Ochiul unei insule
dintr-un cer
înflorat
pe pământ
surâsul
translucid și strălucitor
împarte insule imune la trăsnet
anexate nu pierd cauzele
o singură dată
o insulă a avut stil
părea făcută pe dinăuntru
ca un vas de sticlă
ce a închis în el vidul
după ce a fost trasă
în afară respirația
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Japonia era o insulă, făcută din insule.
Alessandro Baricco în Mătase (19 septembrie 1996)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "O poveste" de Alessandro Baricco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dacă mi-aș uita surâsul
când nu prea sunt în apele mele
și versul nu vrea să stea în banca lui
fluier
de fapt fluier tot timpul
într-un anume fel
poate-i și acesta un stil
(retorizez)
de ce să nu fie folosit cum aș vrea timpul tot ce mi-a fost dat
adică și fluieratul e tot un fel de vers și nu unul ermetic
ci unul muzical curgător
să-l înțeleagă și un copil ce nu știe încă să vorbească
cui nu i-ar plăcea să-și audă visurile cântate
nu că nu mi-aș dori să scot triluri de privighetoare
sau să mă înalț ca o ciocârlie și cuvintele
să se prefacă fără să știe că se prefac
în sunete
ar fi doar o încercare
foarte importantă
dacă mi-aș uita surâsul
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A prinde aripi. Refuzând să creadă că e făcută din coasta lui Adam, Eva a început să i le mănânce pe toate.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Putem împărți totul în viață, în afară de moarte.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piruetă
cutie de rezonanță
a pașilor pe străzi de nicăieri
anotimpul cu ochi de albină
multiplică efectele
în tufănele nu începe ceva ci sfârșește
într-o piruetă dintr-un balet clasic
incredibil de adevărat
mai adevărat decât viața într-o clipă improvizată
am fost făcută prizonieră jocului
ca un dorian gray o dezvăluire prima oară
în fața mea la răscruce de vremi
nicio răscumpărare doar prăbușire între
frunze aurolate
profitoare de soclul toamnei
cultivând mai departe
aure
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar sunt trase afară din inimă în miniatură greșelile...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reper
la ora dezmățată a spaimei
șerpi de aramă își retrag limbile în trup
melci se ascund sub frunze pe când pești mari
lovesc geamandurile
rămân în afară în astă lume dărâmată de nu mai e o ființă
aduceri-aminte
dintr-un hău îndepărtat de cumințenii
păstrate în ecoul ce oprește trecătorii
între clipele unui timp iritat fragil și crud
ca un viciu
cineva
în pătratul casei împachetează curcubeul
în timp ce gustă o clipă din toamnă
ca dintr-un bob de strugure răscopt
dulceața-i de stafidă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În afară de tine și El, nimeni nu-ți cunoaște câștigul din pierderile tale zilnice.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima ispravă
făcută a fost făcută nu de
mult nu cred că s-a gândit
a închis ochii fără să catadicsească
să-i mai deschidă vreodată
era
ultima lui aroganță
să moară (?!) fără niciun motiv
ne întrebăm cum poate sta întins
el avea arsuri gastrice întotdeauna
și nu stătea lat se sufoca cu acidul
era
ultima dată când visa la odihnă
sau nu mai visa în disprețul său
în ochii lui nu se citește nimic
nu-i pasă de clopotul care bate
pentru el bate
nu este îngrijorat de lacrimi
păreri de rău sau cârcoteli
(?!) părea că râde de ultima farsă făcută
flăcările lumânărilor se aplecau în față
în spate, reveneau drepte
toți spun că o fi vreun curent
o adiere le culcă în stânga
în dreapta în toate direcțiile
un spectacol de lumini și umbre
în mica capelă toți și-au pierdut răb
darea cu părerea s-a terminat (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urgență
aud un ecou
vorbim ca-ntre adulți răspunde-mi Iisuse
e doar un creat sau e deja pui
se mișcă de parcă-ar tremura
poate are nevoie de ajutor
îl văd sub straturi albe ghemuit și aud venind din ou
ca un suspin un sunet vag
Doamne te rog
ai grijă Tu
de ființa încă nenăscută
nu poate sparge coaja cu ciocul ei de lapte
bine păzită ajut-o să vină la lumină
în lumea nouă-nouță ce o va ține în alertă
va trebui să alerge neîntrerupt
de va ajunge afară nu va ști să comunice
de va întreba nu i se va da niciun răspuns
de-i va fi frig
poate se va lăsa ușor mângâiată și am să o încălzesc cu palmele
de-i va fi foame am s-o hrănesc
dar după aceea
cum să-i spun că e făcută să se-ncălzească și să se hrănească
singură
într-o lume
despre care nici eu nu știu nimic
de emoție văd cum se ridică valuri de cretă
în cazne crapă coaja oului
realitatea pare să înțeleagă
aceste clipe aliniate la start ce nu mai pot fi calme
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cer se miră îngerul; pe pământ nici aripile nu zboară fără înger...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ne învață s-o învățăm continuu. Din orice "învățare" te poți opri, forțat de circumstanțe ori pur și simplu că așa vrei tu. Din una singură însă nu: a fi atent.
Marilena Tiugan în Săptămâna lui Kip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reconfigurare
încremenise învelit în pulberi de stele
în țara de nicăieri rolul îl juca pe copil
nu invers acum el însuși își așază copiii într-o altă copilărie
de ziua lui a întors tortul cu blatul în sus
și i-a mirat pe toți că-L scotea din algoritmul în care îl vârâse cu forța
siropul dulce s-a scurs în celelalte trei straturi
frișca s-a topit dedesubt
în oglinda retrovizoare ochii nu mai privesc
aruncă tunica roșie și pantalonii verzi din frunze
doar surâsul său și-l mai amintește
peter pan era mult mai scund
când a închis fereastra
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alergare în nori
Norii se țin în cârje de ninsoare,
Vag timpul țesătura o complică,
Contururile ard în îngroșare
Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.
Atâta frig s-a condensat în aer
Și-atâta întuneric în pământ,
Prin rumegușul iernii vântul taie
Mici fulgere, în vidul pal dansând.
Atâta timp s-a condensat în aer
Și-atâta necuprindere-n cuvânt,
Prin zațul depărtărilor mă-ncaier
Cu umbra mea, în vidul pal dansând.
Sunt reci culorile și părăsite,
E o aversă de metale gri,
Largi voaluri indigo cad împietrite
Sub răsuflarea serii albăstrii.
Atâta frig s-a condensat în aer
Și-atâta întuneric în pământ,
Prin rumegușul iernii vântul taie
Mici fulgere, în vidul pal dansând.
Atâta timp s-a condensat în aer
Și-atâta necuprindere-n cuvânt,
Prin zațul depărtărilor mă-ncaier
Cu umbra mea, în vidul pal dansând...
Cu umbra mea, în vidul pal dansând...
Cu umbra mea, în vidul pal dansând....
cântec interpretat de Ioana Sandu, muzica de Francisc Reiter, versuri de Rodica Elena Lupu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceptare
oști în cer și oști în infern
și nu mi-e greu să mi le imaginez
în așteptare cu respirația întretăiată
un fapt să se întâmple
în locul acela unde
se învață iubirea
după avalanșa de întrebări
despre greutățile incluse de la început
în planul Lui
ar fi îndeajuns un semn rupt din răbdarea ascultătoare
și nu ar fi capitulare nici resemnare
purtarea crucii
însă El n-a auzit încă toate întrebările
care merită singurul răspuns
da
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele fiului
O singură dată, fiule, numai
o singură dată ai fost printre noi
dar prin singura ta viață ne-ai învățat
cât de sterilă ne-ar fi existența
fără căutarea locului în care
singurătatea e sfântă în eu.
O singură dată, fiule, numai
o singură dată ai fost printre noi
dar prin singura ta viață ne-ai învățat
să iubim iubirea mult, într-atât de mult
încât să o uităm crezând-o doar
felul cel mai firesc de-a fi al lui eu.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți deveni potcovar umblând după potcoave de cai morți.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esența universului afectiv uman este dată de relațiile dintre acum, între ceea ce a trecut și ceea ce va veni. Argumentările active care marchează motivele de mișcare a emoțiilor și sentimentelor ivite în lumea afectivă sunt reprezentate de această legătură dublă "acum", între viitor și trecut. O astfel de coardă se împarte la mijloc, imediat după se împarte la doi: apare octava; se împarte în trei: apare cvinta; se împarte în patru, în cinci, în zece, în o sută până când, pentru percepția umană, se atinge starea de liniște din care a fost smulsă.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătorile oamenilor singuri
Sunt singură, Mamă, trecut-a Crăciunul,
Prietenii, toți, de mine-au uitat,
N-a dorit să mă cheme la masă niciunul,
Doar ochii în lacrimi inutil s-au scăldat.
Sunt singură, Tată, iar anul se duse
N-am avut cui să-i spun să-l aibă mai bun,
A plecat răvășit de dorințe răpuse
Și am plâns înc-o dată, cum am plâns de Crăciun.
Sunt singură, Mamă, un mac sângeriu,
Tristețea m-a nins în ajun de An Nou,
Am urlat de durere ca un lup în pustiu,
Îngropând sfâșiat al Iubirii ecou.
Sunt singură, Tată, repetată durere,
Ca un corb solitar, tânjind spre Înalt,
Luminau artificii tresăriri austere,
Fantezii închideam în cutii de bazalt.
Sunt singură, Mamă, o văpaie nestinsă,
Foc arzând inutil, izbăviri implorând
De la Anul cel Nou, niciodată convinsă
De Speranța ce-mi face cu mâna râzând.
Sunt singură, Tată, dar soarta nu-mi plânge!
Mi-aș dori ca mâhnirea s-o prefac în gunoi
Când frenetic mă strigă zeci de gânduri nătânge...
Dar sunt singură, Mamă, pe Pământ, fără voi.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ispita lucidității
toate cuvintele îmi par lucide
sterile strădanii să Îi văd fața
Cel Fără Chip
un cerc de lumină
deasupra lumii
în zadar trase afară din inimă
în miniatură
greșelile
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!