Taina
îmi spune vântul pe câmpie
-eu veșnic cânt o simfonie
și singur nu sunt niciodată
chiar dacă-i noapte-ntunecată
în iarnă fulgii mă-nsoțesc
și prin troiene rătăcesc
în primăvară în alai
am mii de flori în luna mai
vara mă roagă și mă cheamă
să-i iau căldura din maramă
iar toamna frunze în ghirlandă
mă strigă și vor să mă vadă
în nopțile cu lună plină
sărut petale în grădină
dar am și zile când sunt trist
când văd că ai paltonu-nchis
nu pot ca să mă furișez
de trupul tău să mă lipesc
și să-l alint ascuns sub haină
ar fi a noastră dulce taină
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Chipul tău de floare
flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopțile de iarnă
dorul viu de primăvară
pe un colț de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit
a fost numai o părere
nu sunt flori și nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ține-nchis în casă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară fără cuci
Mai rătăcesc prin ultima zăpadă,
Și simt singurătatea mai acut,
Iar geana-mi este lacrimii obadă,
Deși a-nmuguri a inceput.
Ce primăvară plină de hachițe,
Zăpezi încă răzbat prin trecători,
Iar caișii înfloriți sunt doar o schiță,
De simfonie cu bondari rătăcitori.
Sunt lipsă cuci din primăveri trecute,
Când te absolv de ultima absență,
Petale în livezi se-aștern tăcute,
Iar albul radiază emergență.
Un an impar cu primăvară șuie,
Când zilele nebune pe răboj,
Duc aburi din cafeaua amăruie,
Prin nopțile cu frigul pe daiboj.
Tânjesc după un zâmbet iluzoriu,
Cu berze ce se-ntorc la cuibul vechi,
Și-acuz un sentiment premonitoriu,
De neperechi ce-au fost cândva perechi.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
Frunze de rugină aruncate-n vânt.
Trist i-afară, cu nori ca de plumb
Și vântul azvârle o ploaie haină;
Sufletul meu e ca o floare străină.
În zări îndepărtate țipete de corb se-aud.
Prin covoarele de frunze nu se-aude al greierilor cânt.
Și soarele ca un june palid strălucind,
Pe cerul cel albastru ca o panseluță
El își aruncă ultima rază călduță
Spre pământul îngălbenind.
E toamnă, sufletele se deschid,
Precum a nufărului dulce floare
Când e primăvară sau când citind O tristă sau veche scrisoare.
E toamnă! Frunze de rugină aruncate-n vânt,
Prin frunziș nu se-aude al greierilor cânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă primăvară
aș vrea să plec...
ce mă reține?
vreau ca răspunsul
să mi-l dai
dar taci
iar eu zâmbind îți mângâi
părul cărunt albit de ani.
aș vrea ca să rămân
-de ce?
mă-ntrebi privind
prin geam afară
sunt înghețat... adevărat...
dar sper
o altă primăvară
-am înțeles
eu îți sunt toamna
iar tu dorești din nou să ai
tulpină fragedă-n grădină
ce va-nflori în luna mai
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dorul tău
Sunt piatră aruncată-n râu
Ca să mă spăl de nostalgie,
Când prea departe-n astă lume
Mă voi topi de dorul tău.
Sunt frunză de copac bătrân,
În calea ta ca să mă pun,
Când toamna va veni devreme,
Apoi, să putrezesc de dorul tău.
Sunt apă dulce de câmpie
Ce vrea piciorul să-ți mângâie,
Când iarna cruntă va să vie
Voi îngheța de dorul tău.
Sunt albă pătură de nea
Ce se așterne-n calea ta,
Când primăvara va să vie
În apă mă voi transforma,
Ca să mă scurg de dorul tău.
Sunt soarele de primăvară
Ce joacă trist în părul tău,
Când vara se va instala
Vor fi doar raze-n calea ta,
Iar eu voi fi orbit de dorul tău
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune adio...
