Trecerea Mării Roşii

Cristos, din norul tainic a trimis,
Spre egipteni, doar negură şi fum,
În timp ce alor săi le-a oferit
Botezul începutului de drum.
Staţi liniştiţi, căci apa nu-i obstacol
În calea mântuirii prin Cristos.
Celor ce cred le este cale dreaptă;
Doar celorlalţi, mormânt întunecos.

Hai să cântăm şi noi cântarea mării,
Căci Dumnezeu e-acelaşi pentru noi.
Strigaţi refrenul peste orice piedici
Refrenul veşnic al cântării noi.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

David şi Templul

Din îndurare, Dumnezeu a dat
Lui David, planul Templului din ceruri,
Ca Solomon să-I facă un palat,
Iar David doar să strângă giuvaeruri.
La fel şi astăzi, Domnul hotărăşte
Prin cel mai mic să facă lucruri mari.
Deci, nu vă supăraţi când El voieşte
Să fiţi doar salahori şi nu zidari.

Căci celor mai smeriţi, le-a pus deoparte
Răsplată mare, sus, lângă Cristos,
Pe când celor slăviţi de guri deşarte
Le-ajunge "înălţarea" cea de jos

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dragoste pentru Cristos

E nedefinit, e necuprins, e atotputernic, drept şi bun,
Acuma roadele s-adun!
E mare şi e preamărit, e sfânt şi pur, atotsfinţit...
Şi zbor cu El spre răsărit!
E vrednic şi e răbdător, este Cristos ce ne-a salvat...
Prin El am sufletul curat!
E Regele dintotdeauna, e călăuza noastră care,
Ne dă cununi de sărbătoare!
El este Dumnezeu cel vechi... cel nou şi care o să vină...
Şi are milă de noi toţi, căci dragostea-i este divină!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa din stâncă

Din stânca cea lovită în pustie
A izvorât cândva şuvoi de apă,
Să bea toţi însetaţii şi să-nvie,
O viaţă nouă astăzi să înceapă.
Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă
Din stânca minunată şi lovită,
Bogat izvor din care se adapă
Dorinţa marii gloate, potolită.

Căci Stânca cea lovită e Cristos
Şi harul Său e apa înstelată.
Vorbeşte Stâncii, dacă eşti setos,
Şi vei avea belşug de har în viaţă.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Cristos

primesc şi eu salvarea de la Isus Cristos
în lumina-i sfântă iar mă transfigurez
am îndepărtat abisul hulpav, voluptos
ţelul mântuirii a crescut prin crez.

Cristos este iubirea sublimă şi eternă
extinsă ca un univers pavat cu stele
e aşteptata pace şi linişte internă
lumini care mă-nvaţă cum sa ajung la ele.

Cristos e împăcarea cu cerul şi pământul
evlavie crescută în ronduri şi răzoare
învăţătura Lui îndulceşte Cuvântul.

munte de înţelegere înălţat în soare
trainică blândeţe ce potoleşte vântul
cine i se alătură niciodată nu moare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec expirat

(refrenul este un ţiuit continuu
ghici în a cui ureche)

m-a lovit un tren sau
am fost aruncat de pe planetă

senzaţia asta o au toţi cei care
îşi pierd vederea văzând prima dată
iubirea

am dat să mă ridic
scuturându-mi colbul anilor
care ar urma să vină

(refrenul se curbează)

cine nu pricepe mare lucru
despre fizica aia cuantică
n-o să suporte cum ea
tocmai ea
este chiar acum cu un altul

(refrenul se înfige adânc)

s-ar putea spune ca prin minune că
reapare vederea
dar nu mai este deloc aceeaşi
este ca şi cum trenul acela
nu te-a lovit destul sau nu unde trebuia
genunchii spre exemplu

odată având vedere vezi
majoritatea idioţilor care simultan
tu ai fost cu ea
şi surâzi, te ierţi, pe ea nu, şi îţi cauţi
de treabă spre calea ferată

