Pasărea helicopter

"Întreabă dobitoacele, şi te vor
învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune..
Cine nu vede că mâna Domnului
a făcut asemenea lucruri."
Iov 12:7-9

Pasărea cât un bondar
Are zbor staţionar
Da, colibri mulţi nu ştiţi
Cum zboară mulţi nu gândiţi.
În zborul făcut pe loc
Lâng-o floare sau boboc
Bate-n aripi pe clipită
Cam optzeci, aşa-i grăbită
Şi ea stă având ca har
Să consume pe nectar
Cea mai mică păsărică
Nu face rău şi nu strică
După ce nectar a luat
Înapoi are plecat.
Da, înapoi aşa-i e zburat
Asta voi n-aţi observat
Are cioc lung să-l înfigă
Limba-n formă de siringă
Plănuită anumit
La nectar de absorbit
Când îşi face înălţat
Şi de la pământ plecat
Zboară repede-n şedere
Vertical spre ceruri piere
Leonardo stând gândit
Planul ei a întocmit
Colibri-n scară mărită
Ştiţi voi cum este numită?
Uite ce vă sugerai
Evoluţia are grai?
Plan şi scop ea le-o fi dat?
Ea distinctul ei zburat?
Ea făcut-a cioc, siringă
Cu ea nectarul să lingă?
Păsărica întreabă, e bine
Te va învăţa pe tine
Dovadă cum e depune
Păsărica îţi va spune
Evoluţia zbor i-a dat
Nu vă sună cam ciudat?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistem radar natural

"Dar înţelepciunea unde se găseşte?
Unde este locuinţa priceperii?"
Iov 28:12

Să îţi fac acum pe plac?
Tu te tragi din liliac
Mamiferă care zboară
Cu minciuţa ei uşoară
Mamifere ca să zboare
Care sunt acestea oare?
Două sunt atâta tot
A doua omu-l socot
Leonardo cu planul său
Vedeţi nu făcut-a rău
Mamifera liliac
Peşteri, scorburi, are plac
Insecte le prinde-n zbor
Asta e mâncarea lor
Are ochi parcă nu are
Ştiţi a ei orientare?
Nu mai au aşa pereche
Un văzut după ureche
În loc ce-i întunecat
Face obstacol evitat
Studiile ce-au fost făcute
Constată cum sunt făcute
Ultrasunete emit
Aşa zboară făr' lovit
Dacă acestea se opresc
Din zbor cad şi se lovesc
Cu auzu-i controlat
Face obstacol evitat
Nu aud sunet vreau să spui
Aud doar ecoul lui
Deci în cap ei poartă chiar
Sistemul numit radar
Omule tu fă-mi pe plac
Întreabă pe liliac
Cine radar i-a făcut
Pe care om nu l-a ştiut
Marconi radar făcând
N-avu lilieci în gând?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a Icar

Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.

Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!

Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ ¬
O, ce-am mai zburat!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bondarul şi libelula

M-am îndrăgostit; mamă ce mă doare!
Şi mi-am amintit, de o zburătoare.

Iată zburătoarea; e o libelulă
Ce sărută floarea, şi e nesătulă.

Acum a zburat, să scape doreşte
După ea m-am luat; ştiu că mă iubeşte.

- Stai şi mă aşteaptă? Mică zburătoare
Dragostea mi-adapă, cu o sărutare.

- Nu stau, că-s grăbită, zbor la altă floare,
Vreau să fiu iubită, numai de cicoare.

- Tu eşti o cicoare, eu sunt un bondar,
Dragostea e mare, aşteaptă... măcar?

- Nu pot aştepta, trebuie să zbor,
Nu-s iubita ta, să facem amor.

- M-am îndrăgostit, spune-mi, ce să fac?
Sunt un prăpădit, de iubire zac!

- Du-te şi te scaldă, să te bălăceşti,
Apa este caldă, şi te răcoreşti.

- Apa e fierbinte, poate că iau foc,
Bondarul te prinde, fato, de mijloc!

- Lasă-mă în pace, dă-mi drumul să zbor!
De tine nu-mi place, mă usuc şi mor.

- Eşti deja uscată, şi nesuferită,
Eşti urâta fată, necăsătorită!

- Mă căsătoresc, cu al meu iubit,
Pentru că-l doresc, şi e-ndrăgostit.

- Atunci, mă lipsesc, nu-mi mai eşti dorită
Şi poate-mi găsesc pe a mea iubită.

- Du-te sănătos, du-te să iubeşti!
Eşti bondar frumos, şi ai s-o găseşti.

Şi bondarul a plecat, căci şi-a revenit,
Iubita, l-a aşteptat, şi mult s-au iubit.

