Reper
la ora dezmățată a spaimei
șerpi de aramă își retrag limbile în trup
melci se ascund sub frunze pe când pești mari
lovesc geamandurile
rămân în afară în astă lume dărâmată de nu mai e o ființă
aduceri-aminte
dintr-un hău îndepărtat de cumințenii
păstrate în ecoul ce oprește trecătorii
între clipele unui timp iritat fragil și crud
ca un viciu
cineva
în pătratul casei împachetează curcubeul
în timp ce gustă o clipă din toamnă
ca dintr-un bob de strugure răscopt
dulceața-i de stafidă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.