(refrenul spune ceva despre:
nu orice tren poate lovi sublim dar
tu deja trecuseşi)

ai nimerit în braţele unei femei şi nu înţelegi
unde naiba e trenul
cum s-o compari în halul ăsta şi
ce bine seamănă
celei dintâi

(refrenul traversează şi
calcă sfios printre ochii ţărânei
fix ca în catrenul lui khayyam)

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de Paşti

Cristos a înviat — şi moartea
Zdrobit-a fost pe crucea sfântă!
În primăvara ce se-avântă
Răsună ceru-ntreg de cântec
Şi-n mine învierea cântă...
Zadarnic a-ncercat Satana
Să schimbe rostul mântuirii,
Căci prin pedeapsa răstignirii
Cristos a biruit mormântul,
Nălţând stindardul nemuririi!

De-aceia, sufletelor triste
Şi voi, sărmane inimi goale,
Uitaţi de răni, de spini şi boale
Cu ochii la Isus cel Veşnic
Aduceţi flori şi osanale!

Şi-aduceţi, mai presus de toate,
Dorinţa unei vieţi sihastre,
Dorinţa învierii voastre:
De-a trece dincolo de moarte,
Pe porţile de sus, albastre...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de scupă ţi-e Fiinţa

Când pe braţele iubirii
Tu Isuse ne zideşti
Ca un rod al mântuirii
Ca pe palme ne primeşti

Ne umpli de bucurie
Şi Tu masa ne-o întinzi
Doamne parcă-n veşnicie
Şi în braţe ne cuprinzi

Cât de scumpă ţi-e Fiinţa
O Isuse Domnul meu
Când ne umpli de credinţa
Ta de Veşnic Dumnezeu

Numai Tu pe veci ne dai
Şi lumina şi cântarea
Să păşim cu Tine-n Rai
Trăind Doamne îndurarea

Legăturile iubirii
Tu Isuse ni le-ai dat
Un rod sfânt al mântuirii
S-avem sufletul curat

Ochii Tăi azi de lumină
Ca o flacără de foc
Vor pe braţe să ne ţină
În lume să n-avem loc

Ci doar în neprihănire
Zi de zi să ne zidim
Toţi străpunşi de-a Ta iubire
Pururea să te iubim

Ba să ardem pentru Tine
În iubirea Ta aprinşi
Împlinind cum se cuvine
Ce voieşti — să fim admişi

Sus în cerurile sfinte
Şi la pomul sfânt al Vieţii
În a Tale-nvăţăminte
Ca şi roua dimineţii

Tu să ne fii Isus soare
Şi menire şi destin
S-avem parte de salvare
Şi ajutorul Tău din plin

Să ne umpli doar de Tine
Şi de tot ce Isus vrei
Până-n viaţa care vine
Să fim toţi Isus ai Tăi

Să-ţi cântăm atunci cântarea
Veşnic noi să te slăvim
Căci ne oferi Domne-ndurarea
Pururi Ţie să-ţi slujim

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 februarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristos a înviat

Cristos a înviat din morţi!
A biruit mormântul
Îi cântă îngerii Lui toţi
Îi cântă-ntreg pământul.

Cristos a înviat din morţi!
Şi ne-a adus iertarea
El ne-a deschis a vieţii porţi
Prin el avem salvarea!

Veniţi cu toţi să ne-nchinăm
Celui ce ne iubeşte,
Onoare, slavă Lui să-I dăm
Căci Domnu-n veci trăieşte!

poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristos a înviat!

E-o primăvară plină
De aur scuturat;
Mi-e sufletu-n lumină —
Cristos a înviat!
Râd florile, natura,
Văzduhu-nmiresmat;
Să nu mai ştiu ce-i ura
Cristos a înviat!

Mi-s ochii numai rouă,
De moarte, am scăpat;
S-ajung făptură nouă
Cristos a înviat!

