Noian de cuvinte

Mult timp, am încercat
Să-mi schimb cuvântul...
Dar m-au doborât anotimpurile...
Sufletul meu a ajuns la supraplin
Şi a plouat în toamnă,
Şi a nins în iarnă,
Apoi m-am pierdut
Într-o gradină de vară,
Între anotimpuri de păreri,
Puţine tristeţi, câteva zâmbete...

În prag de anotimpuri,
Între mine şi tine suntem noi,
Şi un noian de cuvinte.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce suntem noi, oamenii?
Aş spune că nişte frunze... Trăim între trei anotimpuri. Ne ivim într-o frumoasă zi de primăvara, trăim intens în mijlocul verii, ca mai apoi, la sfârşitul toamnei, să plecăm... Atât ţine viaţa - 3 anotimpuri.

Vali Şerban în Iartă, crede în tine şi mergi mai departe (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Te-am privit
când era linişte...
Şi îţi simteam
toate cuvintele.
Tu îmi spuneai
că sunt un mic nor
ce îmi trec ploaia
în timp ce visele se-ntrec
cu noaptea
ca şi copacii
ce trec prin anotimpuri.
Ochii iţi străluceau
într-o nebunie
ce tremura în lumină.
Poate eram doar
aproape de iarnă.
Am îmbrăcat surâsul tău
cu inima zăpezii
numindu-mi visele
din palmele tale
TU...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri magice

ciorchini de gânduri am cules din vie
emoţii mustesc în curat butoi
chiar dacă-i toamnă speranţa învie
aduce lumina vremurilor noi.

fulgi de iubire se aştern în Carpaţi
îmbracă în argint stejarii golaşi
cu alai de stele suntem răsfăţaţi
învăţând colinde de la primii paşi.

aştept primăvara cu ghiocei în palme
cu sloiuri topite în zâmbete de soare
cu furtuni sfârşite în zefire calme
cu rouă parfumată pe fiecare floare.

o vară de poveste mă aşteaptă apoi
cu fluturi ce zburdă în lanul de maci
când lanuri de iubire se împart la doi
când se nasc curcubeie din norii buimaci.

anotimpuri de poeme se strecoară în mine
ca polenul dulce cules din stamine.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

Se simte primăvara, din zările senine
speranţele-nvierii revin acum din nou,
la marginea pădurii zăpezile-alcaline
s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou.
În liniştea astrală, suind către lumină
din huma dezgheţată, un ghiocel rebel
îşi saltă din zăpadă firava sa tulpină
urcându-şi către soare suavul clopoţel.

Ne cheamă primăvara cu adierea sfântă
a vântului sihastru ajuns pe căi de dor,
dar iarna-ntârziată stă încă neînfrântă,
privind cutezătoare din geana unui nor.
Va sta pe metereze chiar şi în plină vară,
ascunsă între gheţuri, pe maluri de fiord,
când vânturi ancestrale, în fiecare seară,
vor recita poeme, venind din polul nord.

Va fi o simfonie de împăcări depline
în gamele majore, ajunse peste timp,
din partituri rescrise, în nopţile senine,
pe brâuri de legendă în orice anotimp.
Vom retrăi mirajul minunilor celeste
aduse-n prag de vară de Unicul Cuvânt
în dăinuirea sacră, din magica poveste,
a altor anotimpuri venite pe pământ.

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

Se simte primăvara, din zările senine
speranţele-nvierii revin acum din nou,
la marginea pădurii zăpezile-alcaline
s-au îmbrăcat aseară cu ultimul halou.
În liniştea astrală, suind către lumină
din huma dezgheţată, un ghiocel rebel
îşi saltă din zăpadă firava sa tulpină
urcându-şi către soare suavul clopoţel.

Ne cheamă primăvara cu adierea sfântă
a vântului sihastru ajuns pe căi de dor,
dar iarna-ntârziată stă încă neînfrântă,
privind cutezătoare din geana unui nor.
Va sta pe metereze chiar şi în plină vară,
ascunsă între gheţuri, pe maluri de fiord,
când vânturi ancestrale, în fiecare seară,
vor recita poeme, venind din polul nord.

Va fi o simfonie de împăcări depline
în gamele majore, ajunse peste timp,
din partituri rescrise, în nopţile senine,
pe brâuri de legendă în orice anotimp.
Vom retrăi mirajul minunilor celeste
aduse-n prag de vară de Unicul Cuvânt
în dăinuirea sacră, din magica poveste,
a altor anotimpuri venite pe pământ.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 22.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce anotimpuri, ce castele

Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândruliţe zac în ele!

