin privirile plăpânde
Poetul plimbă pastelul.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschiderea iubirii prin propria uşă

Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.

Lumea pescuieşte stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zideşte în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munţii, învălurită ca marea.

În inima mea cresc rafturi de rouă şi dor,
Condurul de aur îl laşi amintire-n cenuşă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria uşă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soseşte primăvara

Soseşte primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate,
Stihii înfrânte pleacă înapoi
Ştergând din urmele lăsate.

Ne-a tărât iarna rece prin noroi
În zilele întunecate,
Soseşte primăvara pe la noi
Din drumuri lungi, îndepărtate.

Slăbită, cu puteri secate,
Pornită din tărâmuri prinse-n sloi,
Cu răni închise, vindecate,
Prin ceţuri, prin noroaie, vânt şi ploi
Soseşte primăvara pe la noi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o societate precum a noastră – dar, la urma urmelor, în orice societate –, nenumărate relaţii de putere traversează, caracterizează, constituie corpul social; ele nu s-ar putea disocia, stabili, funcţiona fără o producţie, o acumulare, o circulaţie, o funcţionare a discursului adevărat. Nu există exerciţiu al puterii fără o anumită economie a discursurilor de adevăr funcţionând în, pornind de la şi prin această putere. Suntem supuşi de putere la o producţie de adevăr şi nu putem să exercităm puterea decât prin producerea de adevăr.

Michel Foucault în Trebuie să apărăm societatea (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de primăvară

Soseşte primăvara pe la noi
Din drumurile reci, îndepărtate,
Stihii-nfrânte pleacă înapoi
Ştergând tristeţi din urmele lăsate.

Ne-a târât iarna prin viscol şi noroi,
Vârându-ne în zile-ntunecate,
Soseşte primăvara pe la noi.
Din drumurile reci, îndepărtate.

Pocită, cu puterile-i secate,
Plecată spre tărâmuri prinse-n sloi
Se zvârcoleşte-adânc la ceas de moarte,
Prin ceţuri, prin noroaie, vânt şi ploi
Soseşte primăvara pe la noi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea din cuvinte

cutreier prin pădurile cerului
întunericul se agaţă de baierele nopţii
vântul mişcă aerul
păsările se retrag la cuiburi

râurile sar peste pietrele potrivnice
cu peşti argintii
din ape se adapă curcubeul

dimineţile se înfăşoară-n poezie
înţelepciunea cade-n cuvinte
şi se înalţă-n oglinzi de lumină

gândul prinde aripi fără pene

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mal o salcă-
prin ramuri pornind seva
de primăvară.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unda de lumină

gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ţinut
din care pleacă păsările
peste un deşert de apă
Dumnezeu pescuieşte sârguincios
încerc şi eu cu undiţa de argint
dar nimic
aştept minunea când trag peştii
şi se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
şi pleacă.

n-o urmăresc

prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuieşte frumos
şi merg mai departe
să întâlnesc păsările sosind
în ţara, grădină

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară brutală

Ne escortează vântul prin foburguri,
Spre primăvara de la cap de drum,
Dar nu fereşte nimeni acei muguri
Când izbucnesc prin temeri şi prin scrum.

Mi-aş fi dorit să mă primeşti întreagă,
Să nu mă-mparţi în noapte şi în zi,
Iubirea când pe ea însăşi se neagă,
Prin ce va mai putea atunci răzbi?

Fuior de ceaţă şi de îndoială
Trimite păsările înapoi,
Cum primăvara jalnică, brutală,
Ne-mpinge-n deznădejdile din noi.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ataşamentul faţă de plăcerile sexuale, adică de plăcerile trupeşti, se poate uşor bloca prin post, prin înfometare şi prin rugăciune. În mod corespunzător se micşorează gelozia şi cresc capacităţile creatoare.

Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kundalin

păcatul primordial îl port în chintesenţă
am muşcat şi eu din fructul oprit
şarpele înşelător face-n mine prezenţă
cu plăcerile vieţii mereu m-a ispitit.

soarbe miresmele pure ale sângelui meu
s-a încolăcit pe suflet strânge cu putere
senzaţia halucinantă am simţit-o mereu
că întruchipează gânduri, vise, mistere.

este Kundalini doarme pe inima mea
se hrăneşte cu iubire cu lumina intrinsecă
în grădina crinilor rouă dulce bea
prin pădurea de gânduri îşi face potecă.

tot universul meu să-l controleze vrea
armonia din altarul rugăciunilor disecă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

-Nu te întrista, pădure!
Toamna rău a vrut să-ţi facă,
Veşmintele îţi dezbracă,
Frunzele vrea să le fure.

-Nu te-ngrijora, pădure,
Iarna-i cruntă, tristă, rece,
Viscol, geruri vin, vor trece
Peste ramurile sure.

-Zâmbeşte din plin, pădure,
Primăvara bate-n geamuri,
Mugurii plesnesc pe ramuri,
Se duc vremurile dure.

-Să râzi veselă, pădure,
Vara trilul îl asculţi,
Vin copii voioşi, desculţi,
Să culeagă fragi şi mure.

