Când pământul se învârteşte, picioarele mele se desfac spre lava care ţâşneşte şi creierul îmi îngheaţă - sau invers - dar trebuie să mă învârtesc, iar picioarele mi se vor desface mereu, chiar şi în zona soarelui de la miezul nopţii, căci eu nu aştept noaptea - nu pot să aştept noaptea -, nu vreau să pierd nici măcar o pulsaţie a cursului său, nici măcar o frântură din această pulsaţie.

Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept o lacrimă

A trecut puţin sau mult...
Eu simt că a trecut o vreme...
De când aştept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogoleşte spre lumină
Şi încă soarele iubirii nu a asfinţit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Şi-ţi spun că te ador şi
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aştept!
Şi clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veşnicie.
Aştept, dar nu ştiu ce aştept...
Aştept iubirea să mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aştept lumina? Aştept noaptea?
Nici eu nu ştiu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi aşteptată
Se transformă-n moarte.
Aştept, aştept, dar de departe
Mă cheamă ademenirea beznei
Ce-mi este mai aproape!
Căci şi răbdarea s-a uscat în mine.
Aş vrea măcar ca lacrima
Să nu mai fie tristă!
Şi să mai creadă în iubire.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept mereu şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la piept.
Aştept un blestem, ori un cântec aştept,
Şi nu ştiu ce aştept.

Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morţile în mine.
Şi renasc toate vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.
Aştept, lumină ori noapte?
Aştept, viaţă ori moarte?
Aştept, aştept. Şi de departe
Mă cheamă ale beznei şoapte...

poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa nemuririi

Aştept să treacă ziua, să vii tu.
Nu-mi mai trimite-n locu-ţi nişte stele
Şi nu mai zăbovi pe cale, nu,
Răsari la timp din visurile mele!

Aştept să treacă noaptea, să apari
În locul soarelui strălucitor
Nu-l mai trimite iară, ci răsari
La timp, căci vreau să fiu nemuritor!

Nemurirea nu e timpul nesfărşit,
Clipa nemuririi cel mai grabnic trece,
Nemurirea-i numai timpul potrivit,
Nicidecum această veşnicie rece.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să judec frunzele

niciodată nu caut vinovaţi de toamnă
nici mustul nici gutuile
nici nucile de sub covorul galben
nici brazda sub care doarme pâinea
poate inima
în mod cert bătăile inimii mele sunt vinovate
nu numai de toamnă
ci de toată trecerea vieţii
poate şi pleoapele
când despart visele în clipe

nu pot judeca nici moartea
niciodată nu caut vinovaţi de efemer
nici fluturii nici floarea soarelui
nici măcar mişcarea de rotaţie
nici ziua
nici noaptea
poate doar inima
e vinovată de toate

chiar şi de aceste cuvinte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viaţa asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Şi nu ştiu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinţilor milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenţi nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopţilor somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ţi mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas şi nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici paşi rătăciţi în lume fără Tine,
Când te caut în nu ştiu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau aşteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pot fi smerit la picioarele oricărui om
pot chiar încerca şi la picioarele lui Hristos
.
dar nu pot nicio clipă să fiu smerit
la picioarele mele
.
astfel
încet-încet
mă creşte
nesmerenia
şi nu mai pot nici trufaş să fiu pe deplin
din vreme ce
mă bănui conştient întrebându-mă:

la ce-mi mai trebuie totuşi picioare?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminţi

dumnezeieşti
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobeşti culoarea
cu un cuvânt
poate că greşeşti
sau poate că nu
şi eu te ispitesc
aruncându-ţi în minte gânduri
despre care nu aveai habar

m-aş bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subţire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o aşteptare
nu aştept
nici măcar o tăcere

prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminţi
dumnezeieşti
eu nu
eu nimic
nu pot să fiu începutul zdravăn
în care ne simţeam
minunat

şi nici soldatul ucis
eu nu
eu nimic

m-aş bucura să te rogi pentru mine măcar
în miezul nopţii

când îmi strâng neputinţa în cercul de foc
şi visez că tinereţea ta
mă frământă mai mult
decât o poezie nescrisă

prin lentilele tale oamenii nu au nimic în comun
cu iluziile
sunt cuminţi
eu nu
eu nimic

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept

Te aştept fără cuvinte
Când o stea se-aprinde,
Să-ţi arate calea iară,
Prin noaptea de vară.

