
Românul sărman
Oriunde ați fi în lumea asta mare
Strigați cu toți, hai, cenzura jos!
N-avem bani pentru...-n buzunare,
Sunt goale, le-am întors de mult pe dos.
Și de-am găsi o umbră-a unui bou
Nu mi-ar ajunge poate nici de-o pâine
Fiindcă românu-i de mult sărman
Și- așa îl știe o întreagă lume.
Ați luat mereu, de unde-o să mai luați?
Pe care os cei tare or să te bată?
Slugi și stăpâni de slugi încă mai sunt...
Dar când nu ne mai fi această sloată?
Cum o să cereți oare socoteala?
Chiar și oglinzile de teamă-s sparte
Noi vom muri într-un târziu
Dar poate, vom fi-mpreună dincolo de moarte.
Și-atunci, egali vom recunoaște vina,
Hai sărăcia, lacrima, durerea,
Voi răutatea, nedreptatea, ura,
Și lanțul ce n-avem dreptul la speranța
Și nu știam ce-nseamnă fericirea.
Ne-am trezit deodată singuri...
Penitenciarul nopții,
Parcă-n presurat cu nouri,
Și-a ascuns integritatea
Și de stele și speranțe m-a lipsit
Și-ntunecare ne-a sădit de-acum în jur
Doar la fereastra spartă-nchisă
Râde moartea...
Sfidător la noi privește și ne-ntreabă:
Oare nu știați că din lumină
Întuneric se va face?
Hai în lumea mea de gheață,
Îmbrăcați la patru ace!
Ce vă pasă că în urmă lacrimi și dureri lăsați
Într-o zi, din lumea voastră de lumini, o să plecați
Haideți voi, o biete umbre, hărăzite doar uitării,
Căci în noaptea vieții voastre-mi pare că
s-au strâns toți norii.
Mi-e dor de voi. Aș vrea să pot să scriu
Iubirea nu-n cuvinte și poeme
Portul vostru parcă este viu
Dar să vă văd precum aș vrea, n-am vreme
Sub streașina sprâncenelor, în ochi,
Mai strălucește lacrima durerii
Și parcă au rămas roua-n piept
Sperând mereu la clipa învierii.
Ninsoarea tâmplelor e-acoperită
De dorul ce vi-l port mereu în gând
Parcă de lume toată-s părăsită
Cât n-am mamă și tată, pe pământ.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre râs
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre cenzură
- poezii despre întuneric
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
Citate similare

Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre poezie, poezii despre muzică, poezii despre versuri, poezii despre trandafiri, poezii despre război sau poezii despre roz

Primii ani de școală
Să ne-amintim de primii ani de școală...
Erau copii, dar anii au trecut,
Să ne-amintim de doamna învățătoare
Ce ne-a iubit, pe toți atât de mult
În clasa I priveam cu ochii-n lacrimi
Părrinții, cum spre casă au plecat
Dar mângâierea doamnei noastre, parcă,
Putere și curaj ne-a insuflat.
Ne aștepta pe bănci câte-o bomboană
Și-o jucărie de la cei mai mari
Și mai erau primele cărți de școală...
Priveam tăcuți, cu ochii vioi și mari.
Zile-au trecut, una și încă una
Precum o mamă ne-a apropiat
În juru-i. Nu știam ce e furtuna
Și să sperăm în viață ne-a-nvățat.
Ne-a arătat întâii pași în lume
Ce greu era, dar am continuat
Vocea ei blândă ne dădea putere
Totul era atât de minunat!...
Ne-am despărțit cu ochii-n lacrimi
Doamne, de ce cei patru ani s-au scurs ușor,
Acum trecând prin curtea școlii noastre
Plângem din nou, din lacrimile lor
O văd în vis pe doamna-nvățătoare
Ce tâmple albe. Viața ne-a schimbat
Dar n-am să uit întâii ani de școală
Totul a fost atât de minunat!
Parcă ninge... Fulgi pufoși de mătase
-mi cad în palme
E o plapumă de vată-ntreg pământul
Oare ce-i?