Acesta e misterul
Ce azi l-am dezlegat:
Ca să ne deie Cerul
Cristos a înviat!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iosif devine sclav

Pentru vina de-a visa
Celor ce nu convenea,
Iosif sclav a fost făcut
Şi la Egipteni vândut.
Dar l-a ocrotit mereu
Bunul nostru Dumnezeu,
Astfel că stăpânul chiar,
Dregătorul Potifar,

L-a-nălţat peste averi
Şi i-a-ncredinţat puteri
Peste toată casa lui...
Fost-a voia Domnului,

Mai presus de gândul rău
Al oricărui frate-al său.
Tu, băiete, fii curat,
Şi vei fi, la fel, 'nălţat.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu vorbeşte lui Moise

A fost hrănit cu laptele credinţei,
Apoi cu zelul şcolii din Egipt.
În urmă, dus în şcoala umilinţei,
Chiar Dumnezeu, din flăcări i-a vorbit.
Şi l-a trimis în mare misiune,
Cu-avertizări solemne şi puteri,
Să ceară stăpânirii slobozirea
Ce nu venea nicicum, de nicăeri.

Toiagul refuzat se face şarpe.
De stai cu mâna-n sân, te umple lepra.
Să nu dai înapoi de la chemare,
Dar nici spre ea să te alerge febra.

În rug aprins, Iehova a vorbit
Şi l-a chemat pe Moise în pustie.
A fost chiar o minune, nu un mit:
Cristos e rugul plin de veşnicie.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Trebuie să facem ceva" este refrenul unanim. "Începe tu" este refrenul descurajator.

citat din Walter Dwight
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristos a Înviat!

A venit şi ziua Învierii
Îngerul spre lume a strigat,
În mijlocul primăverii
Să ştiţi, Cristos a Înviat!

Coşurile pline sunt de ouă roşii
Cu alese bunătăţi şi cozonac,
Zâmbesc copiii, chiar şi moşii
Îţi spun, Cristos a Înviat!

Merge lumea-n cimitire
Unde are un neam apropiat,
E frumos, în unduirea de zefire,
Da azi, Cristos a Înviat!

Tu eşti aici în stânga mea
Şi sunt atât de încântat,
Nu-ţi pot spune altceva
Decât Cristos a Înviat!

poezie de Mihai Leonte (15 aprilie 2001)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul lui Moise

Bătrânul Moise, când s-ajungă ţinta
Desăvârşirii, brusc s-a poticnit,
Căci chiar lângă odihna aşteptată,
Prin nerăbdare, a păcătuit.
El trebuia doar să vorbească stâncii,
Ca stânca să dea apă pe pământ,
Dar nu s-a mulţumit doar să vorbească,
Ci a lovit şi-aşa a fost înfrânt.

Şi dacă Moise, biruit odată,
N-a mai intrat de viu în Canaan,
Cum vom intra, noi, vii în cerul slavei,
Când ne zborşim de-atâtea ori pe an?
.......
Profetul Moise a fost cel mai blând
Din toată lumea, ca Isus Cristos.
Dar într-o zi s-a pomenit lovind
În pieptul stâncii, iute mânios.

De-aceea Domnul nu l-a mai lăsat
Să intre-n Ţara Sfântă, din pustie,
Şi nu fără de moarte l-a-nălţat
În paradisul Său, ca pe Ilie.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înviere

Se-aude peste munţi un strigăt,
E puternic şi profund.
El sparge-n mii, un singur lacăt,
Se văd urme pe pământ.

Privesc la mine... la tine,
Ceva ne luminează...
În rău... în bine?!...
Sigur nu e soarele-n amiază!

Totul pare transformat,
Dar nu e doar de primăvară.
Mă simt liber, apărat,
Totuşi nu e prima oară.

Îmi caut răspunsuri,
Netezesc cuvinte.
Parcurg întinsuri,
Prin libere morminte.

E parfum de înviere,
Ce atinge orice simţ.
Cristos e viu, plin de putere,
Iadul e de-acum învins.

Pământul se transformă,
În straie de lumină,
Pe Cristos cel viu adoră,
Ne-a scăpat de orice vină.