Te aştept nerăbdător
Fiind aprins de dor
Briza n-o mai întâlnesc,
Pădurea n-o mai iubesc.

Te aştept tot gânditor
Vântul n-are spor,
Stau întins pe iarba deasă
Cu luna mireasă.

Te aştept lângă izvor,
Solitar decor
Şi-ţi văd trupu' mlădios
Ce se-apropie sfios.

Te aştept, sunt necăjit
Pe câmp ofilit,
Ochii minţii te zăresc
Pe tărâm ceresc.

Te aştept dezamăgit
Trupul ţi-a pierit,
În noaptea de vară
Din mintea mea iară.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări

Aştept să vie iarna, cu tot alaiul ei
De glasuri clistaline şi zvon de zurgălăi.

Aştept să cadă neaua, să crape piatra-n drum,
Iar ciutele s-alerge pe câmp, fără stăpân.

Aştept să fie cerul de fum gros sfârtecat,
Când arde-n sobă focul trosnind a lemn uscat.

Aştept s-aud sub tălpi cum scârţâie zăpada,
Şi noaptea, pe obraz să-şi scuture pomada.

Aştept să patinez pe-a lacului cornee,
Într-un balet de gheaţă să scriu o epopee.

Aştept un zbor de reni deasupra casei mele,
Trăgând caleaşca vremii spre fantezii rebele.

Aştept dimineţi ninse pe-a inimii retină.
Când îmi silabiseşte văzduhul în surdină.

Aştept să vii şi tu cu iarna, ca un dar.
Doar ţurţuri de lumină în ochi de chihlimbar!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer să fiu iubit,
Aş cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Şi nici nu sunt sigur că merit.

Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aş simt obligat să întorc serviciul
Şi nu ştiu dacă mai pot.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă preţuieşte.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aş cere şi nu aş primi,
Aş fi nefericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerşeală,
Aştept doar să fiu iubit
Şi atât.

Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri şi vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci aşa L-am văzut pe Dumnezeu
Şoptindu-mi prin senzaţii.

Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puţin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de Cosmin Druţă din Teorie poetică şi poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din turistul care-am fost

Ieri cutreieram pământul
în patru punte cardinale.
Mă-întreceam în zbor cu vântul
până departe în zare.
Astăzi nu mai sunt în stare
nici măcar un pas să fac.
Speranţa în mine moare,
viaţa nu-mi mai e pe plac.
Rău mă dor picioarele.
Nici pe-afară nu mai ies.
Foarte rar văd soarele.
Gânduri multe, nu mai ţes.
Din turistul care-am fost,
azi n-a mai rămas nimic.
În lume nu mai am rost,
din pat nu mă mai ridic.
Singura mea bucurie
e că... picioarele mă ajută,
în lunga călătorie
către lumea neştiută.
Acolo nimic nu doare.
Nici inimă, nici picioare,
Nimic nu te împiedică.
Viaţa este veşnică.

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru Moş

Moşule, te rog frumos,
Fii şi tu mărinimos:
Când vii cu desaga ta,
Adu-mi şi pe mama mea,
Că mi-e tare dor de ea!

Eu te-aştept, cu drag, de-un an,
Nu cer un cadou sau ban,
Dar, cu mama să mai stau,
Un pupic măcar să-i dau,
Să mă ţină-n braţe, vreau.

Nu mai vreau nici jucării,
Sau hăinuţe de copii;
Dacă tu eşti bun şi drept,
Eu, cu mama te aştept,
Să mă strângă ea la piept.

Moşule-ţi promit acum
C-am să te aştept pe drum,
Şi te-ajut şi la cărat,
Cum şi pe-alţii-am ajutat,
De-mi aduci ce te-am rugat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

N-am de gând s-o ţin tot într-un plâns,
nici să râd întruna,
nu prefer o caznă alteia.

Aş prefera instantaneitatea unui film prost,
dar nu a unuia care te adoarme, ci a unuia la scară mare,
cum ar fi o superproducţie.
Vreau să fiu măcar la fel de viu pe cât de vulgar.

Iar dacă nişte aficionado* ai daravelelor mele spun " Nu pare
a fi Frank," cu atât mai bine!
Eu nu port mereu costume cafenii sau gri, aşa-i?

Eu port la operă tricourile de zi cu zi,
iar asta destul de des. Vreau ca picioarele mele să fie desculţe,
vreau să fiu bărbierit, iar inima mea –
în ceea ce priveşte inima, nimic nu poate fi planificat, dar
cea mai bună parte a ei, poeziile mele, este descoperită.