Ninge azi în toată lumea
Și de alb plin este cerul
Vezi? Albul pur e-n suflet, e dincolo de lume
Aici sortiți pieirii suntem, precum o zi...
Dar va să vină iarăși zorii zilei.
Când Domnului, tu înger îi vei fi
Atingerile tale dau lumină
Acelui care vrea să te asculte
Și liniștea le-acoperă durerea...
Credința-n tine veșnic se ascunde...
În stânga e abis, neant în dreapta
Chiar dacă drumuri greu, e numai unul
Și-aceea treci peste furtuni, de-aceea,
Nimic, aici, nu ți se pare greu.
În grădina mea, dac-ai să vi,
Strălucind, lungi fire argintii
Ai să vezi pe-alei, pe flori, pe frunze,
Melcii sunt, urmându-și calea lor,
În apropiatul viitor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățători
- poezii despre școală
- poezii despre timp
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre voce
- poezii despre viitor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Definitiv... lipsuri
Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu...
n-o să vie.
Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piață.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.
Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
și-am făcut multe școli,
dar n-am de la tată și mamă tupeu...
n-am idoli.
Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
și-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.
Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
și zile și nopți n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forțat-o.
Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.
De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-și-am recurs la suprema instanță-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanță!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noroc, poezii despre zile, poezii despre tată, poezii despre talent sau poezii despre sănătate
Știai...
Știai că toți îmbătrânim,
Simona...
ne trecem pieile prin storcător,
circumvoluții ni le netezim,
ne vedem rar, copil, uităm până și dor
... poate de ne-am clona...
Știai că toți îmbătrânim
Daniela...
e pierdem părul, ce ne-albește
o inimă... a tatei; relaxând, privim
și chip nu se mai potrivește
... oricât am vrea...
Știai că toți îmbătrânim
Patrick...
ne consumând din buna sănătate
și tot mai singuri, singuri ne trezim;
cunoașterea de tată a rămas un nume, date
... c-un asteric...
Știai că toți îmbătrânim
Edy...
ne trăind viața de-unul singuratic,
nici timp n-avem când să ne lămurim
de ura de părinte, ce nu-i doar... dramatic
... în loc de-a ne iubi...
Știai că toți îmbătrânim
Eteri...
nereușind, se pare, alegerea corectă
și poate nedestăinuind visul intim,
rămas ascuns tardiv de-orice alertă
... ori n-ai regret, frumoasa mea, mai știI?...
Știai că toți îmbătrânim
Paula...
nevrednici, peste-poate înșelători,
jucând perfid oricând ne întâlnim
sau veșnic între naștere și mori...
... Oh, pururea de suflet goală, fosta mea...
Știai că toți îmbătrânim
Nuțica...
neținând cont că-s frate, același sânge,
punând avut în loc să ne unim,
fără să ști că sigur Breul plânge
... poate și Dârla, mama mea, nevasta sa...
Știați cu toți că ne murim
iubiții mei...
și că-n final, imensul sfânt regret
ce-aș vrea cu toții ai mei să-l oferim
-toți ascendenții timpului de drept-
... să fiți nemuritori... Da-i numai pentru zei...
Știați c-o să îmbătrânesc și eu
un Daniel...
neștiind cu adevărat de-am fost iubit
și n-am pe cin' să-ntreb, doar Dumnezeu,
dacă cumva am pătimit, am păcălit
... d-aș vrea să știți că m-ați sacrificat, precum un miel...
Știați că noi, ce încă mai trăim
simpli urmași -rămași doar, nume, date,
din dragi părinți plecați să-i venerămsuntem
deja planificați un țintirim
și n-avem timp să-i mai comemorăm...
ne promovăm pe noi, doar vanitate
... Codașii lumii, ce-am rămas, o nulitate!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre moarte, poezii despre visare, poezii despre sânge sau poezii despre suflet
Scrisoare către fiul meu
Scrisoare către fiul meu
Pentru vremea când n-am să mai fiu,
Și viața îți va fi bogată,
Aș vrea de acuma să îți scriu,
Să-ți spun, ce n-am spus niciodată.