Acum e sărbătoare,
Dar oameni sunt puţini,
Cristos e viu şi nu mai moare,
De-nviere suntem plini.

Vorbim, o spunem la vecini..
Dar credem cu adevărat?!
Avem în înviere rădăcini?!
Sau aşa am învăţat...

Atât am vrut să-ţi spun,
Cristos a înviat!
Să fii mereu un om mai bun,
Lipsit de vrajbă şi păcat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (17 aprilie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua străluceşte

Steaua spre Răsărit străluceşte,
Steaua împăratului se iveşte;
Steaua cu raze mari luminează
Sfânta Naştere adeverează:

Că s-a născut astăzi Cel prea veşnic
Mesia Cristos Cel prea puternic
Din Fecioara Maria curată,
Astăzi este lumea bucurată.

De la stea precum se învăţară
Lui Cristos cu daruri se închinară;
I-au adus aur, smirnă şi tămâie,

Şi le-a fost lor ca să se mângâie
A lor mare bucurie
Şi aici la dumneavoastră fie.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia jugul lui Cristos

Ia jugul lui Cristos pe umăr
şi trage lângă El arând,
chiar dacă sameni numa-n lacrimi
şi umbli numai sângerând...
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
în sărăcie şi-n belşug,
că mulţi au stat cu El la mese,
dar prea puţini au tras la jug!

Ia-I sarcina şi-o du alături
şi simte-o apăsând din greu
cum ai răspunde doar tu singur
de tot ce are Dumnezeu.
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
odată-n cerul Lui de sus
nu după haina ce-ai purtat-o,
ci după sarcina ce-ai dus.

Ia-ţi crucea ta - şi-I mergi pe urme
tăcând şi mulţumind ca El,
iubeşte, roagă-te şi rabdă
urmând dumnezeiescu-I fel.
Cristos cel sfânt te va cunoaşte
nu după numele ce-ţi pui,
ci după rănile-ndurate
sub crucea ta şi Crucea Lui.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Îl are cu adevărat şi numai pe Dumnezeu, nimic nu-i mai stă în cale. De ce? Acest om Îl are pe Dumnezeu în toate lucrările sale şi pretutindeni, şi numai Dumnezeu este cel care lucrează prin el. Căci lucrarea aparţine mai curând celui care a pricinuit-o, decât celui care o realizează. În calea unui astfel de om nimeni nu poate sta, pentru că el crede, caută şi iubeşte doar pe Dumnezeu, pentru că s-a unit cu El în toate dorinţele sale.

citat din Johhanes Eckhart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă ai!

O viaţă ai, o scurtă şi unică viaţă
şi orice-apus de soare îi poate fi hotar
– o ultimă răscruce, o ultimă povaţă
şi-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îţi poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur şi veşnic suflet numa'
şi-n orice clipă Domnul ţi-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povaţa ta de-acuma
şi ultima-ţi chemare, şi ultima-ţi chemare
e poate-aceasta chiar.

Un Dumnezeu e numai – şi-o unică salvare
şi unica-ţi speranţă e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
şi pasul fără care, şi pasul fără care
ai plînge-n veci amar.

Cristos e-a ta Viaţă, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină
– prilejul cel din urmă, prilejul cel din urmă
e poate-acesta chiar.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflu optimist

aprind o lumânare cu ardoare mă rog
păcatele mele Cristos să le ierte
în cartea vieţii a scris un epilog
cerând învierea lumilor inerte

credinţa îmi conferă un suflu optimist
sunt pe calea dreaptă ce duce la cer
în stânca Golgotei am sculptat un Crist
să sensibilizeze timpul meu auster

iubirea de Cristos e virtute supremă
înalţ o veneraţie spre spiritul sublim
aş vrea ca versul meu să fie diademă
pentru lumea sfinţilor cu care mă anim

pe credinţa luminată pun mare accent
concentrată zilnic pe avânt transcendent

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!