Călătorie

Ai plecat
Spre o linişte verde
sau spre o pasăre pe jumătate trează.
Fericiti paşii tăi.
Să faci o fotografie a drumului,
cu stelele când ies să se joace.
Deschide-ţi valiza şi aruncă afară tot frigul,
păstrează în ea o pereche de pietricele,
un pumn de ecouri marine,
câteva pene rătăcite în sare.
Bucură-te de această călătorie pe ţărmul umed al sufletului tău.
Fericite picioarele tale.
Nu te vei întoarce.
Ai lăsat uşa agăţată de un ţipăt.
Aştept desculţ,
în cazul în care găsesc urme.
Trimite-mi o amintire,
într-un plic,
nisipul care se potriveşte cu ochii tăi.

poezie de Miguel Cortes Gutierrez din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omiterea impresiilor şi a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie şi într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acţiunea tendinţei care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienţei de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare şi nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absenţă reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos e cântecul tău, Doamne

Ia-mi sufletul
şi inima
şi ochii
aţintiţi spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul îngheţat al trupului
libere să am
doar buzele
şi picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ţi le spăl în săruturi.

ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculţ
să dansez
pentru tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de-o seamă

cu coşmarul meu care se termină
de fiecare dată când deschid ochii
dar reîncepe atunci când adorm
aud un nebun care izbeşte aparatul
de cafea şi nu mă ridic să-l văd
însă aud vocea aceea pe care pot
s-o recunosc în orice vis sau amintire
oriunde şi oricând şi nu m-aş fi
aşteptat s-o aud chiar lângă urechile
mele larg deschise spre glasul dulce
şi aspru în acelaşi timp când are
o problemă de gestionare a furiei
închid ochii şi aştept coşmarul meu
care dăinuie de mai bine de jumătate
de secol de poveşti de adormit fricile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

trec umbre tăcute şi mute
pe frunte gânduri opace
razele s-au ascuns într-un ţipăt
mi's ochii acoperiţi de ape
cuvântul se frânge şi plânge
sfărâmat între gânduri zălude
ce neagră e noaptea în care pleacă de la noi cocorii
pe pleoape se scurg amintiri
închisesem în palme nisipul
ecoul a ţipat, m-am trezit
nisipul se scurgea haotic din sparta clepsidră
la capăt aşteaptă tăcerea
din lut milenar fac o candelă
să-mi lumineze paşii către adieri eterne
printre frunzele uscate ale vieţii
atunci am găsit drumul spre necuprins

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum apar în ochii lumii, însă eu mă văd ca un copil care se joacă pe ţărmul mării, bucurându-mă uneori când găsesc pietricele netede sau scoici frumoase şi neobişnuite, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în faţa mea.

citat clasic din Isaac Newton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea însăşi întrebare

pe o verticală a pietrelor
aşezate cuminţi
într-un echilibru sortit amurgului
stă o pasăre
ea însăşi întrebare a întrebărilor

aşteaptă răsăritul

întoarce capul spre stânga
întoarce capul spre dreapta
îl ridică spre cer
şi devine punct

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pământul se învârteşte, picioarele mele se desfac spre lava care ţâşneşte şi creierul îmi îngheaţă - sau invers - dar trebuie să mă învârtesc, iar picioarele mi se vor desface mereu, chiar şi în zona soarelui de la miezul nopţii, căci eu nu aştept noaptea - nu pot să aştept noaptea -, nu vreau să pierd nici măcar o pulsaţie a cursului său, nici măcar o frântură din această pulsaţie.

Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aripi de aer

în balsamul acestei nopţi hrănită cu întuneric
într-un ocol al pierzaniei
se rup
părţi din gândurile puse pe fugă
spre lumi necunoscute din cauza noastră
în care întâmplările se sparg de pereţii incolori
prin care nu pot trece
şi se opresc în trupul unor coincidenţe stranii
vulnerabile până la urmă
ca şi noi oamenii la timpul invulnerabil

cred că sunt doar un aspirant silitor
care-şi poartă bagajul cu el prin mijloacele de transport
şi stă cu ochii pe el să nu dispară
şi se bucură să-l poarte-n spate prin oraşele îndepărtate
ca pe un suport al existenţei reale
în care păstrează neatinse visele tale de iubire
înspicate cu ale mele

rămâi ca o mireasă a sunetelor din silabele melodioase
pe care inima mea o poartă
lângă apa din bidonul militar verde
pe care are grije să o împrospăteze din când în când
şi să surâdă singur
ca o pasăre ce-şi învaţă puii să zboare
şi ei zboară
cu aripi de aer

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Episod

Câteva valori ideale: iubirea,
prietenia, credinţa, uimirea
trecătoare, tandreţea neclară
şi necercetată, viitorul nesigur - plat
cu pironul morţii în afară.

Câteva lucruri pe care le am cu siguranţă:
teama de singurătatea în care
mă cufund ca într-un mâl
umbrele rătăcite şi umede ale amintirilor,
uitarea la fel de densă în noapte sau spre zori.

Film pe un ecran plat.
Nu prea alb. Ca un râu lent
ce-aduce cu o repulsie crescândă,
lucruri mărunte din trecut în viitor,
fără prezent.

Un episod al vieţii mele.
Un episod. Viaţa mea.

poezie de Marek Wawrzkiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara ascultă

rock la stetoscop cu ochii
pe jumătate închişi
pe jumătate deschişi spre altă
lume nebună şi vicioasă
apoi aude un foşnet în stetoscop
bate o inimă şi aşteaptă
pe cineva să-i deschidă uşa
sufletului plecat cu dorul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când urci şi n-ajungi nicăieri, aranjează-i drumului un semn de întrebare. Fericirea are o formă. Una pe care i-o dai tu, iubind. Poate fi o mână întinsă, o pereche de ochi albaştri, o lumină. Poate fi o prezenţă la care râvneşti, o chestie simplă, o culoare. Însă, niciodată, drumul spre fericire, nu e singular, nu desenează o singură umbră la popas, nu uită. Pentru că fericirea are urme de iubire împărtăşită.

citat din Gabriela Chişcari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ploaia cu pene

Se făcea că aveam şi picioarele tale şi picioarele mele
şi alergam îndoiţi şi greoi
tu îspre tine
eu spre-amândoi
de o parte şi de alta
a depărtării
niciodată spre noi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor de toamnă în vas de lut

aştept să aud un oftat sau un ţipăt
de pasăre rătăcită între frunze moarte
sunetele nu mi-ar lăsa loc la-ndoieli
nu m-aş mulţumi să mă inspire
le-aş da în forma cea mai plină de viaţă
o clipă de fericire omenească

cât or datora ochii mei pentru
cât surprind în această miniatură
pădure confidenţială clătinată de lumină
pe lângă ceea ce văd în afara ferestrei
broderii ale unor inimi
rămase din primăvară în anotimpul
ce recunoaşte doar clipa vibrând umed
deasupră-le subjugată de viaţa fără nume

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii

Paşii mei sunt grăbiţi
Peste poduri tociţi
Au plecat răzvrătiţi
Iar acum sunt cuminţi
C-au întâlnit paşii tăi
Scuturaţi fiind de ploi
Aruncaţi în ninsori
Au lăsat urme moi
Încolăciţi fiind de flori
Au zburat pân' la nori
Au visat că sunt doi
Visători până-n zori
Şi-au luat paşii-n zbor
Colorând urme noi.