Te rog să nu te superi,
Căci n-aș dori cumva,
De lipsa mea să suferi,
Ori că-ți vorbesc așa.
S-au tot dus anii tăvălug,
Și nu ne-am spus cuvinte.
Cum apa rupe brazda de sub plug,
Am să mă duc și eu cuminte.
Îți spun acum că te iubesc,
Matur, ca pe copilul năzdrăvan,
Că n-am vrut să te rănesc,
De mi-am făcut, din tăcere, paravan.
Mă încearcă un regret târziu,
Că n-am vorbit la un pahar cu vin,
Că am ajuns acum să-ți scriu,
De parcă ți-aș fi fost străin.
Aș fi putut să-ți povestesc,
De multe, câte sunt.
Despre cele ce gândesc,
Respect, familie, pământ.
Nici tu nu te-ai oprit din drum,
Să vezi de-mi sunt picioarele betege,
Să afli că și eu sunt fum,
Și viața vrea să mă abnege.
Eu nu-ți reproșez ceva,
Doar vreau să-ți cer iertare,
Și să te rog: să nu care cumva,
Să ai la fel purtare.
Să fii pentru copilul tău,
Prieten dar și tată,
Să vă povestiți mereu,
Și să îi dai povață.
Să nu te rezumi numai la bani,
Căci ei nu sunt cuvinte,
Că viața trece și în ani,
Cunoști durerea de părinte.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (8 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre supărare, poezii despre sfaturi, poezii despre scrisori, poezii despre respect sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Poveste în versuri
Mi-a trimis mama scrisoare pe la miezul nopții-n vis... îmi cerea un cal de mare să se mute-n paradis...
-Dar, nu ești în rai, Anică, că păcate n-ai avut? Nici măcar n-ai plâns vreodată, cât de mult te-ar fi durut...
-Ba am plâns pe-ascuns, măi, mamă și-am și suduit, să știi... de unde să știți voi asta, erați doar niște copii...
Și mai am păcate multe, mi le știu eu, nu se spun.. doar la vreme de spovadă, de prin minte mi le-adun...
-Nu cred, mamă,-n astă lume, toți păcătuim cumva... dintre toți, mai vinovată nu ești tocmai dumneata...
-Atunci, de ce m-a luat moartea, când doream să stau cu voi? De-aș avea bilet de voie să vă văd și plec 'napoi!
-Știi că asta nu se poate, însă vom veni curând, să ne-aștepți la miez de noapte, nu-mpreună, ci pe rând...
-Pe acasă ce mai este, toate sunt la locul lor? Că mi-e tare dor de casă și de voi îmi este dor...
Flori mai sunt pe la morminte, sau uscatu-s-au de vânt? Pe cine întreb mă minte, sau nu spune un cuvânt...
Sunt pe lista de-așteptare, să mă ierte Dumnezeu, să-mi dea drumu-n Raiul Mare, că-n cel mic e mult mai greu... Și trimte-mi înc-o carte, ''Dincolo de cer'' e gata, poate ai mai scris poeme... dă-mi și una pentru tata!
-Toate-s bune și frumoase, mamă, cum ni le-ai lăsat, doar de dorul dumitale-n chinuri mai mereu mă zbat...
Am mai scris, scriu ca nebuna, dorul să mi-l ostoiesc, când privesc în noapte luna și în ea nu te găsesc...
Cum să-ți spun că nu e bine și că iadul e aici? Mi-e necaz și mi-e rușine că te mint... suntem furnici...
Nu avem nicio putere, n-avem pâine și bolnavi ne târâm printre ruine cu pași zdrobiți ca de sclavi...
A venit vremea aceea când spuneai că ne-om ruga să ieșiți voi din morminte și noi viii vom striga
Să intrăm în locul vostru, schimb să facem de iatac... cum să-ți spun eu toate astea? Mai bine mă-nchin și tac...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre minciună, poezii despre mamă sau poezii despre vânt

Aș vrea să...