Nu-mi spune acum adio,
În prag de iarnă plină,
Când florile îngheață
Și fulgii se așează!
Mai lasă-mă un timp
Să vină primăvara
Când ciocârlia zboară
Și greierii valsează!
Când înălțimi de munte
Te caută printre stele,
Răspunde-le din aștri
Chiar dacå plâng și ele!
Trezește-mă, din iarnă
Și strânge-mă în brațe,
Cad frunze încă crude
Peste iubirea noastră!
Nu o lăsa pierdută
Chiar dacă vrea să plece,
Șoptește-i la ureche
Că iarna asta-i rece!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oriunde
străbat câmpia verde
și brațele ridic...
un soare se mai vede
chiar dacă-i asfintit..
mă cheamă tandru marea
mă cheamă fagii verzi
mă cheamă ochii galeși
sub pomii din livezi...
în armonii depline
cu tot ce mă-nconjoară
inspir parfumuri fine
din flori de primăvară!
și-așa plutind în seară
cu aripi nevăzute
eu port în ochi iubirea
și pot a fi oriunde...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă. Anotimpul când primăvara este așteptată cu speranța renașterii, când vara este plecată să se răcorescă de prea multă arșiță care prin fulgii de zăpadă râde de fericire, toamna doarme prin samânța noastră, iar regina iarnă, cea care depune coroană dalbă celui ce se naște!
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În troiene
a nins...
e iarnă si e frig
introient e satul
doar vântul
mișcă liliacul
de la poartă
introienit e drumul
aș vrea să vin la tine
să râdem impreună
de glume mici
și bancuri cu pitici
ce urcă pân-la lună
pe fire de lumină
pe scara minții noastre
in nopțile albastre!
introienit e satul
nu pot veni la tine
doar vântul
mișcă liliacul
si-adorm
printre suspine...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu,,, toamna
tu... toamna
mi-e toamna tristețe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
și-apusul e mereu aproape
și-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare
cerul de plumb amestecă norii
și plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschiși
frigul îmi intră până la oase
și carnea mă doare
parcă-i o rană
singur sunt pe-alei pustii
pășind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai și amândoi -
mână în mână -
prin ploi indiferenți treceam
și adieri de vânt tăioase...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă...
sărută-mă, iubirea mea...
te-aștept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineți melancolie!
sărută-mă, iubirea mea...
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!
sărută-mă, iubirea mea...
sunt inca vie... n-am murit...
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă...
sărută-mă iubirea mea...
te-aștept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineți melancolie!
sărută-mă iubirea mea..
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!
sărută-mă iubirea mea..
sunt inca vie... n-am murit..
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Astăzi îți dau să savurezi în culori,
o simfonie de toamnă
și o frunză de castan matur,
cu coaja strălucitoare în zori,
iar fructul fraged, ce savurat încet
nu te va lasa niciodată sătul...
E-atat de puternică aroma de toamnă,
că vreau să-i pun pe deget,
un inel fierbinte și-un sărut pe buze...
s-o las în soare fără vlagă.
Să crezi că esti din nou copil,
nascut din flori și frunze
cu leagănul pe pat de iarbă...
Perdea de baldachin din aripe de fluturi
sau frunze de aur de vânt dansat;
Laptele să-l bei, picurând pe barbă,
din struguri albi și limpezi...
cu degetele dulci de la ciorchine.
În simfonia toamnei să cauți mângâierea
în culoarea băncii pe care te așezi
s-asculți cum cântă noaptea, luna
care tresaltă-n jocuri de așteptare,
în bălți în care înoată ultimele frunze
luminoase... clare... pănă să cadă bruma.
Vreau să-ți dau o simfonie de nori și soare,
când letargic încetinește timpul,
iar toamna se preface-n pictor
pictându-ți calea cu fructul din culoare;
Pictează vise-n simfonii, pe frunzele de aur,
când noaptea mai cade tristă, cate-o stea,
sau o lumină blandă, în rătăciri de licurici
făcând înc-o brățară pe-al cerului tezaur.
