Ce frumos e cântecul tău, Doamne

Ia-mi sufletul
şi inima
şi ochii
aţintiţi spre pânza cerului
trimite-mi pasărea albă
să-mi smulgă cu ciocul
cuvântul îngheţat al trupului
libere să am
doar buzele
şi picioarele
să pot urca
până la tălpile tale
să ţi le spăl în săruturi.

ce frumos e cântecul tău Doamne
iar eu
desculţ
să dansez
pentru tine.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

La picioarele tale

Noaptea asta sunt mai frumos,
râd printre lacrimi
fară nici un motiv de resemnare,
scriu pe rotula genunchilor
toate poemele cu tine,
toate visurile
şi toate îmbrăţişările
flămânde de dragostea
ce ne dospea aluatul
prin odaia ta caldă
cu miros de smirnă şi cetină.
Îmi prind tălpile
de lemnul podelei
ce-mi deconspira
cu pârâitul ei dulce-amărui
toate sosirile şi plecările.
În noaptea asta
sunt un pom de crăciun
ornat cu figurine de turtă dulce,
cu beteală poleită
ruptă din ochii tăi,
mă ninge cu pielea ta,
cu trupul tău încolăcit peste vertebrele mele
ca un cordon al unei instalaţii electrice.
În noaptea asta
fredonez un cântec;
o tannenbaum, o tannenbaum,
îmi leg inima cu ştrafuri,
îi dau cu sclipici
şi o aşez undeva
lângă picioarele tale…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând ca rătăcitele tale cuvinte

Privirea ochilor mei
s-a proptit pe marginea
acestei zile
ştergându-mi lin
din calendarul sufletului
acea amorţeală statornică
tu ai plecat
şi nimic nou sub inima ta
doar acel gust insipid
pe care îl ştiu
efectul exploziei
tăcerilor tale nucleare
eu îmi caut încă respiraţia
prin umbra trupului
unde-mi odihnesc rănile
prin palmele cuminţi ale ierbii
aşteptând ca rătăcitele tale cuvinte
să mă trezească
cu îmbrăţişări de săruturi...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi în suflet iubirea

Iubito, lumina mea toată ţi-o dau;
dar, de nu mă vrei pentru tine,
lasă-mi doar ochii în inima ta,
să-ţi privească de-aproape urcuşul
şi în vioriul zorilor tale
să-şi plece pleoapele-ncet,
credincioşiei...

Copilă, fiinţa-mi trăieşte în tine
întreagă-n întreg; dar,
dacă inima-ţi n-are trebuinţă de ea,
lasă-mi surâsul în zâmbetul tău
să-ţi presare cu crini răsăritul
şi sub rozaliul primăverilor tale
să-şi curme visu-i târziu,
resemnării...

Divino, zâmbirea mea-i doar
pentru tine; dar,
fiindcă zâmbetul tău n-o mai cere,
ia-mi doar suspinul în şoaptele tale
să te-aline în cea lume de patimi
şi, ca Orfeul infailibilei jertfe,
să-şi preschimbe în altar,
dăruirea...

Iubito, ia-mi totul!
Ia-mi ochii, surâsul, suspinul...
Lumina, fiinţa întreagă, zâmbirea...
Şi lasă-mi în suflet atât: doar iubirea!

poezie de Iulia Mirancea (30 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune veşnică

Înţelepciune veşnică, Înălţime inaccesibilă,
Domn al sufletului meu,
nu te supăra dacă inima mea, care-şi uită nimicnicia ei,
astăzi ar dori să-ţi înalţe un dulce imn de iubire:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

M-am născut pentru Tine,
pentru tine e inima mea:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Ce doreşti, o Domnul meu, să facă
pentru Tine acest suflet al meu,
atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil
păcătos şi rău?