Ce anotimpuri, ce castele!

Şi ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!

Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!

Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!

O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Şi pentru Ea, eu sunt bărbat.

Ce? Nu-nţelegi fără cuvinte?
Priveşte, deci, şi ia aminte:

Ce anotimpuri, ce castele!

Nefericirea, uite-o, cheamă!
Hai, spune-i şi tu: ma-mă!

De-acasă, vai, eu n-oi pleca
Decât cu moartea-alăturea!

Ce anotimpuri, ce castele!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Ultimele versuri, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa mea de vară a fost o toamnă

Vacanţa mea de vară a fost... o toamnă,
Lumini multicolore ce-au lunecat în timp
Şi te-ai purtat în ceasuri ca o doamnă
Un mod ciudat în care n-am făcut nimic.

Eu n-am ştiut acum că fără tine
Nu semăn nici un bob din suferinţa noastră
Şi-aştept o vară care numai vine
Sau mă condamn tăcerii care e sihastră.

Ochii-mi lucesc unei întregi pleiade
De frunze şi iubiri purtate-n jalnic vânt
Şi amăgire-apare-n acoladă
De sunt o mică toamnă cu greu deznodământ.

Vacanţa mea de vară a fost o toamnă
Şi toamnă va ramâne întreagă în timpuri
Învolburate ceruri mă condamnă
Dispar şi-apar, m-ascund printre nisipuri.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

A venit iarna-ntr-o zi - Era de aşteptat -
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.

A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

A venit iarna şi eşti tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit…
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
"Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?"

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdute clipe

Tremurătoare şi stângace gânduri
Care-au venit l-acest sfârşit de vară
Şi-adună clipele ce-s arzătoare
Şi lacrima usucă de povară.

În tine am crezut o vară-ntreagă
Ca verdele întins spre o speranţă,
Şi mâinile-mi cuprinse între clipe
Te aduceau cerându-ţi o creanţă.

Piedută-n zbor, neprefăcut sărut
Ţi-l dăruiam... lumină spre-ntuneric?
Învăluind iubirea-n absolut
Mă lepăd de visări în timp eteric.

Şi dincolo de-o vară împietrită,
Din toamnă, te visez dansând cu vântul
Şi dincolo de întuneric şi lumină
Voi învăţa, eu, singură prezentul.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotarul cu două anotimpuri

pierduţi între răspunsuri
aşteptăm liniştea
la marginea hotarului
cu două anotimpuri

copleşiţi de gânduri
stranii ca ultim trofeu
ucis cu setea încolţită
între coapsele tale
stăm rezemaţi de copaci
dezarmant aplecaţi
de complicitatea revoltată
sub pleoapa timpului
surprins de întâmplări
prin care vom ridica manolic
iubiri efemere
în piatra din care
suntem făcuţi

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aş fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsuraţi, paşii vorbei m-au
dus uneori către tine şi ţi-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat şi eu,
pierdută prin el, nu mai ştiam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau şi mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea şi cu mine,
credeam că trăiesc.
Şi s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Şi nu mai ştiam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simţeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
şi cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruş străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăţi
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
paşii ar bate doar pe loc,
urmele ar păşi înainte şi
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braţ cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri in noi

Anotimpuri în noi nesfârşit vin şi trec
precum generaţii;
anotimpuri în noi se petrec,
ne petrec,
din afarã-nspre sine:
primã veri şi seninuri,
tomnatice gânduri, îngheţ, înfloriri;
şi iar generaţii,
de gânduri,
de clipe,
rostiri;

mai apoi,
anotimpuri în noi.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşti

Curierul a intrat pe uşă.
Cuvintele mele zgomotoase
Îşi caută speranţa
În visele care
S-au plimbat pendular
De la tine la mine
Am auzit bătăile ritmice
Între spaţiu şi timp
Din tolba ticsită de albastru.
E deja legănare de vânt
Când pensula gândurilor mele
A colorat lumea
Din care mi-ai scris.
Am găsit cuvinte
Ce trebuiau să respire.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul din urmă

