
Gând înverzit
Îmi fac intrarea pe o foaie albă,
În zori ajung la forma unui om,
Adun toate tăcerile-n zăpada
Pe care primăvara a agățat-o-n pom.
Aș scrie într-o grădină însorită
Și liniștea aș lua-o dintre flori,
Aș umple foaia care-i cucerită
De vers lipit de soare fără nori.
Când scriu acum, mi-e dor de primavară
Și port în gânduri versul înflorit,
Iubirii dărui veșnica povară
A gândului ce-a stat și-a înverzit.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Nu ți-am spus niciodată
Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Și-a schimbat frunzele
Și acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.
Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat să
Ajung în brațele tale.
Nu ți-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Și în toata lumea mea mică,
Era prezența lui.
Nu ți-am spus,
Că în timp, aleea m-a însoțit
Și în sunetul tăcerii
Am regăsit lânga el,
Cântecul devenirii mele.
Nu ți-am spus,
Pentru a mă asculta,
Aud vocea-mi pe
O foaie de hâtie
Și scriu în zori
Când îmi lipsești,
Căci scriu lumină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș vrea să scriu
Aș vrea să scriu...
Nu pot s-o fac.
Și rimele
îmi joacă-n cap.
Gândul mi-e nod
nedezlegat
și ce păcat...
Nici vers nu știu
să-mbin ușor
mi-aduc aminte
de alt dor
și visele încep
să țeasă...
Mă-ndepărtez
și plec de-acasă
și m-aș întoarce
mai spre zori
cu vântu-n
buzunarul gol
să uit de tine
și să scriu
ce fac
ce vreau
și ce nu știu.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte
Scrisori nu mai știu sa scriu...
Dar bezmetice cuvinte
Se ascund în tăcerea nopții -
târziu.
Ca într-o ploaie silabele
Se strâng povestind
Cuvinte de dor, nu de
amor.
Gândurile mi s-au oprit,
Iubirea nu mai are rime -
dar revine
si foaia rămâne
nepătată de sentimente ucise -
de vise.
Foaia ștearsă de-amintiri,-
un ghemotoc-
o pun la loc...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi de sărbătoare
Port o ie cât un soare,
Moștenire din străbuni,
De la mama, de la buni!
catren de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi...
De azi nu te mai caut, am lacrimile ploaie
Iar tomna își dezbracă copacii dintr-o dat'
Mai e puțin și pleacă, găsesc pe drum aleea
Și o pornesc în urma-i cu versu-mi sacadat.
De azi nu te mai caut, îmi strâng în pumn din doruri
Le-mprăștii în parfumul sfârșitului de zori,
În runde de lumină văd tolba de tăcere
Găsesc uitarea grea ce o culeg din nori.
De azi nu te mai caut, mi-e versul sec de gânduri
Ramâi obscur în minte fără un nume clar,
Magie scuturată pentru a rupe vraja
Balsamului din suflet... Ramâi un solitar.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând răzleț
M-agăț de-un gând răzleț pe foaie,
Cu un creion neascuțit...
Mi-ar spune, oare, dintr-un suflet
Când ai plecat... dac-ai iubit?
Și mi-ar mai spune fără vorbe
Dintr-o suflare, chicotind,
Că tu și eu și întreg jocul
Erau o glumă, doar fiind?
Mă-opresc citind iar pe silabe
Dacă am scris sau doar gândesc
Și văd cum foaia iar se umple
Și literele dovedesc...
Că te-am iubit... eu știu a scrie
Și guma nu o folosesc,
Numai creionul de la mine
M-ar întreba dacă greșesc.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristețe
E-o tristețe în gânduri
E-o tristețe de toamnă
E-o tristețe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristețe-n apusuri
Când în nopți nu sunt vise
E-o tristețe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristețe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristețe în viață
Frica neavând formă
Și închei cu tristețe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvara vinovată?
Nimic mai mult, în primăvară,
Chiar adunând păreri cu amintiri,
Nu pot să dau acuma iară
Și flori nemuritoare, și iubiri.
Ușor, subtil, îmi pare-acum că mângâi
Culoarea florilor de măr,
Îmbrățișând iubire am crezut
Că timpul pe pământ, e adevăr.
Am întâlnit și drumuri ocolite
Și trepte-am coborât în hău.
E primăvara asta vinovată
De dragoste dar și păreri de rău?
Întorc din roata vieții mele
Rostogolind păreri la rând,
Și-același soare care-apune
Mi-arată lumea înghețând.
Ce dacă, este primavară!
Aș scutura din florile de măr,
Topind din lanțuri de iluzii
M-aș tot apropia de curcubeu.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta
De ziua mea, și-a ei, și-a lor,
E doar mirosul florilor,
E soarele pe cer senin,
E doar iubirea din destin.
E ziua mea, și-a ei, și-a lor,
E dragostea copiilor
E primăvara dintro viață
E litera ce te învață.
E ziua mea, și-a ei, și-a lor,
Este minunea zilelor
Este iubirea-n cerc rotit,
Este iubirea ce-ai poftit.
O fi o zi ca orișicare?
Care-i răspunsul la-ntrebare?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De primăvară
Când pașii toamnei trec de suflet,
Când iarna-ți scapă dintre tâmple,
Vezi bucuria primăverii
Cu flori și inimi într-un cântec.
Și-atunci întorci iubirea-ți multă
Să o împarți la toți, ușor,
Ca soarele în dimineața
Ce-ți împletește gând cu dor.
Roiuri de stele au adus
Vise în fiece privire,
Cântec de dragoste compus
În triluri spre nemărginire.