Când te-ndrăgosteşti, nu mai ştii gândi,
Vrei să te uneşti, cu cine o fi!

Şi aşa şi este, nu e eronată,
Chiar dacă-i poveste, în rimă redată.

***

Dacă eşti bondar, eşti îndrăgostit,
Citeşte, măcar, ce ţi-am viersuit!

Dacă eşti cicoare şi pluteşti în zbor,
Găseşte-ţi o floare, şi fă-i un odor!

Şi eu am găsit, te-am găsit pe tine,
Cititor iubit, de poeme fine.

fabulă de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu chipiul pe cap

Curgeau păduchii de pe el şi îi zisei
mă iuseime
mă iuseime frate
fă-te-ncoace
şi ia o barză-n cioc
ei zise el nu ştii
mai săptămâna
mi-a mai trântit un general cadâna
aşa-i dom caporal când n-ai noroc
mă iuseime
fă-te mă încoace
şi ia o barză-n cioc
las' că se face
se face iuseime cât eşti viu
n-ai auzit că lui papuc majurul
ăl de-nvârteşte manutanţa
i s-au scăpat recruţii în chipiu?
Se face iuseime cât eşti viu

poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Peştele"

Colectând floare cu floare,
El a adunat "nectar";
Nu-i albină lucrătoare,
E un trântor... de bondar...

epigramă de Constantin Enescu (27 februarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor cu gândul la urmaşi

N-ai cerut, dar eu îţi cer
Să-mi dai pasărea din cer,
Dă-mi şi-un fluturaş de vrei
Chiar din cioculeţul ei,

Să mă-atingă, să-l ating,
Dorul de tine să sting,
Să nu mai fiu supărat
Că soarta ne-a-ndepărtat.

Tu eşti Pasărea Măiastră,
Zboară fin în vraja noastră,
Ca să-ţi pun în sirinx nai
Să-ncântăm pe Domnu-n Rai,

Să fim păsări cântătoare,
Plini de zbor şi de candoare
Cu aripi de fluturaşi,
Şi cu gândul la urmaşi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinărind ca o vioară

Am plecat să culeg mure,
după o rimă de pădure,
Am plecat să prind un zbor,
după o ramură de nor,
Am plecat să smulg un sunet,
după raza de la tunet,
şi-am căzut de când cutreier,
în cântarea unui greier.
Unde luat la subţioară...
Am şi fost făcut vioară!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărelul şi păsărica

Un păsărel şi-o păsărică
Văzând în faţă un arin
S-au aşezat pe-o rămurică
Să-şi tragă sufletul puţin.

El s-a gândit că n-ar strica
Să-i facă curte sub frunziş
Şi a făcut un pas spre ea
Şi încă unul, pe furiş.

Dar ea s-a tras încet deoparte
Şi fiindcă ploaia se pornise
Şi-a udat penele pe-o parte
Căci de sub frunze-un pic ieşise.

Şi cum se întâmplă câteodată,
El nicidecum nu a lăsat-o
Şi împingând-o înc-o dată,
Pe jumătate a plouat-o.

Apoi, fiind cam insistent,
Cu ale lui mişcări discrete
A scos-o în ploaie permanent
Şi a udat-o ciuciulete.

De aceea, la morală ajung,
Şi martoră e rămurica:
Cu cât preludiul e mai lung,
Cu-atât mai udă-i păsărica.

fabulă de Octavian Cocoş (28 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce zboară...

Musai nu-i că tot ce zboară,
Este porumbel sau cioară...
Zboară prin văzduh rachete,
Zboară gânduri după fete,

Zboară câte-un angajat,
Când e şefu supărat,
Zboară banii de pe card,
Când călcâiele îţi ard,

Zboară ţoale în neştire,
Când se pune de-o iubire,
Baba-Cloanţa pe la noi,
Zboară pe un măturoi,

Şi merţane, sute-mii,
Zboară spre a se ciocni,
Iar ades se spune încă:
Tot ce zboară se mănâncă...

Deci, defel nu-i de mirare,
Că zburând la întâmplare,
Se mai scriu poezioare,
Cu diverse... zburătoare...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălămidă: Tovarăşi, vă cer să gândim... Eu v-am chemat aici ca să rezolvăm problema, acum! Acum trebuie să ne vină ideea... Staţi şi gândiţi! Stai şi gândeşti, tovaraşe Zgură?
Zgură: Stau, tovarăşe Pălămidă! Mie îmi vine mai greu!... Ştiţi, eu aş vrea mai bine să fiu coautor... că pe mine când am fost mic, m-a scapat popa în cap, la botez.
Berbecuţ: Tovarăşe Pălămidă... eu am gândit profund... Am stat eu ce-am stat şi cred că am găsit rezolvarea... Am găsit ideea!
Pălămidă: Ai gândit responsabil, tovarăşe Bodoc? Ai folosit toate tezele marxism-leninismului? Îţi bazezi ideea pe o înaltă conştiinţă comunistă?
Berbecuţ: Da, tovarăşe Pălămidă! Am gândit cu o înaltă conştiinţă muncitorească! Am gândit cu mintea unui muncitor în zi de chenzină şi cu mintea unui ţăran în anul în care recolta este bogată... O minte care înţelege evoluţia, tovarăşe Pălămidă... Că pentru noi asta este evoluţia: de la sat la oraş, de la oraş în Capitală şi din capitală în... capitalism!