Iată-mă aici la picioarele tale,
singura mea Dragoste:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Viaţa mea, inima mea, corpul şi sufletul,
tot ceea ce eu sunt, Doamne,
totul la picioarele tale, dulcele meu Mire,
totul depun şi dăruiesc,
Ca jertfă de iubire mă consacru Ţie.
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

poezie clasică de Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu nu poţi să mă rupi din tine,
e ca şi cum ţi s-ar îneca cuvintele în propriul sânge...
Eu... te-am zidit biserică în inima mea
şi fiecare parte a trupului
mi se umple cu câte un înger,
doar buzele mele sapă
să ajungă până la tălpile raiului...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac alb înflorit în iarnă

Ninge uşor!
Din aripi rupte de îngeri
iarna ne dăruie zbor.
Pe neaşteptate
lacrimile mi-au îngheţat
şi s-au preschimbat în nestemate.
Cad pe pământ
picurând,
una câte una
petală,
îmi acoperă alb
inima
rămasă în urma ta
cameră tristă şi goală.
Înfiorată
printre gândurile tale
desculţ dansez
încercând zadarnic
de dorul tău
să mă eliberez.
Ninge în noapte
tăcut
ca un liliac alb
înflorit sălbatic
din mine
în iarnă,
la picioarele tale
aşternut!

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te vreau şi Domn şi Mire

cum Isuse să mă-nchin
înaintea Fiinţei Tale
căci o iată astăzi vin
Tu să-mi fii viaţă — cale

şi cum Ţie să-ţi slujesc
scufundat în umilinţă
pentru Tatăl meu Ceresc
de har plin şi de credinţă

cum Isuse să-ţi depun
a mea fiinţă-n palma Ta
Ţie doar să mă supun
Domn pe Tine a te avea

astăzi cum să mă smeresc
Doamne până în cenuşă
o Isus să te primesc
nu să stai la a mea uşă

vreau Isus să fiu al Tău
eu să gust a Ta-ndurare
să-mi fii Domn şi Dumnezeu
eu să fac a Ta lucrare

ia-mă Tu acum de mână
Tu Isus să mă conduci
dragostea având stăpână
şi nu azi — alte năluci

în ţărână să-mi smeresc
şi sufletul şi fiinţa
pe Tine să te iubesc
viaţa dându-ţi şi credinţa

vino dar în fiinţa mea
Tu Isus să-mi fii stăpân
cât va fi ziua de grea
lângă Tine să rămân

căci te vreau şi Domn şi Mire
ca o stâncă să-mi rămâi
prin a Ta neprihănire
să-ţi dau dragostea dintâi

ia-mi Tu ochii — inima
chiar un rob Isus să-ţi fiu
viaţa mea să fie a Ta
într-a lumii greu pustiu

vreau Isus să fiu plăcut
înaintea Fiinţei Tale
eu doar pumnul cel de lut
Tu să-mi fii lumină — cale

şi-un izvor de împlinire
a Cuvântului cel Sfânt
până la a Ta venire
să mă iai de pe pământ

voia Ta să fie a mea
în har şi-n neprihănire
să te pot Isus vedea
şi în cer după răpire

slavă cinste şi onoare
glorie Isus iubit
Tu îmi eşti a mea salvare
pururi dar o fii slăvit

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 iulie 2018, B. Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul din mine

Cu mâinile palpez
respiraţia ierbii,
umplu ochii cu linişte
atât cât tu
să-mi poţi
percepe pulsul.

Tălpile prind rădăcini adânci
în ciobul lutos,
pompând seva de viaţă
în venele copacului
care se-nalţă maiestos
printre oasele pieptului.

Mâinile tale leagăn
prinse de ramul trunchiului meu
balansează
dincolo de sclipirea stelelor.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul... Geneza 29,34

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veşnică pe stînci.
Şi uit de ani, de lume şi de mine,
privind adînc în ochii Tăi adînci.
Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deştept,
să simt şi taina slăvilor senine,
şi inima de om ce-ţi bate-n piept...

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii şi pîine-n veci şi vin!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am primit o carte poştală cu Sfântul Valentin de la iubita mea. Pe ea scria, "Ia-mi inima! Ia-mi braţele! Ia-mi buzele!" Aşa face ea mereu. Îşi păstrează cele mai bune părţi numai pentru ea.

citat din Robert Orben
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cântecul există

Cu ochii
larg deschişi
nu văd pasărea
ci numai cântecul...
Îi simt
respiraţia,
bătăile inimii
pasărea o aud
mereu cântând
iar trilul curge prelung
cât cerul de imens
dar pasărea n-o văd
este doar cântecul
cât întregul Univers...

poezie de Nicolae Căruntu din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi creşte iarba sub piele

Tu nu poţi să mă rupi din tine,
e ca şi cum ţi s-ar îneca cuvintele în propriul sânge...
Eu... te-am zidit biserică în inima mea
şi fiecare parte a trupului mi
se umple cu câte un înger,
doar buzele mele sapă
să ajungă până la tălpile raiului.

În fiecare dimineaţă
mă trezesc un copil în tine
şi atunci când vreau să-ţi cuprind umerii,
brusc îmi creşte iarba sub piele,
îmi aminteşte că sunt o femeie,
aceea care a alăptat anotimpurile,
până la ultima pasăre ieşită din ou.

Nu putem să ne rupem unul de celălalt,
ar ploua cu răni peste tot
şi s-ar usca pâinea din poemele noastre,
iar timpul ne-ar îmbraca în cămaşa lui de jar,
aruncându-ne ca pe o batistă albă în calea sfinţilor
cu o ultimă sărutare pe ea...
Nu, nu putem să ne rupem,
prea frumos s-a întins curcubeul
în noi...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge-n ochii tăi cu linişti albe

ninge, ninge,

ninge-n
casa de pământ
din cimitirul cerului,
ninge peste tine
şi-n ochii tăi sticloşi
cu linişti albe, mamă.

Ştiu, este posibil

să îmbâtrânesc mai repede
când tu nu eşti,
de aceea şoaptele-mi
stau ascunse-n tăceri de heruvim,
ochi aţintiţi spre poarta-ţi
nedeschisă de nimeni
limba de plumb a liniştii.

Te zăresc undeva

printre lacrimi de ceară,
gândurile mele stinghere
te văd tristă,
îngândurată şi mică.

Te-aş chema,

dar nu ştiu dacă ţipătul meu
te va atinge,
aducându-mi
mângâierea sărutului
şi binecuvântarea ta
ca pe o reflexie.

Mamă,

tu ai plecat
într-o croazieră în timp,
de aceea
nu ţi-am spus niciodată, adio…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-mă în palma Ta

Doamne în Numele Tău

Vreau Isuse să trăiesc

Să-mi fii Domn şi Dumnezeu

Despărţit de orice rău

Viaţa eu să-ţi dăruiesc

.

Al Tău Nume Doamne vreau

Să îmi fie o cunună

Ţie dar să mă predau

Şi la masa Ta să stau

Până viaţa o să-mi apună

.

Numai Ţie o Isus

Vreau să-ţi dau a mea fiinţă

Rob să-ţi fiu — să-ţi fiu supus

Să-ţi cânt slava Ta de sus

Trăind dar sfânta credinţă

.

Pentru veci de veci eu vreau

Isuse să-mi fii stăpân

Ţie Însuţi să mă dau

Căci în Tine ochii mi-au

Găsit Doamne doar sprijin

.

Pune-mă în palma Ta

Viaţa Doamne să-mi trăiesc

Pe Tine a te avea

Isus în inima mea

Ţie numai să-ţi slujesc

.

Legământul Tău Divin

Să îmi fie o comoară

Eu de Tine să fiu plin

Şi cu sufletul senin

Să-ţi dau a mea inimioară

.

Pentru Tine dar să-mi bată

Inima Isus în piept

Viaţa mea în veci curată

Să mi-o faci Doamne îndată

Cu duhul mai înţelept

.

Pune-mă de acum să-ţi cânt

O Isus a Ta Fiinţă

Prin al Tău măreţ Cuvânt

Şi prin Duhul Tău Cel Sfânt

Ca să am dar biruinţă

.