Aș vrea, sa ne 'mpărțim tot ce-am avut... Desi,
De la inceput, ne-am dat si luat cu imprumut.
Iti amintesti? Si după, am strâns mult, prea mult!
N-avea cum sa rămână la unu' ar fi fost, "insult".
*
Ești plecat de când... si nici nu mai plâng, in gând
Mereu te-am strigat, te-am chemat si așteptat.
N-ai răspuns. Ce te-a răpus? Scriu a câta oară?
Poate nu e târziu... Oare? As vrea să...
*
Tu, Imensitate, mi le-ai dat pe toate:
Mi-ai dat fericirea, zborul, implinirea,
Iubirea de sine, visul, prețuirea
Roua. dimineții si vulcanul nopții...
*
Eu nu ti-am dat nimic. Si de aceea iti zic,
Ca... n-ai ce, inapoi sa-mi dai, cand tu sfidai
Schimbul, "ti-am dat, TU ce-mi dai"... RAMANEM, cum am fost,
Amândoi, doar pentru noi, acel TOT FRUMOS...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Te voi găsi?
Sa te găsesc? Cu pași măsor pământul,
Smulg iarba verde, de parcă sunt nebun,
Dar nu răzbesc, oricât îmi zboară gândul
Să te ajung, iubirea să-mi răzbun.
Te caut peste tot, poți să te ascunzi oriunde,
Te voi găsi, și-n labirintul, astrelor cerești,
Căci nu există slove: - Pe-aici nu se pătrunde,
Să-ți cauți fericirea, apoi... Să ți-o găsești.
În umbra ta, mereu o să-mi vezi chipul
Mai zâmbitor... Adesea supărat,
Să știi că nu apar să îți arăt tertipul,
Ci doar să vezi, că Eu... Nu te-am uitat.
Prea iute-mi curge sângele prin vene,
Speranța mi-a rămas, atâția ani la rând,
Ce mi-au adus ei oare? Doar riduri pe sub gene
Și lacrimi care curg, mereu, mereu... Plângând.
Tu! Rătăcești, iar eu privesc spre stele,
Nu văd nimic căci totul mi-e pustiu,
O resemnare a gândurilor mele
Mă-ndeamnă să întreb: Te voi găsi?
Doar asta vreau să știu...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri (8 martie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre stele sau poezii despre nebunie

Glossă îngerilor din pustiu
E cerul senin câmp cu flori
Și lumea e doar un pustiu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi,
E toamnă și-atât de târziu.
Trec prunci fără mamă prin timp,
Săraci de părinți și iubiri,
Trec pruncii cu tată la schimb
Și lumii aduc mulțumiri.
E cerul senin câmp cu flori
O lume de simple minuni.
Ei trec prin vulcanice zări,
Prin lacrimi și peste furtuni.
Străini în amonte plecați,
Aval de dureri luând în piept,
În noaptea de doliu sunt frați,
Legați prin destinul nedrept.
Și lumea e doar un pustiu,
Tăcere și lacrimi și ploi.
Sărmani prunci, cu voi vreau să fiu,
Să știu de-ale voastre nevoi.
Pe străzi insalubre și reci,
Dezbrăcați, înfometați, goi,
În liniștea nopții de treci,
Doar Domnul e-alături de voi.
Din pleoape curg lacrimi de ploi,
În suflet e-un râu de dorinți,
Spre Tatăl Ceresc numai voi
Înălțați repetat rugi fierbinți.
Făeă voi lumea toată ar fii
Un pustiu și un timp în zadar,
Căci ne-am naște în goluri de zi
Și prin noapte vom trece arar.
E toamnă și-atât de târziu,
Voi plângeți cu toamna deodat',
O ramură udă să fiu,
O pleoapă, un vis... m-am rugat.
S-acopăr cu sufletul meu
Durerea ce-n voi a-ncolțit,
Să fiți pentru mine, mereu,
Un drum către plus infinit.