replici din Grupul Vouă, sceneta "În jurul unei idei", scenariu de Corneliu Sofronie (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenevia

"Leneşul îşi vâră mâna-n strachină, şi n-o duce înapoi la gură."
Solomon

Am trecut lâng-o tarla,
Care leneş o avea,
Şi mergând eu înainte,
Via unui fără minte,
Era plină ea de spini,
Dăduseră mărăcini,
Zid ce era la împrejmuit,
Era-n parte prăbuşit.
Şi privind-o înainte,
Am luat atunci aminte,
Şi învăţat m-am mai făcut,
Din acele ce-am văzut.

Să mai dorm atuncea zic?
Să mai odihnesc un pic?
Mâini să le îmbrăţişez?
Să mai stau, să mă aşez?
Sărăcia aşa vine
Şi dă buzna peste tine.
Ca un hoţ aşa a dat,
Ca unul ce-i înarmat.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Aripi albastre cântă zborul, fulgere taie cupola cerului în lumânări în clopotele tunetului tămâiate-n cădelniţe curcubeie,
Icoane înaripate slăvesc în coruri zborul, preotul albatros predică scriptura, gheare demonice zboară să-l îngenuncheze,
Psalmul vântului răspuns în inima neînfricată spulberând zările fără de sfârşit,
Zboară, zboară, zboară...
Coboară sărutând iubita, alinându-i dorul cu lacrimă de vultur, floare pană de condor
Demoni ce vor.... aripi să-i frângă cu trufia
de suflete răpitoare,
Fără frică, pizmă se înaltă suveran scufundat in ceruri fredonând neîncetat
Crezul zborului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul vieţii

Din tot ce arde purpuriu sub pleoapa lunii,
ce cratere te fură cu surâs de jar?
Din tot ce zboară peste fusul rătăcirii,
ce pânză te răpeşte în rotirea bucuriei
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
E iarnă, dar nu-i timpul de îngheţ pentru privire.
Câtă bucurie! Te-aud şi tăcând!
Vremea întâlnirilor de sens învie?!
Topeşte dragostea zăpada separării de cuvânt.
Vezi? Prezentul-i dar sublim de alb în gene.
Lumina mea, ce-ai împânzit cercetător simţirea,
pentru a radia din creştet până-n tălpa stelelor nemărginirea,
pentru tine, din culesul roadelor, ce vrei?
Trec anii, la urechea inimii cercei, podoabă peste vreme,
noi, îmbogăţiţi prin ei,
la sărbătoarea adâncirii în poeme.
Din tot ce cheamă spre duminici printre clipe,
cum vrei să se înfiripe,
să crească timpul în minunea de a fi?
Din tot ce vine, pleacă, ce rămâne,
ce ţi-e hrană, apă, aer, ştii?
Ce răsare? Ce apune?
Basmul vieţii, tu, necontenit,
cu tot ce faci şi ce nu faci, îl scrii.
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând? ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n g

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Mi- e dor nespus de mine... fizic!
Călătorind pe alei de parc...
Cât de uşor eram... un arc,
Cu trup de pană, suflet liric.

Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!

Şi-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar să-ţi dau... că poţi să mori;
Aşa mi-ai spus, o rugăminte!

Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg şi doar plonjam;
Doar vis... vroiam real, să şterg!

Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine să strice
Extazul; ce mi-a fost alean?

Un râs nebun stătea să iasă
Din piept, din braţe, din obraji.
Zburam... Te văd cu buze fragi
Cum râzi; când vin la tine acasă...

Când chipul încă îţi visam,
Zăresc printre arbuşti, un cuplu...
Nu mă mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binefacerea

"Nu daţi uitării binefacerea"
Evrei 13:16

Binefaceri nu opri
Celui care îi va lipsii
Nu zi du-te vino mâine
Când astăzi poţi face bine.

Cine bine urmăreşte
Binele iarăşi primeşte
Iar la cel care îi dă
Binecuvântarea-i stă.

De vrăşmaşu-i flămânzit
Oferă-i tu bun primit
Nu-l trata ca pe un câine
Dă-i ca să mănânce pâine.