E primavară pe poteci,
Mă-mbrac în rochie de petale
Și stau în loc, cu vorbe reci
Să le-ncălzești cu-n strop de soare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de flori
Mi-ai lăsat parfumul florilor de ieri.
Ai mai trecut și azi prin viața mea.
E primăvară iar... De aș visa,
Buchet întreg ți-aș dărui și... umbra ta...
Ușor, încet, cu flori pe tâmpla grea,
Dans de iubire împrăștiam în urmă-ți
Și cu parfum legam o veche stea,
Ce lumina în nopți adânci, de veghe.
Un pumn de praf acoperind din drumuri
Lăsând contur neterminat iubirii,
De l-ai suflat din trunchiul unei stele,
Suspinele cascadă, scriu istorii.
Nimic mai mult, ce pot acum să fac,
Același gând spre flori și-al lor parfum
S-acopere din visele ce ne atrag,
Să-ntoarcă roata vremii fumegând.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestecări
M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Și nu mai știu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.
Veghează luna peste câmpuri
Și îmi trezește visele,
Și-mi răscolește câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.
E noaptea pe umeri lăsată
Și o simt grea, de nepătruns,
E-o liniște ca o angoasă
Și al ei calm îmi e de-ajuns.
Stau pe o bancă doar cu mine
Și fulgeră pe cerul meu,
Și-o ploaie rece am în vine
Și cât de tristă sunt mereu.
M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrățit
Și rugile îmi cheamă zarea
Cu liniștea ce-a înflorit.
E întunericul oriunde,
Împrăștiat e peste tot
Și razele de lună plină
Mă luminează fără rost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirația din zori
O noapte ciudată sufocând
Ultimul strigăt cu o stea.
Acum, când luna s-a oprit
Cu privirea peste respirația mea
Împachetându-mi sufletul
Într-o singură noapte,
Fără tulburări,
Mi-am amintit gândurile
Ce se prăbușeau fără vânt
De pe treptele unui trotuar sinuos,
Care continuu, sub picioarele mele
Îmi simțea tremurul teribil
A unei respirații infinite
Luminând nostalgia
Unor ritualuri uitate.
Respirație, cântecul gândurilor
Într-o noapte,
Respirație, gândul diafan
Al zorilor...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Spini
Am ochii mari, deschiși între cuvinte,
Gesturile scriu albele tăceri,
Te-am lăsat mereu să-mi pleci din minte,
Fără urme multe de plăceri.
Un pod de gânduri mintea o-nfioară
Și-aroma clipelor o simt intens,
Din multele vise de-odinioară,
Ce tind la renunțare, într-un sens.
Dezordonate aripi răzbat în zori,
Bezmetic timp, se scurge măsurat,
Promisiuni făcute pe cărări
Își șterg din adevărul comprimat.
Imagini scrise cu mâinile goale
Se șterg de ploaia stată dintr-o dat',
Mă-ntreb ce-a mai rămas dintre petale
Acelui trandafir, care-a brăzdat.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cuvinte
Dacă nu m-ai fi întrebat
N-aș fi știut să aleg răspunsuri
Războiul din mine
L-am ales dintre gânduri.
Cuvinte zdrobitoare mi-ai pus
La răspântii.
Fără sens ți-am răspuns
Negânditele vorbe.
Am trecut, murmurând în tăcere
Ca să las locul gol
Iubirii din ele...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsește-mă
Ia-mă în secret... nu știu de unde.
Mă îmbrac în orizont
Și am în ochi o singură scânteie
Sunt steaua la care te uiți
Ascunsă după colțul nopții
Am căzut în zgomotul vieții tale
Pentru a-ți auzi cuvintele
Din dezordinea norilor
Fără cer aș locui
Între aerul dintre tine și mine.
Și dacă n-ai să mă găsești
Îți voi scrie această scrisoare
Fără cuvinte, eu
O pată albă pe hârtie.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prima zi
Doar primăvara vine-acum la mine,
S-a dus și prima zi de Mărțișor,
Rămân bobocii dăruiți de tine
Legați cu drag de roșul lănțișor.
Le-am mirosit aroma-mbietoare
Și-n aer e mireasma ce-ai lăsat,
Mă-ncătușază martie-n culoare
Lăsându-mi anotimpul ilustrat.
Și versul mi-e legat cu lănțișorul,
Și dragostea mi-e zbucium plin de dor,
Tu mi-ai lăsat cu florile izvorul
Poemului, din suflet roditor.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja mi-e dor de fluturi ...
Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aș pune pe-aripi săruturi,
Dar își văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.
De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i așteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.
Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.
Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.
Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.
Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt ființe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă
Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine și se vede
Că-s ofilită spre apus.
Mi-e dor de tine frunză verde
Și de mai crede doar puțin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit și-am părul lin!
Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Și te-oi uda cu apă rece
Și ți-oi cânta un vesel tril!
E toamna mea în multe ape
Și-s în noroiul ăstei vieți,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poți!
Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aș vrea să vii și nu mă pierde
În tainicele tale zări!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără sfârșit
Strâge-ți palma
înainte de a scrie 's-a sfârșit'
Șterge doar clipele
complicate de zâmbete și
liniștea forțata când
îmi atingeai mâna.
Ștrege-ți doar ochii
părând citind o carte
în care toate sentimentele
noastre erau oarbe,
numai buzele-ți întredeschise citeau
ce gândeam odată.
Nu scrie cuvântul 'sfârșit'
închizând poarta Universului
oprind pulsul stelelor
și strălucirea Lunii
reflectându-ți visele.
Respirația ta e ancorată în viață.
Șterge-ți numai neîncrederea
și schimbă cerneala.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!