Fă-mă să-ţi fiu o cântare

Uin imn Doamne pe vecie

Căci îmi eşti Isus cărare

Şi un munte de-ndurare

Slăvit Numele îţi fie

10-01-2021 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti plină de muguri

Eşti caldă
şi plină de muguri
din coaste îţi cresc ramuri
până-n verdele ochilor
eu o să-mi fac
cuib în tine
doar aşa voi scăpa
de chemările tale…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Mâinile astea, Doamne!
M-ai împuternicit cu mâinile astea.
Pot mângâia cu ele până şi setea
pomilor arşi de toamne

Şi ochii ăştia Doamne!
M-ai luminat cu ochii ăştia coloraţi,
să zăresc frunzele şi viermi inelaţi
şi câte alte forme

Şi mi-ai dăruit gândul,
să-mi pot pune întrebările doar noaptea,
să pot întreba retoric ce-i dreptatea
care-o împarte vântul.

Doamne! Doamne! Cuvântul.
Ne-ai lăsat cuvântul, Doamne, într-o carte.
Ne amintim rândurile din ea, poate,
până ne cerne glodul.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă blestemată

Ia-mi, Doamne, dorurile toate,
Trecutul ia-mi-l, dacă vrei...
Din viitor îţi dau o parte,
Te rog să-mi laşi doar ochii ei!

Mă poţi închide în tenebre,
Aruncă-mă în gropi cu lei,
Am să-mi compun marşuri funebre,
Dar, Astăzi, lasă-mi trupul ei!

Mă convertesc la veşnicie,
Păcatele lumeşti să-mi iei...
Mă mulţumesc să-ţi fiu doar ţie,
De-mi dăruieşti sufletul ei!

Doamne, ce rugă blestemată...
Ce neghiobie am făcut,
Să cred că vei putea vreodată
Să schimbi ce-a fost dintru-nceput!

poezie de Daniel-Petrişor Dumitru (23 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea singurătate

Am sufletul plin de clor fără tine
şi cu vorba mea am decolorat luna,
ca şi cum niciodată nu ar fi fost.
Nu ştiu cum sunt şi eu,
Doamne,
aşa albă îmi par,
încât
cuvântul meu trece ca un aer, fără
să cunoască urechile vieţii.
Trec mai departe, cântec sfânt
venit de-acum de la mine pentru tine.
Am sărit peste vorbe,
am trecut peste gânduri
şi am ajuns în sfârşit în pragul
inimii tale
şi stau şi aştept
să se deschidă poarta,
să intru în cea mai veselă
vorbă.
Mă întinerise ochiul tău crud
din care culoarea tremură verde.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În raza negustată până atunci

mai uşoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morţii
ţi-e inima după ce ai rostit
adevărul
ţinut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
ce se tot ascund sub frunte şi la tâmple
riduri cu lanţuri legate
de zăbrelele ţintuite în coşul pieptului

ca pasărea cerului de liber
în ziua nemâniei poţi alerga mai repede pe drum
de te împiedici de o piatră oasele păstrează durerea
cu necaz îţi muşti buzele şi ai vrea să tragi o înjurătură
la răspântie lumina năpădeşte ca un convoi
aripi uşoare deşteaptă ochii ce privesc în cele patru colţuri
şi vântul rece nu mai încolăceşte viclean
pumnii se desfac mâini dumnezee
în raza negustată până atunci
vedenia nu mai e cernită e albă
şi este Cuvânt
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja mi-ai spus scrie şi lasă cuvântul să umble

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vor cânta cocoşii

Nu voi pleca acasă în seara asta
stropi mari de ploaie
se sparg de asfaltul străzii
spălând urme de tăceri
şi gînduri ancestrale
lăsate în grabă de trecători
găzduieşte-mă la tine
voi sta în camera ta mică şi caldă
tu să-mi prinzi săruturi în perna urechii
legate cu buzele tale ca două cireşe cărnoase
nu-mi şopti nimic
doar priveşte spectrul tavanului
unde trupurile noastre sunt
ca două pantomime diforme
cu mişcări necontrolate
reflexia se propagă în albul retinei
reanimându-ne încleştarea
mâinile mele au intrat
în coloana ta vertebrală
forţa ei gravitaţională
mă înghite încetul cu încetul
în pîntecul tău cocon
atunci când cocoşii vor cânta
dis- de- dimineaţă
să-ţi aduci aminte de mine
că trebuie să mă naşti
în stropii uscaţi ai ploii.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!