Dacă setea dă să-l ea
Dă-i tu apă ca să bea
Aşa el se dă bătut
Regretând ce a făcut.

Binefacerea, ca lună
Când e plină este bună
Luna plină-i luminoasă
Binefacerea aşa-i frumoasă.

Cel mai mare rău la tine
Este rău când nu faci bine
Fă bine de prima oară
Nu aştepta să ţi-l ceară.

Soare n-aşteaptă rugat
Când lumina îi e de dat
Fă ca soarele tu fiinţă
Să nu spui că n-ai putinţă.

Binele primit în minte-l ţine
Uită-l cel făcut de tine
Fă bine, mila iubeşte
S-atunci ai parte de aceste.

Omule aşa te pune
Cel dintâi în fapte bune
Din puţin de vezi lipsit
Dă şi fă-l cât mai grăbit.

Nimeni sărac nu-i aşa
Bine să nu poată da
Nu-i de ajuns rău să nu faci
Fă mult bine ca să placi.

Ajută, oameni iubeşte
Binele atunci sporeşte
Binele ce-l faci se ştie
El şi pe nisip se scrie.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fluturelui hoinar...

Mi-aş face viză de flotant,
Să sorb al florilor nectar,
Ca să le-arăt că sunt berbant
Şi nu doar bun de insectar.
Promit să fiu un bun amant,
Că am trofee-n inventar.
Mi-aş face viză de flotant,
Să sorb al florilor nectar.
Ca să le-arăt că sunt galant,
O să mai las ceva-n pahar.
Deşi plec mâine în neant,
Doar pentru-o zi din calendar,
Mi-aş face viză de flotant.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al: Nu vreau mai mulţi oameni în casa asta! Vreau mai puţini! Îmi vreau viaţa înapoi, fir-ar să fie! Îmi vreau tinereţea înapoi. Îmi vreau părul înapoi! Vreau... camera asta. E aşa de frumoasă... Te gândeşti să te muţi, fiule?
Bud: Nu, tată.
Al: La naiba! Nu strică să te întreb.

replici din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Cu ochii trişti şi goi, privea la noi...
Ştia că va muri-n curând
Şi ar fi luat cu ea,
În irisul aproape mat
Atâtea câte a lăsat,
Spre a le-avea în universul celălalt.
"E prea curând... De-aş fi putut lupta
Cu boala asta crâncenă şi grea!
Dar mă aşteaptă-acolo un bătrân. Mi-l amintesc..
Mai bine-l văd acum!
Îmi face semn spre a-l urma, ştiu bine,
Însă la voi, aici, ceva ma ţine.
O datorie, vezi, mai am în lume,
Câteva vorbe, maică, a vă spune.
Prin lege-şi cere lutul întrupare,
Vreau să vă cer ceva la fiecare!
Tu, pruncul meu cel mare, dă-mi icoana!
În ea îmi pare c-o revăd pe mama...
Iar tu, fătucă, candela aprinde!
Tu, fiul meu cel mic să iei aminte!
Când îmi voi da suflarea cea din urmă
Ia cornul ista şi a jale sună!
Să sufle vântul... Doliul din portiţă
Legaţi-l de un fir de lămâiţă,
Căci mă cunun cu cel ce v-a fost tată....
Să vă sărut aş vrea, ultima dată!
Nu vă certaţi pe casă sau avere!
Nu ştiţi că-n lumea asta totul piere?!
M-aşteaptă spre nuntire tatăl vostru...
Să vă rugaţi mereu! Să ţineţi postul!
Fiţi oameni buni precum v-am învăţat!
Mereu vă fie sufletul curat!
Nu-mi daţi osândă cu întunecare,
Ci puneţi la mormânt o lumânare!"
Şi a plecat... Şi ar fi luat cu ea
Cuvinte dulci de albă catifea.
Şi a plecat... Şi ar mai fi rămas
Cu cei ce i-a iubit, măcar un ceas...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc, cioc, cioc

Începem să murim pe dinăuntru şi, asemeni altor statui,
Dedicăm amintirii noastre eterne
O mulţime de fleacuri sculptate
În beton, bronz, ipsos sau lemn.

Putrezim; înăuntru, pe dinafară.
Aşa se face că atunci când Moartea,
În cele din urmă, este expusă pe feţele noastre,
Prietenii
Sunt brusc liberi să recunoască, pur şi simplu miraţi,
Că, de fapt, nu ne-au cunoscut niciodată
Atât de bine...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărica ta! Eşti tu, e partea din tine în care intru şi e ceea ce devii tu când intru acolo în tine. Nu ne regulăm. Doar animalele se regulează, şi păsărica ta nu e un animal.

citat din D.H. Lawrence
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!