* * *
serile,
zăboveam de multe ori
în saloanele unui spital bolnav
strigam în lacrima crudă a sufletului
nimeni nu a auzit sau poate nu a vrut să audă
atunci am pus întrebarea
de ce ne-ați trimis în față cu mâinile goale
răspunsul îl caut încă prin gropile comune
am obosit să mor în fiecare zi
și ce...
îi pasă cuiva
de ceva, de cineva
eram infectat cu mizeria umană
azi nu îmi dau seama
trecusem de mine într-o existență viitoare
desigur inutilă, trecătoare
savurând absența
în incoerența unui fapt banal
străin de toate, în toate
așa am ajuns în miezul problemei
adică nicăieri
ne-ați azvărlit lături și gunoaie
trist am plecat în amurguri răsucite
pe un drum mâzgălit cu cruci și puroaie
în zori, cad la picioarele lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre medicină
- poezii despre existență
- poezii despre cruce
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.