-S-a sfârşit un an, pădure,
Nici nu ştim când a trecut,
O luăm de la-nceput,
Domnul de noi să se-ndure!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de toamnă

Semnul toamnei lin apare,
E rumoare în câmpie,
Pe coline, prin ponoare,
Trece-o pată arămie.
Emoţii îmi răscolesc
Melancolicele gânduri,
Berzele îşi pregătesc
Rânduielile în cârduri.
Inc-o toamnă-a mai sosit,
Eu îi spun:,, Bine-ai venit ''!

acrostih de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin păcatul buzelor se prinde în laţ păcătosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapă din strâmtorare.

Solomon în Pildele lui Solomon, Sfaturi folositoare pentru viaţă - 12:13
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea când se prinde, se prinde de câte patru picioare.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara a venit

Ferecată-n iarna rece,
Pasageră şi sprinţară,
Acu' naşte, acu' trece,
Vis frumos de primăvară!

Zilele-s năbădăioase,
Acu' ninge, acu-i soare,
Cinci femei capricioase,
Parcă le-ar fii profesoare.

În rigole colmatate,
Susur dau, abia-ncropite,
Pârâiaşe-alimentate,
Din zăpezile topite.

Prin pădure se arată,
Ici-colo câte-un crâmpei,
De ţărână dezgheţată,
Şi alai de ghiocei.

Populaţii adormite,
Prin stupini şi muşuroaie,
Fac din trupuri dezmorţite
Mari comunităţi vioaie.

Prin coclauri plini de soare,
Într-un unanim acord,
Păsările migratoare,
Pun compas pe Polul Nord.

Pe străduţe şi prin parcuri,
Prin licee şi cămine,
Cupidoni ţintesc, cu arcuri,
Inimi adolescentine!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare de ce?

Mirat, prin lume când se plimbă,
Îi trece-aşa, prin cerebel:
Copiii,-n orişicare limbă...
plâng toţi la fel.

epigramă de Vasile Predescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul prin pădure

Au închis drumeagul prin pădure
Acum şaptezeci de ani şi mai bine.
Vremea şi ploile l-au măcinat
Azi nu mai poţi, printre hârtoape şi rovine,
Ghici unde-a fost drumeagul prin pădure
Înainte ca ei să fi replantat copacii.

E-ascuns sub lăstăriş, sub muşchiul moale,
Sub covor de păştiţe şi de coada vacii.
Numai păstrătorii tainelor pot desluşi c-acolo
Unde-şi fac cuibar guguştiuci cu pene sure
Şi-unde bursucii se simt la ei acasă
A fost odată drumeagul prin pădure.

Totuşi, dacă pătrunzi în codru mai adânc
Într-o seară de vară târzie când cerul
E-aproape de pământ şi aerul e rece peste iezer,
La ora când fiecare suflet îşi strigă partenerul,

( Nu le e teamă de oameni în pădure,
Căci prin acele locuri au trecut puţini)

Vei auzi bătaia copitelor de cai
Şi foşnetul făcut de fuste-n roua de sub pini
Apropiindu-se din ce în ce mai mult de tine
Prin oglinda ceţii străvezii, prin rugi de mure,
Ca şi cum ar şti foarte, foarte bine
Drumeagul cel vechi, de demult, prin pădure.
Drumeagul care nu mai trece prin pădure.

poezie de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasă...

În străduinţa mea de-a prinde fluturi
Prin tumultoase ore-ntregi,
Am stat semeţ de-am luat chiar şuturi
Şi-n plasă-am fost prins eu, lipsit de legi...

O plasă moale, plină de petale,
De dulci arome, de însufleţiri,
Ce-a început subtil a-mi da târcoale
Plăpânde firi ai magicei iubiri...

Şi-am înţeles... n-am înţeles nimica,
Sau totu-i relativ, poate platonic,
Dar într-un fel m-aş scărpina cu-alica
Pe cerebel să-mi vină-un gând atomic...

Mă-ntreb aşa prin raze selenare,
Cu ce-am greşit de-am dobândit amor
Şi ce-am cules, o pierdere de stare,
O stare-n care aş fi putut să mor...

Păstrând prin gheaţă acelaşi simţământ
Nu am să pierd iubirea ce o port,
Dar am să ştiu că viermele e sfânt
Chiar dacă fluturele-i cap de mort...

În străduinţa mea de-a prinde fluturi
Am prins si io rahat, dar nu turcesc,
Am să-l stârnesc în cele patru vânturi
Că-n altă plasă nu mai pic... să-nnebunesc!!!

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă

noaptea s-a trezit dezbracată de întuneric
ziua a fost sărutată de razele soarelui
cu gîndurile la ferestrele minţii
privesc jocul luminii prin frunze

prin faţa casei de dincolo de stradă
se plimbă umbra norilor călători
şi ploaia nu vine

tu aşteaptă cu mîinile întinse
bucuria o să-ţi cadă în palme
şi păsările o să te cheme
în universul zilei

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!