* Cunoscător al unui anumit subiect ( a person who is very knowledgeable and enthusiastic about an activity, subject, or pastime )

poezie de Frank O'Hara, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele Lesbia

Să ne-oferim, Lesbia, iubirii-amândoi,
Deşi-înţelepţii zilei nu sunt de-acord cu noi.
Nu-i condamna. Stelele nopţii se sting spre-apus
Pentru-a se-aprinde iarăşi în est, acolo sus.
Dar când se va stinge plăpânda-ne lumină,
Vom adormi pe veci în noaptea ce-o sa vină.
De-am trăi cu toţi în dragoste anume,
Nici săbii şi nici lanţuri n-ar mai fi pe lume;
Nici tobe şi trompete să ne-ncurce somnul,
Lăsând în pace-n pat pe doamna şi pe domnul.
Dar proşti sunt mulţi, stingând mereu a lor lumină –
Ei merg cerşind dureri spre noaptea ce-o să vină.
Când moartea va sosi şi-mi va curma festinul,
Prieteni lângă dric să nu-mi plângă destinul.
Vreau doar bogaţii în iubiri să-mi fie-aproape
Şi în parfumul care-am fost să mă îngroape.
Iar tu, Lesbia, să-mi stingi ultima lumină,
Spre-a intra regeşte în noaptea ce-o să vină.

poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii Liniştea dinaintea cuvintelor pentru că ea nu cunoaşte nimic. Nu ştie nici măcar frica. Nici măcar curajul. Nici măcar credinţa şi nici măcar îndoiala. E dincolo de orice dualitate. Şi mai ales e dincolo de naştere şi moarte.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici zăpada, nici furtuna, nici arşiţa, nici măcar noaptea nu-i poate împiedica să-si atingă scopurile cu orice preţ.

citat celebru din Herodot
Adăugat de Loredana Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă aştept

Vă aştept în lumea mea de vis
În iadul meu, în al meu paradis
Vă aştept, cum aşteaptă o floare
O rază caldă de soare.

Vă aştept cu drag să-mi treceţi
Al casei mele prag,
Să ne mai spunem o poantă,
Căci asta mi-i cel mai drag.

Căci sunt şi eu om, nu sunt stafie
Veniţi, vă aştept
În lumea mea veşnic moartă
Şi veşnic vie!

poezie de Vladimir Potlog (1 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este Ţara lui Invers, în care escroci care n-au citit în toată viaţa lor nici măcar o carte, care n-au în viloaiele lor nici măcar o carte şi care n-au scris niciodată nici măcar o pagină de carte, au "scris" şi publicat în timp ce se aflau în puşcărie cel puţin 5 "cărţi ştiinţifice" în 4 luni, iar asta ca să li se reducă pedeapsa, în baza unei legi nelegiuite, făcută de nelegiuiţi pentru nelegiuiţi.

aforism de George Budoi din Scriitorii de puşcărie în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 aprilie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara!

Iubita mea-i plecată printre stele,
Nu am nici "bună seara" cui să-i spun,
Căci nu sunt încă una dintre ele,
Nici soare nu-s, măcar să pot s-apun.

Iubita mea, ce tristă-i fără tine
Singurătatea mea numită viaţă,
Privesc pe cer în zilele senine
Şi-n mine însumi când e nor şi ceaţă.

Nu văd nimic. Doar noaptea mi te-arăţi.
N-ai, ziua mea, se pare, cum să fii,
Spunându-mi de nenumărate dăţi
Că numai prea târziu poţi să devii.

Te cred. M-am resemnat. Aştept să mor,
Să ne iubim definitiv, nebun;
Cât încă-s viu, mai am un ultim dor,
Iubito, "bună seara" cui să-i spun?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 mai 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

E noaptea târziu, stelele-s aprinse
N-ai apărut şi mult mă doare
Că-n largul mării talazuri necuprinse
Mugesc, făcând spre mal cărare...

Te-am căutat pe cărări întinse,
Am cercetat în clipele fugare,
E noaptea târziu, stelele-s aprinse
N-ai apărut şi mult mă doare...

Te aştept mereu cu braţele întinse
Ca să-mi alini focul din suflet
Şi să-mi spui dintr-un răsuflet
Te iubesc! În braţele-mi cuprinse!

E noaptea târziu, stelele-s aprinse!

rondel de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!