Trec prunci fără mamă prin timp
Popasul din ceasul târziu,
O flacără slab pâlpâind
Pierind prin abstractul pustiu.
O clipă din binele ieri,
Speranța eternului mâine,
Un vis piedestal altor veri,
Flămânzilor colțul de pâine.
Săraci de părinți și iubiri...
Să-mi trec peste timp sărăcia,
În carnea aceleiași firi,
Să încolțească-omenia.
Un gând pâlpâind hrănitor
În suflet cerșindu-și dreptate,
O ploaie, un tremur ușor,
Un pas, încă unul spre moarte.
Trec pruncii cu tată la schimb,
Își plâng neiertarea prin noi,
O poartă spre-al timpului nimb
Mânjită de-a grijilor ploi,
Nevoi repetat le urzesc
Durerea și dreptul de-a fi...
Se-ntreabă de ce mai trăiesc,
De ce mai există o zi.
Și lumii aduc mulțumiri
Același ecou repetat,
Aceleași dureri, tânguiri
Ce-n noi, ca un cânt s-au creat.
Fiți, oameni, mai buni și mai drepți!
Dați celor ce plâng cei ce n-au
Lumină, etern înțelepți...
Făclii de dreptate vă vreau!
Și lumii aduc mulțumiri...
Trec pruncii cu tată la schimb,
Săraci de părinți și iubiri,
Trec punci fără mamă prin timp.
E toamnă și-atât de târziu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi
Și lumea e doar un pustiu...
E cerul senin câmp cu flori...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sărăcie, poezii despre ploaie sau poezii despre copilărie

Dreptul la diviziune
Împart tăcerea nopții la minus infinit,
Spre a divide timpul în ere neștiute,
Căci îngerul speranței, la mine a venit...
Mi-a plâns tăcut pe umeri, dorind să mă asculte...
În lumea lui de sticlă, prin semne mi-a urmat
Și am deschis lumina în versuri de fotoni,
Mi-am mângâiat privirea cu verbe de bazalt,
Născute din iubire de pace și de sori.
Plecate gene parcă, din lumea celor drepți,
Puneau o barieră prezentului din care,
Venisem ca o umbră. Dar îngeri înțelepți,
Deschisu-mi-au în noaptea uitării, altă cale.
Pe cai de constelații, am alergat. În vis,
Atâtea generații s-au dat spre-a fii cărare.
În lumea asta parcă așa stătuse scris:
"A scrie despre lume, cu literă de soare".
Am dreptul a divide ce timpul meu a dat,
Să-mpart în emisfere, lumină și tăcere,
Speranța în mai bine, oh, acest drept mi-a dat,
Spre-a nu mai fii în lume uitare și durere.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre înțelepciune sau poezii despre verb

Dedicația L.R. pentru părinți
Am venit cu sufletu-mpăcat,
La mormântul vostru. Și-am aflat,
Că senin e cerul, dragii mei,
Dar de lacrimi, ochii îmi sunt grei.
M-am rugat la voi și am primit
Un răspuns din ceruri... S-au ivit
Lacrimi peste trist și alb mormânt.
Dacă-n viață v-aș ai fi avut!
V spuneam de câte sufeream
Când puterea nu o mai simțeam...
Vă voiam pe voi și-atunci, în vis,
Poartă către ceruri mi-ați deschis.
Și-a plouat la tâmplele-argintate...
Voi știați, de dincolo de moarte,
Doar a plânge suferința mea...
Dacă v-aș putea îmbrățișa!
Mulțumesc că v-am avut mereu...
Sprijin, mamă, sufletului meu.
Tată, știi doar tu, de voi mi-e dor...
Eu mă-ntorc acasă... Som ușor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suferință, poezii despre ochi sau poezii despre mulțumire
Lângă tine dragul meu...
Lângă tine am învățat ce-nseamnă să iubești
Căci tu ești totul pentru mine și nimic mai mult
Și vreau mereu să-ți spun cât de drag imi ești
Căci tu ești unicul meu sprijin pe acest pământ,
Lângă tine am învățat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viața mea,
Când toți mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine și în iubirea ta.
Lângă tine am învățat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulți nu le-nțeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu ești fericirea ce nu vreau s-o pierd.
Lângă tine am renăscut ținându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi și prin furtună
Și nimic nu poate sta, în calea fericirii.
Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu ești talisman ce viața-mi ocrotești
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poți să-mi dăruiești.
Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viață,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul și zămbetul pe față.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre învățătură sau poezii despre protecție

În sat
În sat, pe-o uliță pustie
Trece-un bătrân... ades clipește.
Parcă e mult prea lungă calea...
Povara-i grea... Și se oprește.
Își face semnul crucii... Iată!
Deodată pare că asudă...
Mai șterge-o lacrimă ce-i pică
Pe chipul obosit de trudă.
Și merge iar. În drum zărește
O mogâldeață... un cățel...
Se-apleacă, mângâindu-l tandru,
Apoi, bătrânu-l ia cu el.
Își vor uni singurătatea
Și împreună vor mâncă,
Îl va păzi-n tăcere noaptea
Și de blestem îl va scăpa...
Căci ce amară e tăcerea
Când n-ai cu nimeni a vorbi!
Doar el, un biet cățel o știe...
Cu duioșie îl privi...
Îl ia în brațe, îl privește...
Pornesc în drumul către casă,
Spre nicăieri, un om și-un câine...
Ce viață Doamne, oh, ce viață!
În dimineața următoare,
Un trecător pe drumul drept...
Străin! Se șterge pe picioare
De praful greu. L-apasă-n piept
Un dor de casa părintească,
De apa rece de izvor...
- Tăicuță, m-am întors acasă!
De voi, de sat îmi este dor!
Dar unde-i mama?! Pâinea caldă?!
Pe masă-i doar un blid... Atât!
- Oh, fiule, spuse bătrânul,
Să te aștepte n-a putut.
În ceasul ultim al tăcerii
A luat fotografia ta
Și-a plâns amar, a plâns măicuța,
S-a stins tăcut precum o stea.
Oh, tată, iartă-mi neputința!
Măicuță, n-am putut veni
Să-mi iau adio de la tine,
Însă mereu te voi iubi!
- Zadarnic plângi acum copile,
Vezi?! Doliul flutură în poartă
Și mama... mama nu mai vine!
Poate că-i încă supărată!
- Străinătatea bat-o vina,
Străinătatea m-a furat,
Mă iartă tată, iartă-mi mamă!
Știu că doar eu sunt vinovat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini sau poezii despre bătrânețe

Lucian: Hmm... Opt ani din viața mea, de așteptare, de iluzii, de speranțe... S-au dus! Așa, dintr-o dată! Brusc... Într-o singură clipă! Cât ai bate din palme doar. Am pierdut, e clar! Totul.
Maria: Luci, nu vorbi așa! N-ai pierdut încă nimic!
Lucian: Nu?! Oare?! Am tăcut tot timpul ca idiotul și am amânat mereu momentul, așa că... E numai vina mea! Eu am greșit, mereu. Ce-aș putea face acum? Nu mai pot schimba nimic. Eu... Am pierdut, totul! Ce mi-a rămas? Sunt un nimic! Zero barat! Inutil...
Maria: Luci, te bat! Nu mai vorbi astfel!
Lucian: Ah, mă bați?! Ai vrea tu... De parcă ai și putea!? Poate aș merita și o bătaie. Zău... Dar am dreptate. Am pierdut, totul. Totul...
Maria: Nu, n-ai dreptate! N-ai pierdut încă nimic! Încă poți schimba ceva. Spune-i odată! Ce tot aștepți?! Vrei să-i spun eu?
Lucian: La ce bun?! Să mă refuze? Din nou? A câta oară? Nu m-am învățat oare minte? N-am la ce să mă mai aștept din partea ei...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre vorbire, citate despre vinovăție, citate despre viață, citate despre tăcere, citate despre timp, citate despre schimbare, citate despre greșeli sau citate despre dreptate
Destin
Deși, spun unii, el a fost tiranul
ce ne-a robit o viață cu dictatura sa,
azi, când totul s-a sfârțit, oare sistemul
e diferit de celalalt... sau tot asa-i?
Ieri, nici nu aveai voie gura s-o deschizi
cenzurat erai întreaga lume-o stie,
azi poți vorbi, poți face orice să te extinzi
Dar vai, e ca glasul ce se stinge în pustie!
Totul relativ e mi se pare,
cu mic, cu mare, încercăm să ne mințim,
căci asta este lumea noastră cea reală-n care,
vrem să trăim, să fim, să dăinuim!
Că din pământ noi suntem și în pământ vom fi,
mereu de-acum-nainte și-așa până-n târziu,
atât ne-a mai rămas în lumea asta rece,
doar, să murim încet făr` de lumini la crestet!
Toți avem o soartă și un destin de urmat,
aici cei mici și neinsemnați vom face cea mai rămas,
să-nchidem ochii brusc, mulțumiți să fim de noi,
că am scăpat de chin și am scăpat de voi,
de cei ce fac destinul acesta blestemat
Ce e atât de negru și greu de urmat!
Dar vina toata o poartă, ei corbi cu negre pene
Ce ne mănâncă trupul și sufletul ni-l piere!
Dar, cine-s oare corbii cei negri și urați,
nu-s oare comuniștii și noii lor recruti?!?
Ce se numesc acu` politicieni și senatori,
dar e sunt ucigașii care-au lovit în noi!
În mintea lor stă gândul cel putred și-mpuțit,
să suportăm noi birul pe care l-au impus,
s-avem pe noi povara ce ne-a robit de ani
și care din pacate, va ține zeci de ani!
Dar, nu putem noi oare de boală sa scăpam?!?
Nu cred, deși aș vrea să sper,
dar asta este soarta ce-o avem de urmat,
drumul îngust cu piedici... destin, de alții dat!
poezie de Vasile Paul Maxim din nu a apărut (1996)
Adăugat de Vasile Paul Maxim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre urări, poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut sau poezii despre politică

Mesaj pentru Nicoleta
Sora mea de suflet, "La mulți ani!"
Fericire, liniște și bani!
Împăcare, pace sufletească,
Flavi tot mai mult să te iubească!
Viața e o luptă și ți-e greu,
Dar în rugăciuni te port mereu!
Îngenunchi?! Ridică-te și plângi!
Treci zâmbind peste-ale vieții stânci!
Prin a vieții valuri treci pieptiș!
Plângi când vrei, dar fă-o pe furiș!
Ține-ascunsă lacrima din piept!
Este lucrul cel mai înțelept...
Sunt dușmani oriunde te-ai afla,
Însă tu în seamă nu îi lua!
Fii stejarul vremuri înfruntând!
Eu te voi purta mereu în gând!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre stejari sau poezii despre pace

Taina
1. Dacă n-am să vin deseară
Mamă ușa n-o-ncuia
Spune-i tatei că-s în poartă
Sau găsește tu, sau găsește tu, sau găsește tu ceva.
În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Privește, mamă, jocul și taci, nu întreba:
E foarte simplu, este ziua mea.
2. Nu pune nici-o întrebare
De întrebări m-am săturat
Nelamurită să ramînă
Fie taina mea, fie taina mea, n-o-mpart cu nimenea.
În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Privește, mamă, jocul și taci, nu întreba:
E foarte simplu, este seara mea.
3. De m-apucă miezul nopții
Și eu, mamă, n-am venit
Lasă telefonu-n pace
Căci în noaptea asta, în noaptea asta, mamă nu-s de găsit.