Îți dau o simfonie, cu miros de toamna...
a must și fructe coapte... a tufănică
în culori de curcubeie care să se afunde
în adâncul inimii tale, frumoasă doamnă!
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brațele tale
Cad pe trotuar fulgii timizi de nea,
Buzele noastre sunt unite într-un sărut
Ca în fiecare an când vremea e rea
Brațele tale puternice îmi sunt scut.
În acest peisaj suntem personajele principale
Cad fulgii. Încă o mie și-ncă o mie
Eu m-am ascuns în brațele tale
Fiind purtați pe a iernii simfonie.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi e...
Azi e...
Azi e cald... chiar dacă-i dor.
Frunze-s verzi, chiar dacă mor.
Sufletele-s peste tot, chiar și-n coaja unui pom.
Care-i plină de culoare și cu inima-n văpaie.
Azi iubesc.. dar nu un om.
Poți iubi, fără să crezi, personaje din povești.
Ce-s de lună, gri, pictate și plutesc încet, pe șoapte...
Care sunt înmiresmate de tandrele lunii păcate.
Azi e frig.. chiar dacă-i foc.
În privire, în cuvânt și-n destinul nostru sfânt.
Ce-i pictat cu flori din Rai, ce-ți fac viața dulce trai.
Și te îndeamnă să iubești și frumosul să-l trăiești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi e...
Azi e cald... chiar dacă-i dor.
Frunze-s verzi, chiar dacă mor.
Sufletele-s peste tot, chiar și-n coaja unui pom.
Care-i plină de culoare și cu inima-n văpaie.
Azi iubesc.. dar nu un om.
Poți iubi, fără să crezi, personaje din povești.
Ce-s de lună, gri, pictate și plutesc încet, pe șoapte...
Care sunt înmiresmate de tandrele lunii păcate.
Azi e frig.. chiar dacă-i foc.
În privire, în cuvânt și-n destinul nostru sfânt.
Ce-i pictat cu flori din Rai, ce-ți fac viața dulce trai.
Și te îndeamnă să iubești și frumosul să-l trăiești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emigranții
Am avut azi-noapte vis
Ușa casei am deschis
Fluturi mii în cor mă cheamă
Să le fiu soră sau mama
Mi-au spus că sunt emigranți
Dintr-o luncă cu mulți frați
Unde sărăcia-i Doamnă
Nu sunt flori, e veșnic toamnă.
I-am primit, dar am greșit
Îndată m-am molipsit
Și-am plecat cu ei în lume
Căutând zile mai bune.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Topirea zăpezilor
Lasă gândul tău să zboare infinitul să-l străbată
Si vei fi atât de liber, ca o pasăre măiastră!
Lasă-ti ochii-n desfătare in grădina cu aluni
Lasă-ti zâmbetul pe buze, chiar de anii ii aduni.
Lasă-mă să-ti merg alături prin troiene de zăpadă
Si topi-vom impreună iarnă albă după iarnă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Topirea zăpezilor
Lasă gândul tău să zboare
Infinitul să-l străbată
Si vei fi atât de liber
Ca o pasăre măiastră
Lasă-ti ochii-n desfătare
In grădina cu aluni
Lasă-ti zâmbetul pe buze
Chiar de anii ii aduni
Lasă-mă să-ti merg alături
Prin troiene de zăpadă
Si topi-vom impreună
Iarnă albă după iarnă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin-când vine toamna
Nu-mi ajungi și n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Așteptăm nopți mai lungi
Să ne putem și noi iubi.
Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ
Ia-ți pe umăr haină groasă,
Ia-ți flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Unde e căldura verii,
Pașii noștri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Și vine toamna pe pământ.
Desfrunziri eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri și-nviem uneori.
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar