
Ispita lucidității
toate cuvintele îmi par lucide
sterile strădanii să Îi văd fața
Cel Fără Chip
un cerc de lumină
deasupra lumii
în zadar trase afară din inimă
în miniatură
greșelile
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre greșeli sau poezii despre cuvinte
Citate similare

În zadar sunt trase afară din inimă în miniatură greșelile...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre inimă sau aforisme despre greșeli

Cheie pentru o zi de ianuarie
peste măsură de colorat visul
cu gust de femeie râzătoare roșie în obraz
dă târcoale unui cer proptit în pereții albi ai odăii
în afară
oprit la vechiul pervaz
ca o predare în fața unui destin
gerul înțepenește ramurile ude
și toate continuă a fi departe de ușă
(oare vor da renunțările cândva roade?)
deodată se luminează deasupra mâinilor
ba da încă da
toate acestea nu se petrec în imaginație
aș scrie acum pe zăpadă
o pagină ce arde
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre roșu
- poezii despre mâini
- poezii despre imaginație
- poezii despre femei
- poezii despre culori

Între toate greșelile rămâne un drum spre vara noastră interioară. Principalul e să păstrăm tot ce ne oferă bun ca viitor.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre viitor

Neliniștile omului sunt o rugină care i se așază pe inimă și i-o macină lent, fără pic de păsare.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor de toamnă în vas de lut
aștept să aud un oftat sau un țipăt
de pasăre rătăcită între frunze moarte
sunetele nu mi-ar lăsa loc la-ndoieli
nu m-aș mulțumi să mă inspire
le-aș da în forma cea mai plină de viață
o clipă de fericire omenească
cât or datora ochii mei pentru
cât surprind în această miniatură
pădure confidențială clătinată de lumină
pe lângă ceea ce văd în afara ferestrei
broderii ale unor inimi
rămase din primăvară în anotimpul
ce recunoaște doar clipa vibrând umed
deasupră-le subjugată de viața fără nume
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre sunet
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
- poezii despre mulțumire

Pentru a fi
cum să ne facă să simțim opera Sa
și forța degetului arătător ce nu lasă
să se prăbușească peste noi veacul
cuvintele devin neputincioase
toate aproximații
ce încearcă să spargă ziduri în bolboroseli
doar tu
cel ce știi ce este iubirea de El
vei face să fie
zilele înflorite în mângâieri
mintea aprinsă în mănunchi de lumină
neputințele limpezimi
pentru a fi cum ai vrea să fii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre iubire, poezii despre forță, poezii despre flori, poezii despre devenire, poezii despre degete sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Putem împărți totul în viață, în afară de moarte.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre viață

Sfârșitul toamnei ne învață cuvintele ce caracterizează frigul...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre învățătură, aforisme despre toamnă, aforisme despre sfârșit sau aforisme despre cuvinte
Inimă în inimă
Inimă în inimă
deasupra nisipurilor vremii.
Nu ne lovește niciun val
Se zbate doar neputincios de mal.
Atâtea inimi se văd de aici!
De ce tânjesc toate după scoicile noastre
când sunt atâtea scoici rătăcite prin nisip?
Inimă în inimă
deasupra lacrimilor ce ne atacă din mare!
De-acuma nu ne mai pot atinge.
Ne-am înălțat!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip sau citate de Emilia Mariam despre inimă

În afară de tine și El, nimeni nu-ți cunoaște câștigul din pierderile tale zilnice.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre timp sau aforisme despre cunoaștere

Cuvintele pornesc toate deodată
când cuvintele sunt puține
îmbracă haina păpădiei
ascunse sub alte cuvinte se multiplică
în tăcerea melcilor de grădină
neștiute făpturi
pierdute sub frunze căzute din toamnă
pornite la un drum bătut cu argint
în atingeri-explorări
oprite într-o mare de noapte
când pământul își ridică ochii verzi
în lumini
invadând trupuri-pești în treceri grăbite
cuvintele
pornesc toate deodată
în zborul lor
descurcat dintre umbreluțe străvezii
din mijlocul pupilelor mari
nu-l poate nimeni opri începe în martie
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vestimentație, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre ochi verzi sau poezii despre noapte

Cerc invizibil
fetița mai tremură-n femeie
peste doruri pierdute
el râde ca să pară că nu-l doare
băiețelul ascuns în bărbat
în curând un alt început
rotund ca un cerc invizibil
din care nu mai evadează nimeni
când frigul îngheață orice tremur
acum păpușile dorm
în camerele himerelor
sub pleoape cu vedenii dragi
scoase din cămări ascunse
în somnoroase împletiri
poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre început, poezii despre păpuși, poezii despre gheață, poezii despre fete, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre dor

Sub pleoapele închise
îi zâmbesc lumii fără ea
fereastra e deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă tem de șarpele verde al casei
acum el locuiește în mine
ca un vis credincios în sublimul neliniștilor mele
mă însoțește
când sub pleoapele închise brăzdez câmpuri pentru margarete
în orizonturi roșietice îmi iau locul
și mă cuibăresc lângă mine
în fața ferestrei de la mansardă
eu sunt eu am zâmbit
și nu mă verifică nimeni
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zâmbet sau poezii despre metafore

Printre confetti
știe să iubească cât lacurile mările și oceanele
toate acestea încap în stropitoarea
cu care udă o inimă
în zile aride în care
conturul cu roșu desenat pe tot peretele
s-ar usca într-atât că ar începe să se cojească
nu-ți va spune niciodată despre plânsul său
gândește fără să știe la începuturi
într-un vis dulce
cu îmbrățișări în aceeași respirație
stropește cu apă toate desenele
ca să se asigure că inima-ți va crește printre confetti
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre desen, poezii despre plâns sau poezii despre ocean

Pentru o nouă zi, îmi fac propria rugăciune și mă plec în fața soarelui de dimineață.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre religie, aforisme despre dimineață sau aforisme despre Soare

Sporului de lumină i se adaugă, automat, un spor de umbră și mister...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre lumină

Cerc altfel
se strânge
liniștea pe
genunchii înmuguriți
mov
de atâta stat pe pământ
forme lăsate de o întrebare
amprentată cu
tămâioare
de copitele bidiviului
înaripat în oglinzi
după ce
a mâncat cărbuni aprinși
fericit că n-a murit
într-o piramidă goală
în vârful tuturor liniilor
aruncat în captivitate de
un mai vechi ideal
sublimă schimbare
în fuga continuă
cerc
altfel
osândă
a unui nou proteu
hrănită din negare
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre muguri, poezii despre idealuri, poezii despre fericire, poezii despre cărbune, poezii despre cai sau poezii despre aripi

Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre Soare, poezii despre întuneric, poezii despre înfrânare sau poezii despre picioare

Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare simplificată
în timpul descoperit cu jumătate de inimă
palmele devin ventuze pe zid
oasele schele ce improvizează echilibrul
carnea se întinde arcuri
în infuzia de speranță și marea poftă de risc
într-o evadare simplificată
se sare provizoriu peste povârnișuri osoase
în cealaltă jumătate de inimă
în diminețile de trezire
cu noaptea-n cap
umbre alunecă de pe frunte deasupra sprâncenelor
nu e regretată bucățica aceea de mătase
cu care se șterg ochelarii negri
ar dispărea orice fermecare
a desprinderii din acest film de întuneric
ce lasă suluri spumoase să treacă valuri
în răpăit de tobe
alunecări pe parapetul inimii
desprinse dintr-un coșmar simfonic
năvălit de oriunde
mărind îndoielile născute în singurătatea lumii
deșertică într-o parte și înzăpezită în cealaltă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene, poezii despre singurătate, poezii despre poftă, poezii despre negru sau poezii despre naștere