În noaptea asta mamă lumea e a mea
O lume de douăzeci de ani
Privește, mamă, jocul și taci, nu întreba:
E foarte sïmplu, este noaptea mea.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre seară, poezii despre miezul nopții sau poezii despre jocuri

Acolo, dincolo de galaxia vieții
Acolo, dincolo de galaxia
În care ani de-a rândul am trăit,
Vom fi un univers în noaptea de tăcere,
Particulă de vis în infinit.
Prin pulbere de artă, între spațiul
De ani-lumină dintre două stele,
Ne vom continua viața și visul
Trăirii noastre simple și eterne.
Vom fi o dulce rază de lumină,
Mângâietoare-n suflete și-n gând,
Acoperiți de mantie divină,
În adâncimea nopții luminând.
Căci lumea-ntreagă este guvernată
De-același soare și trăind prin vers
Un ochi deschis vom fi... Azi, lumea toată
Îi dă vieții, parcă, un alt sens...
Suntem aici doar pentru-a ne cunoaște
Și de-a-ndrepta greșala celor mulți,
Însă egali vom fi în fața morții,
Singuri și triști, neîmpăcați, desculți...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul iubirii eterne
Iubirea ta mi-e cunoscută! Nu pot și nu vreau s-o contest.
Te am în gândul meu recrută, izvoarele îmi șușotesc.
Eu m-am aprins, în dar de nuntă, pe drumul vieții să te am,
Mireasă, spre dumnezeire... Și flori de măr să-ți prind în ram.
Te voi iubi ca-ntotdeauna, vulcanic, simplu, dar și cast...
Fii vânt și-nalță-mă cu Luna! Doar tu, acum, mi-ai mai rămas.
Aș lua din nuferii albaștri înțelepciunea... Și ți-aș da
O sărutare de lumină, dacă vei vrea să fii a mea.
Apusul ți-a ascuns privirea și vântul pașii ți-a furat.
Hai s-adunăm nemărginirea pe care-n noapte am călcat!
Mi-am prins copacii de aripa acelui vis ce ne-a unit
Și uite! Azi îmi caut clipa când dintre îngeri te-ai ivit...
Am strâns inele de lumină, în lumea mea să te zidesc,
Dar tu, mireasa mea virgină, te-ai smuls din raiul cel lumesc.
Am strâns inele de lumină, pe deget să ți le-nfășor,
Dar tu-mi ești încă rădăcină și sânii tăi pe piept, mă dor.
Voal gri din umbrele uitării coboară peste chipul tău.
Te-ai smuls din valurile mării, iar eu te voi iubi mereu.
Cearșafuri reci ne înfioară iubirea care ne-a rămas,
Când te sărut întâia oară pe sâni, pe buze... pe obraz.
În gând de ploi se nasc deșerturi și depărtarea-i tot mai grea.
Sunt tot mai des hoinar, iubito! Mă tem că nu te pot avea...
Sunt frunza tălpilor de sticlă ce-n visele-ți se-nghesuiesc.
Vino și trupul mi-l ridică! Tu nici nu știi cât te iubesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre sărut, poezii despre sâni sau poezii despre virginitate

Lupta celui învins
Ce poate fi în viața ta mai trist
Ca regăsirea unui vechi învins,
Învinsul care s-a uitat ascuns
În gândul ce l-a mai avut de dus?!
Pe umerii bătrâni și ponosiți,
Atât de aplecați, de umiliți,
Timpul însemne aspre a lăsat...
Acest învins, cu ce e vinovat?!
În ochi îi joacă lacrima... și visul...
Se vede numai el pe el, învinsul...
Ce piatră de mormânt i-apasă vrerea?!
L-ați pălmuit! Își plânge mângâierea...
Dumnezeiescul jug e tot mai greu...
Învinsu-acela, oare, nu sunt eu?!
Port veșnic roba anilor pe spate,
Privind prin timp spre dincolo de moarte.
Ce văd?! Speranțe și promisiuni...
Lupt azi întru speranța altei lumi...
Sunt un străin învins, dar lupt mereu
Jugul vieții cât ar fi de greu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni