Din vise uitate

Visează-mă ca şi cum aş fi un nor,
Un material eteric, transparent,
Ca şi cum aş fi fost un izvor de apă curată,
Care-şi depăşeşte cursul conştient.

Gândeşte-te la mine ca la o rebelă,
Ca fulgerul orbitor al ploii
Care din senin umezeşte respiraţia vântului.
Mângâie-mă ca pe o petală de flori,
Catifelată şi umedă de rouă, parfumată,
Într-o zi strălucitoare care aprinde o lume neînăscută.

Ajută-mă să-mi văd visele uitate,
Vise cu vele îngheţate într-o mare lividă
Care a fugit de iarnă.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele din urma ploii

Eşti frumoasă ca un strop de rouă
Pe corola florii unui crin,
Într-o dimineaţă-n care plouă,
După care cerul e senin.

Eşti frumoasă ca o blândă rază
Care s-a ivit şi a picat
Dintr-un soare dulce, de amiază,
Într-o zi în care a plouat.

poezie de Marius Robu (25 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţia din zori

O noapte ciudată sufocând
Ultimul strigăt cu o stea.
Acum, când luna s-a oprit
Cu privirea peste respiraţia mea
Împachetându-mi sufletul
Într-o singură noapte,
Fără tulburări,
Mi-am amintit gândurile
Ce se prăbuşeau fără vânt
De pe treptele unui trotuar sinuos,
Care continuu, sub picioarele mele
Îmi simţea tremurul teribil
A unei respiraţii infinite
Luminând nostalgia
Unor ritualuri uitate.
Respiraţie, cântecul gândurilor
Într-o noapte,
Respiraţie, gândul diafan
Al zorilor...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ultima iarnă

În ultima iarnă
În care ţi-am rostit numele,
Am rostogolit timpul
Să-mi treacă de dor,
Să-mi aducă lumină nouă
După furtuni de zăpadă,
Îngemănând într-o ultimă oră
Pământ şi cer după curcubeu.
Am răsturnat paşii nehotărâţi
Din cercul de foc al gândurilor mele,
Şi m-am îndemnat să luminez eu
Zborul neprefăcut al dorinţei,
Sărutul născut în întuneric
Şi timpul care îşi reglează scurgerea,
Ştiind că tot ce trebuie
Să se împlinească, se va împlini
După ultima iarnă...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Te-am privit
când era linişte...
Şi îţi simteam
toate cuvintele.
Tu îmi spuneai
că sunt un mic nor
ce îmi trec ploaia
în timp ce visele se-ntrec
cu noaptea
ca şi copacii
ce trec prin anotimpuri.
Ochii iţi străluceau
într-o nebunie
ce tremura în lumină.
Poate eram doar
aproape de iarnă.
Am îmbrăcat surâsul tău
cu inima zăpezii
numindu-mi visele
din palmele tale
TU...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgerul, izvor de lumină

Îmbrac în mici emoţii, cuvintele,
îmi strecor pe nesimţite iubirile
şi mă intorc acasă în singurătate
cu toate femeile îndrăzneţe şi fugare.

Mă pierd în ochii lor lunatici
ca într-o fântână albastră
de unde au fugit stelele verzi,
au rămas durerile îmbătrânite în apă,
fulgerul, izvor de lumină.

Noaptea-i o consolă susţinută de pilaştri
pe sub care trec femeile singure,
dincolo aşteaptă bărbaţii veleitari
roşi de nerăbdare.

Nu mai e mult pănă se nasc întâmplări
care se-ngroapă-n uitarea lumii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc la linişte

Vreau să devin bătaia inimii mele
Şi ţipătul sufletului să nu-l mai aud
Să-mi duc singurătatea în vacanţa mare
Şi visele de-acum să mi le urc în pod.

Boabe de minute sau o mulţime de ani
Momente suspendate în orele toate
Te privesc între fărămituri de timp sideral
Mă întorc spre gândurile mele uitate.

Mă-ntorc la liniştea silabelor nescrise
M-adun în jurul meu lipită de lumină
Cuvinte sap în râul care mă inundă
Descopăr curcubeul din mine ce înclină

Mă-ntorc la liniştea dintâi şi sper în tine
Lăsând doar timpu'-n urma lui, ce nu-i de vină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă, iarnă...

Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o ţară fără nume,
unde şade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
şi-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aştearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
şi mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăţ, pe-o aripă
şi mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireşe coapte
şi să-mi vină la fereşti
ursitoarea din poveşti,
să-mi ursească să mai cânt,
să mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!

poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume...

Motto: "Cred că lumea a fost prea mare pentru mine..." Octavian Paller

Mă pierd printre nouri şi plâng
Şi frunze foşnesc printre vânt
Sălbatică lume prinsă-n povesti,
E lumea albastră în care trăiesc!

Şi pomii îşi plâng soarta lor,
Şi fluturii plâng până-zori,
E trasă perdeaua de vise uşor
Şi lumea-o privesc printre flori!

Caut urma de iarnă prin noi
Cum curge cu fulgi şi noroi,
Sălbatică minte ce eşti,
Îmi ceri nemurire şi cerţi!

Te strig de pe culmi nenăscute,
Iubire, sopteşte-mi ceva,
Tărâna îmi cântă durerea
Şi lumea trăită-i tăcerea!

Mă pierd printre umbrele reci,
Cu iubire şi flori de regret,
I-au iubirea cu mine s-o am
Într-o lume ce plânge încet!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noian de cuvinte

Mult timp, am încercat
Să-mi schimb cuvântul...
Dar m-au doborât anotimpurile...
Sufletul meu a ajuns la supraplin
Şi a plouat în toamnă,
Şi a nins în iarnă,
Apoi m-am pierdut
Într-o gradină de vară,
Între anotimpuri de păreri,
Puţine tristeţi, câteva zâmbete...

În prag de anotimpuri,
Între mine şi tine suntem noi,
Şi un noian de cuvinte.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inerţie de april

ridică puţin vraja
vezi dacă timpul mai tulbură
păsări pe crengi de adio
nisipuri uitate
în plete de sare

deschide orizontul cu un ochi
de jad
înspre mine
cu celălalt spre mare
priveşte amurgul de aur
firav de april
sau
caută-mă într-o genune
pe o altă planetă

vremea în adâncul sufletului
este rouă de nemurire
când copacii nu vorbesc
cu nimeni

propriul trup se volatilizează
pe drumul pierzaniei
înspre tine
sau înspre răsărit
o comoară de aer
cu chip de femeie
cu visele care nu mai mor niciodată
de pe cerul meu
pe umerii tăi
ca o mantie

se transformă într-o lună albastră
aşteptarea mea
a ta
într-o inerţie
absolută

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Bate vânt de primavară peste crengile-nflorite
Le apropie, le separă
Par atât de-ndrăgostite
De caldură, de lumină şi de fructul ce-o s-apară.

Păsări rotitoare-n zare desenează dungi pe cer
Se ridică şi coboară
Stoluri vin şi stoluri pier,
Precum gândul împlinirii care a-ncetat să doară.

Primavară, dulce dragă, primavară parfumată
Împletită şi uşoară
În cosiţele de fată,
Prinse-n flori de violete şi în sunete de vioară,

Ne-ai găsit a câta oară cu ochi plini de bucurie,
Vise împletind cu drag
Melodii şi poezie
Primavară, dulce dragă te voi trece peste prag

Într-o lume a iubirii unde tu poţi să-ţi alungi
Teama de îngheţ în iarnă,
Dorul soarelui în lunci,
Să trăieşti în al meu suflet precum ai trăit atunci,

Când visam că vei veni şi visam că este soare,
Într-o dalbă, blândă zi,
Într-o zi de sărbătoare
Primavară dalbă dragă, când urâtul va pieri!

poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În puritatea aeriană a muzicii lui Mozart şi Bach, care atinge uneori o sublimă gravitate melancolică, nu o dată te simţi uşor, transparent şi îngeresc. Ai atunci impresia că ţie, fiinţă nemângâiată de a trăi, îţi cresc aripi ce te avântă într-un zbor senin, cu surâsuri discrete şi voalate, cu eternităţi de farmec eteric şi de transparenţe dulci şi mângâietoare. Este ca şi cum ai evolua într-o lume de rezonanţe transcendente şi paradisiace. În orice om este ca potenţă ceva îngeresc, dacă n-ar fi decât regretul după o astfel de puritate şi aspiraţia după o veşnicie de seninătăţi.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi de sărbătoare
Port o ie cât un soare,
Moştenire din străbuni,
De la mama, de la buni!

catren de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor

O iarnă de doruri aduc după mine
Te-aştept, hai iubite, cuprinde-mă iar,
Şi soarea-nceput în noi să răsară
Să-i spunem tristeţii că e la final.

O iarnă de doruri aduc după mine
Şi simt iar mirosul din aerul crud
Şi vântul trimit strigând după tine
Hai vino şi spune-mi ce vreau să aud.

Sfârşise-va iarna cu tine de mână,
Şi visele toate dezleg după ghem,
Dar las numai unul din fragedă vârstă
Să ducă ecoul atunci când te chem.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vise şi flori

Dacă fiecare îndrăgostit
ar fura flori grădinarilor
visele s-ar contopi
într-o firavă înfăţişare
a unei lumi
peste care pădurea
ar topi lumina
în cântecul frunzelor...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău de floare

flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopţile de iarnă
dorul viu de primăvară

pe un colţ de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit

a fost numai o părere
nu sunt flori şi nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ţine-nchis în casă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşti

Curierul a intrat pe uşă.
Cuvintele mele zgomotoase
Îşi caută speranţa
În visele care
S-au plimbat pendular
De la tine la mine
Am auzit bătăile ritmice
Între spaţiu şi timp
Din tolba ticsită de albastru.
E deja legănare de vânt
Când pensula gândurilor mele
A colorat lumea
Din care mi-ai scris.
Am găsit cuvinte
Ce trebuiau să respire.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând înverzit

Îmi fac intrarea pe o foaie albă,
În zori ajung la forma unui om,
Adun toate tăcerile-n zăpada
Pe care primăvara a agăţat-o-n pom.

Aş scrie într-o grădină însorită
Şi liniştea aş lua-o dintre flori,
Aş umple foaia care-i cucerită
De vers lipit de soare fără nori.

Când scriu acum, mi-e dor de primavară
Şi port în gânduri versul înflorit,
Iubirii dărui veşnica povară
A gândului ce-a stat şi-a înverzit.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lanul de secară ...

De-o fi să mor de dor, în plină vară,
Să mă-ngropaţi în lanul de secară;
Să mă priveghe florile de maci
Şi umbra răzleţiţilor copaci.
Macii sunt sărutări ce le-am sorbit
Din roua dimineţi-n asfinţit.
Fragile flori şi-atât de efemere,
Mi-au dăruit iubire şi durere,
S-au scuturat la prima adiere.
Iar umbra, sub copacii ce m-ascund,
E lunga noapte-n care mă cufund.
O umbră, câţiva maci la căpătâi,
Mă vor jelii a moarte cei dintâi.
Acum, când suferinţa mi se curmă,
Tot ei mă vor bocii şi cei din urmă.
Cu stropi de ploaie, lacrimă de rouă,
Vor plânge moartea-mi tristă amândouă.
De mă-ngropaţi în lanul de secară,
Aduceţi flori ce-odat' mă desfătară.
Flori de nu-mă-uita la căpătâi,
Să-mi amintesc de dragostea dintâi,
Iar în sicriul meu şi sub altiţă,
Să puneţi albe flori de romaniţă,
Ca să le rup, petală cu petală,
Să scap pe veci de cruda îndoială,
Că m-a iubit sau poate mă iubeşte;
S-o risipesc ca prinsă-n fălci de cleşte.
Iar de veţi trece pe la cimitir
Aduceţi roşu fir de trandafir,
Catifelat, stropit cu bob de rouă,
În care sufletele amândouă
Se întâlnesc în lanul de secară,
În cimitirul meu din plină vară.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!