Rămân cu un gând alb
În margine de albastru
Pierdut din vedere de aripi
Murdare de cuvinte.
Te-am căutat în voci
Ca o piesă de viaţă
Scrisă la nesfârşit,
În gândul meu alb, rămânând
O promisiune fără istorie.
Să mă priveşti mai târziu
Prin ochii păsărilor din înaltul cer
Şi aş vrea să îţi spun din nou
Într-un gând simplu
Că nu am plâns acele zile...
Copacii au făcut copaci în jurul meu,
Şi am exprimat sunsul lucrurilor,
În lucruri.
Primăvara şi-a luat
Frunzele din toamnă,
Am topit îngheţul pentru a tăcea
În locul mângâierilor,
Am devenit copil
Care transforma jocurile
În anotimpuri.
Dar ce folos... acum mă ninge...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ultima iarnă

În ultima iarnă
În care ţi-am rostit numele,
Am rostogolit timpul
Să-mi treacă de dor,
Să-mi aducă lumină nouă
După furtuni de zăpadă,
Îngemănând într-o ultimă oră
Pământ şi cer după curcubeu.
Am răsturnat paşii nehotărâţi
Din cercul de foc al gândurilor mele,
Şi m-am îndemnat să luminez eu
Zborul neprefăcut al dorinţei,
Sărutul născut în întuneric
Şi timpul care îşi reglează scurgerea,
Ştiind că tot ce trebuie
Să se împlinească, se va împlini
După ultima iarnă...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila vară...

Cerul şi ploaia s-au scurs pe pământ
Şi soarele nu mai sărută marea.
Tu eşti departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a aşternut uitarea.

Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit şi tot mai greu
Şi niciun anotimp nu ne mai vrea.

Ţi-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt şi ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineaţa-ntreabă ades de noi.

E-atâta linişte peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor şi-ai nimănui.

poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu încerci

Să nu încerci nicicând să pleci,
Să-mi laşi mii nopţi să fie reci,
Să mă vrăjească, numai luna,
Să nu-mi găsesc somnul şi tihna.

Să nu încerci nicicând să pleci,
Să te încurci între poteci,
Rămâi cu mine totdeauna,
Şi-n soare vom topi furtuna

Să nu încerci nicicând să pleci,
Să fim doi ninşi cu lacrimi seci,
Să fii-ntristat şi chiar pierdut,
Iar eu iubind mereu tăcut

Să nu încerci nicicând să pleci,
Căci primăvara mea, tu eşti,
Şi simt în mine cum lăstari,
Fac flori de dor şi-ţi dau în dar

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise

De azi, am hotărât că voi rămâne
Să-nving şi toamna asta dintre noi,
Să-nlătur vântul rece care suflă
Între cuvinte, dragoste şi ploi.

Şi mi te-nchipui, când venind spre mine
Fără să-ţi pese de va fi noroi,
Va trece toamna dintro clipă rece
Iar cartea vieţii mele-ţi va fi foi.

De azi am hotărât, mai bine toamnă,
Culori ce înverzesc peste un timp,
Dintr-un şuvoi de picuri de ploaie
Îţi scriu miresme despre anotimp.

Dintre cuvinte, dragoste şi viaţă,
De azi am hotărât, nu voi pleca,
Mi-e toamna anotimpul revenirii,
Din vise, eu nu pot ipoteca...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc la linişte

Vreau să devin bătaia inimii mele
Şi ţipătul sufletului să nu-l mai aud
Să-mi duc singurătatea în vacanţa mare
Şi visele de-acum să mi le urc în pod.

Boabe de minute sau o mulţime de ani
Momente suspendate în orele toate
Te privesc între fărămituri de timp sideral
Mă întorc spre gândurile mele uitate.

Mă-ntorc la liniştea silabelor nescrise
M-adun în jurul meu lipită de lumină
Cuvinte sap în râul care mă inundă
Descopăr curcubeul din mine ce înclină

Mă-ntorc la liniştea dintâi şi sper în tine
Lăsând doar timpu'-n urma lui, ce nu-i de vină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare mireană

(pentru Mihaela Ion)

La Mulţi Ani, prietena mea dragă
tot binele din lume să te locuiască
splendorile vieţii mereu să te atragă
Dumnezeu ca sfinţii profund să te iubească.

casa să-ţi fie plină de cânt şi veselie
să ai spor în toate, minuni să împlineşti
zâmbete amicale bujori pe faţa rozalie
să răspândeşti în lume şi să te fericeşti.

să fii sănătoasă cât e viaţa de lungă
cu sorţi de împlinire în tot ce întreprinzi
sufletul în tine nicicând să nu plângă
armonii între cei dragi mereu să cuprinzi.

anotimpuri de tristeţe să nu te ajungă
lumini de speranţe din stele să aprinzi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!