poezie clasică de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închide ochii din afară şi deschide-i înăuntru. Te sperie şi îngrozeşte răul pe care îl vezi în lume? E doar teatru de păpuşi. Ca să înţelegi ce se întâmplă în afară priveşte prima oara înăuntru. Înăuntru este gol. Bagi în tine calorii goale care nu servesc în niciun fel celulele tale, sistemul tău imunitar, nivelul tău de energie şi apoi te miră boala ce apare în afară. Clipeşti neîncrezător şi nu înţelegi ce se întâmplă. Nu vei înţelege niciodată până când nu înţelegi golul dinăuntru. Faci sex golit de orice încărcătură. O faci pentru statistică, o faci pentru că e singura monedă de schimb pe care o mai ai, o faci ca să mai uiţi pentru o clipă, o faci în timp ce îţi amorţeşti simţurile pentru a nu simţi abuzul pe care îl comiţi asupra ta şi asupra sufletului tău deja epuizat de atâtea traume la care l-ai supus. Ai buzunarele şi contul gol. Munceşti mai mult ca niciodată cu preţul sănătăţii, al libertăţii şi al visurilor tale şi singurele lucruri pe care le acumulezi sunt stres, datorii şi griji. Nu poate fi nimic plin în afară dacă totul este gol pe dinăuntru.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca şi cum marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru aceştia e pământul, acest amărât pământ... Dar acordurile nefericirii se împreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasă şi sfâşietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor. Aţi privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă îşi agită valurile din scârbă de ea însăşi. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Aşa păţim şi noi. Cine ne întoarce spre noi înşine, când ne sforţăm mai mult a ne îndepărta?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când spun "intransigenţă", mă gândesc la Charon... Acest personaj nu face niciun fel de concesii acelora pe care îi trece "dincolo"... Bănuţul pe care îl primeşte nu este pentru a-l determina să-şi întoarcă luntrea spre malul de pe care a plecat, ci dimpotrivă, pentru a vâsli molcom, dar hotărât, spre ţărmul cel fără de întoarcere...

Mihail Mataringa (21 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea

aici sunt ploi târzii şi lungă este noaptea
în care pleacă în zbor spre alte zării, cocorii
zbor lung, sfâşietor
şi plânge în ropot nesfârşit iar ploaia
numele meu e plâns în amurg
azi e târziu
aş vrea să ştiu şi nu mai ştiu
dar ce să ştiu când totul este gol, pustiu
aş vrea să plâng dar nu mai pot
aş vrea să ţip, să joc
dar nu am loc
pe ţărm răsună paşii unui gând
gândul e trist, spre alt destin
ce viaţă, ce chin, ce festin
offf, câte aş vrea
dar pasul ăsta s-a sfârşit
aşa că am plecat şi eu un pic
să dorm o clipă doar
am obosit să mor în fiecare zi
mă voi trezi în zori să scriu
povestea unui om nebun ce crezut odată în iubire
când nu scriu, ţip
când nu ţip, plâng
când nu plâng, mă rog
alteori cioplesc cuvinte dintr-un ciot
aruncat de sălbatice valuri pe ţărmul sufletului
nu, nu dorm
privesc cum se izbesc în tâmplă
gânduri spuse şi nespuse
dintr-o piatră
lovită de veacuri aride, uscate
obosit de griji, de timpuri, de păcate
am ridicat un lăcaş pe ţărmul sufletului
pentru lumea ce trece, se duce
în prag am pus o lumânare
arde şi arde

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul privirilor tale păgâne încă răsare soarele. Eşti ispita mea, deliciul gândurilor îndrăzneţe, implementate adânc în rigiditatea conştiinţei tulburătoare. Doar sărutările, menite să mângâie goliciunea trupului, întruchipează un suflet hoinar pe ţărmul viselor mele făurite într-un amurg tardiv. Te respir şi te gust flămândă de dor. Eşti marea mea răcoritoare şi briza dimineţilor toride. Străine, trăiesc în această inimă călătoare, urmându-ţi paşii goi pe nisipul fin. Te aştept de multă vreme, să aştern fărâme de rouă peste gândul tău şi tu, cu strălucirea zâmbetelor firave îmi aduci vara în suflet în fiecare zi.

Andreea Palasescu (17 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescuit

"Sunt doi"
- zise nisipul
"Cară năvodul
Năvodul are două perechi de picioare
acelea sunt picioarele lor"
- şopteşte apa
"Ei aruncă năvodul"
- spun stelele
ca şi cum ar vorbi între ele.
Peştii nu spun nimic
Bărcile ca nişte câini inteligenţi
se poarte în linişte.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!