Tăceri tăcute
Cuibul unei perechi de berze tăcute
acoperă albastrul tăcut al cerului,
născut din tăcutele nopți trecute,
peste roadele tăcute ale ogorului.
Un pictor miop rupe un penel tăcut,
dar clădește un castel din petale mute
și-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,
îl amestecă în culorile încă nevăzute.
Se varsă un mov tăcut pe norul trist,
mirele și mireasa nu vor să se sărute,
ecoul plecat devine un tăcut solist,
nimicul nu mai are umbre cunoscute.
Simbolurile sunt pe scările căzute,
un orb mai caută sclipirile-n nămol,
uraganele se dau pe știrile tăcute,
uscățive rime aduc un tăcut pistol.
Început fără secunde guralive,
sătui tăcuți cu genele căzute,
multe tăceri născute costelive.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Omul singuratic e tăcut, are totul și nimic: bătălii fără învingător, conflicte tăcute sau melancolii căzute sub masca blândă a tăcerii.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
corcodușe căzute
peste gardul bătrân
vecinul tăcut
haiku de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi atât de tăcut până ajungi să fii tăcerea tăcerii. Doar atunci nu mai există nici un "eu" care să rămână tăcut. Când tu te dizolvi în tăcere, doar Nimicul Totului etern prea fericit mai rămâne.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirele și mireasa
În timpul cununiei lor,
Un mire-a stat mereu tăcut
Că se gândea la viitor,
Pe când mireasa la trecut.
epigramă de Mihai Danielescu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecționată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum păstrează tăcerea. Nu face nimic mai mult, doar rămâi tăcut. Oprește-te, fii tăcut. Când gândul nu are clienți, gândirea dispare.
citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Experience of Nothingness: Sri Nisargadatta Maharaj's Talks on Realizing the Infinite Paperback" de Nisargadatta Maharaj este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.Poem dintr-un timp tăcut
Inima mi s-a frânt...
Și când s-a frânt s-a făcut liniște absolută.
Timpul a tăcut.
De atunci nu te mai caut.
Nu că nu mi-ar păsa:
Îmi pasă mult,
Dar trebuie să merg mai departe
În timpul ăsta tăcut.
Nu mi-a lipsit ceea ce ai arătat că ești,
Mi-a fost dor de ceea ce credeam că ești.
poezie de Camelia Oprița din Jurnal
Adăugat de Georgiana@D
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acalmie
Tăcute sunt clipele azi.
Mor fără întârziere...
Un neant infantil și schilod
încearcă să le trezească din leșin
plângând deasupra lor.
Prea multe cadavre azi...
nu mai sunt lacrimi în rezervă...
Neantul începe să cânte.
Va cânta până-i vor rugini coardele
și atunci n-are decât să tacă...
Tăcere-infinit de reculegere
în memoria clipelor moarte.
Tăcute sunt clipele azi...
Tăcute ca ieri...
Tăcute ca mine...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedere spre viață
Vis ce tăcut pășește-n delir în noaptea pustie
Cântec de leagăn se-aude când vântul adie.
Șoapte tăcute, ecou infinit.
Fragmente de sunet pierdute în vid.
Secunde din timpuri lăsate drept bir.
O gaură neagră ce-atârnă de-un fir.
Vibrează tăcerea, lovește un zid.
Dărâma cuvinte, ruine clădind
Vreme marcată de clipe ,
Pustii, de gânduri oprite,
Castel de fantasme-amăgite
Ce bântuie holuri umbrite.
Tărâm amuțit de-atâta durere
Rămâne uitat in veacuri stinghere.
poezie de Raluca Oprea
Adăugat de raluca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața a tăcut
Peste casa părintescă
Liniștea s-a așternut.
Totul miroase a iască,
Aici viața a tăcut.
Porumbeii nu mai zboară.
Nici-un câine nu mai latră.
Noaptea vieții-ncet coboară
Și pune lacăt la poartă.
poezie de Dumitru Delcă (2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Președintele tăcut
După buna mea știință,
Președintele iubit
A tăcut la o ședință
Și acuma-i... răgușit.
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Sărutul gândului tăcut
Ai zâmbetul pe care-l știu și-mi place,
Iar în privirea ta e-un gând tăcut
Ce-n bucurie, liniște și pace,
Trimite, cu iubire, un sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigă-mă, tăcut
nu te mai încrede în oameni
mi-a zis mama
ceea ce vezi să nu vezi
ceea ce auzi să nu auzi
închide ochii și taci
nu fi trist
tu ești omul ce caută
prin lumină risipirea
întoarce-te apoi
cu-nțelepciune
la casa aceea nelocuită
de ceva vreme
să nu plângi
când foșnetul singurătății
va ajunge la os
îngenunchează
pe pragul tocit de durere
și strigă-mă
tăcut
poezie de Teodor Dume (4 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Am învățat că se moare
Lacrimile - păpuși de ceară
Așezate tăcut
Pe ridurile pleoapei-mormânt,
Printre genele ninse
Ori încărcate de promoroacă
Din care tăcerea se-adapă.
Aseară am plâns,
Am plâns de bătrâni singuri rămași,
De licărul de speranță din ochii lor.
Ne-au murit rădăcinile națiunii...
Rodul suferinței a încolțit.
Nimic nu mai este la fel!
Progres de regres...
Mor tăcut în ei copacii
Peste care s-a așezat bruma tăcerii.
În întunericul existenței,
Orbi sau orbiți, își caută rădăcinile...
Dar nu, nu au avut rădăcini!
Ei au fost pământul
Pe care
Cei de acum,
Au învățat că se moare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum am devenit epigramist?
Miop, tăcut, cu zâmbet trist,
Cu poante seci și fără har,
Am devenit epigramist
Dintr-o... eroare de tipar.
epigramă de Constantin Aurel Dragodan
Adăugat de Nelu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Hmm... Ce naiba-și mai închipuie și ăsta? Că am scăpat de body-guarzii mei, ca să dau peste oamenii lui?." își zise Alex nemulțumit în gând, îndepărtându-se grăbit de ofițerul de poliție. Se opri într-un părculeț, unde se așeză tăcut pe o bancă. Aerul, deși ușor poluat, era plăcut, mai proaspăt în timpul nopții, decât ziua. Tăcut, privi stelele palide, cu gândul la călătoria în care va porni în curând nava albastră "Pacifis", spre tărâmuri îndepărtate, necunoscute.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ev tăcut...
S-a împlinit neîmplinirea,
unui ev tăcut și rece,
a biruit nebiruirea,
a tot ce prin lume trece...
S-a împlinit neîmplinirea,
unui trecut, uitat de lume
ș-un prezent care apune
în viitor nesigur și morbid...
Vom avea ce pune-n blid,
în evul acesta dur și rece?
Vom avea, c-avem cuvinte,
să implorăm divinitatea,
să ne apere cetatea,
să n-aducă libertatea,
că pe aicea nu se trece,
în acest ev, tăcut, fierbinte!...
poezie de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva se naște rămâi tăcut, cineva moare rămâi tăcut.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană...
Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare.
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.
Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.
Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers tăcut
ce va mai aminti despre noi?
ulciorul acela de lut,
crucea crescută din oase,
un strigăt prea mult tăcut?
cam ce-ar aminti despre noi?
pământul acesta crăpat,
cuvântul acesta de humă
adânc în tăcere săpat?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară fără cuci
Mai rătăcesc prin ultima zăpadă,
Și simt singurătatea mai acut,
Iar geana-mi este lacrimii obadă,
Deși a-nmuguri a inceput.
Ce primăvară plină de hachițe,
Zăpezi încă răzbat prin trecători,
Iar caișii înfloriți sunt doar o schiță,
De simfonie cu bondari rătăcitori.
Sunt lipsă cuci din primăveri trecute,
Când te absolv de ultima absență,
Petale în livezi se-aștern tăcute,
Iar albul radiază emergență.
Un an impar cu primăvară șuie,
Când zilele nebune pe răboj,
Duc aburi din cafeaua amăruie,
Prin nopțile cu frigul pe daiboj.
Tânjesc după un zâmbet iluzoriu,
Cu berze ce se-ntorc la cuibul vechi,
Și-acuz un sentiment premonitoriu,
De neperechi ce-au fost cândva perechi.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!