Sub degetele ploii
Sub degetele ploii se adună-un timp știut
numai de tine și numai de mine;
liniștea ei ni se prelingea
peste plete și pleoape
ca pentru bucuria verii.
Ploaia părăsise cerul
doar pentru noi,
ea încerca, alunecoasă
să ne păstreze
ca pe un trofeu al iubirii,
de foarte de mult,
...
s-a prelins de atâtea ori
peste îndrăgostiți,
inconștienți și absurzi,
i-a învăluit zeiești,
același refren,
aceleași incantații,
aceiași melodie sălta sub degetele ploii,
aceeași iubire i-a furat degetele!
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.