Fântână romană
O cupă peste alta așezată
pe-o buză veche de marmor rotund,
din apa de sus abia aplecată,
pe ape ce jos așteptând se-ascund.
Tăcând acelei ce-n murmur șoptește
și-n taină, la fel ca-n palmă ținut,
chemându-i, sub umbra ce înfrunzește,
un cer cu obrazul necunoscut;
pe sine senin în scoica de haruri
lărgindu-se lin cu al valului crug,
lăsându-se-n vis, picând rare daruri
pe mușchi, din oglindă-n oglindă,
și cupa din urmă făcând-o prelung
să râdă ușor cu ce se perindă.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi (Borghese), traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze sau poezii despre cadouri
Citate similare
Dac-am fost atunci - dacă sunt acum
Dac-am fost atunci dacă sunt acum:
tu peste mine îți adulmeci drum,
nemărginită beznă făcută din lumină.
Și-nalta frumusețe ce-o torni prin univers
eu, cel necunoscut și șters,
pe fața mea o prind, deplină.
O! Noapte, dac-ai ști cum toată
ființa mea în zbor e preschimbată
când mă încumet să te-ajung!
Sprâncenele ce-n dublu arc se-ndoaie
nu pot să-ncapă-asemenea șuvoaie
de priviri pironite prelung.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre sprâncene, poezii despre poezie, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
Îndărătul inocenților arbori
Îndărătul inocenților arbori,
bătrâna soartă-și arată
obrazul ei mut...
Un țipăt de pasăre care
se preface dincolo într-un rid al durerii,
în jurul severei, profeticei guri.
O, și cei ce-n curând se vor îndrăgosti
își surâd, încă nebănuind despărțirea,
și sub ei și peste ei trece,
în chip de stele, destinul
cu suflet nocturn.
încă nu li-e dat să-și trăiască dragostea,
ea-și are încă lăcașul
plutitor, pe orbite cerești,
un ușor contur
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre inocență
- poezii despre gură
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Amurg în Skania
Parcul e sus. Ca dintr-un foișor,
din umbra lui acuma mă cobor
și ies în șes și în amurg și-n vânt,
același vânt pe care-l simt și norii,
apele limpezi și aripa morii
ce-n zarea cerului se învârtește.
Acuma sunt și eu un lucru-n mâna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. Privește:
Acesta e un singur cer?
O limpede, albastră nesfârșire
pe care-aleargă nouri străvezii,
și-ngrămădiri de alb din când în când,
și-n zare tonu-acela cenușiu, subțire,
pe fondul roz al serii ondulând,
și peste toate calma strălucire
a soarelui care apune.
Stranie alcătuire
în sine zbuciumată și sprijinită-n sine,
cu aripi uriașe și chipuri și cortine,
și munți în fața celor dintâi stele,
și-o poartă-n depărtări adânci,
pe unde doar păsările dacă pot pătrunde...
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre vânt, poezii despre seară, poezii despre parcuri, poezii despre nori, poezii despre mâini sau poezii despre munți
Cina cea de taină
Sau strâns în jurul lui confuzi, mirați,
el ce se-nchide ca un înțelept
și se retrage dintre cei intrați
și curge peste ei străin și drept.
Singurătatea veche vine peste el,
cea care l-a crescut în faptele-i profunde;
va trece prin păduri, fidel,
cei ce-L iubesc de fața Lui se vor ascunde.
La ultima lui masă i-a chemat
și (ca o pușcătură ce-alung-un mielușel
tremurând) gonește mâini din pâinea ce le-a dat
cu-al său cuvânt: ei zboară înspre el;
ei flutură neputincioși pe masa de onoare
și căută o ieșire. El însă
este peste tot ca un apus de soare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (19 iunie 1903, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre singurătate, poezii despre păduri, poezii despre pâine, poezii despre onoare sau poezii despre oi
Mult îngerul meu l-am ținut cu sila
Mult îngerul meu l-am ținut cu sila,
și-n brațele mele sărăcise tare,
el se făcu mic iar eu m-am făcut mare,
și deodată eu am fost mila
și el doar o rugă tremurătoare.
Atunci cerurile lui înapoi i le-am dat
el îmi lăsă ce-i preajmă, din preajmă dispărând,
el învăță plutirea, eu viața-am învățat,
și ne recunoscurăm din nou, încet și blând...
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre îngeri
Introducere
Oricine-ai fi: în seară, vino-afară
din camera, în care totul știi;
în zare, ultima-i casa ta-n seară:
oricine-ai fi.
Cu ochii ce, trudiți, au evadat
cu greu din pragul cunoscut, ridici
ușor un arbore întunecat
și-n frunți de cer îl pui: zvelt, solitar.
Și lumea ai făcut. Și ea e mare
și ca o vorbă, ce-n tăceri se coace.
Și vrerea ta cum i-a înțeles, în pace,
suavi, o, lasă ochii tăi să zboare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre pace, poezii despre ochi sau poezii despre copaci

Dansând între nămeți de zăpadă
Din somn m-am deșteptat în umbra blândă
a dimineții ce se naște peste sat,
la geam, în murmur sacadat ascult
cum picură din țurțuri boabe de cristal.
E semn că soarele gonește norii
ce m-au ținut în hibernare albă,
păream un nou născut, cu suflet nou,
în dimineața ce se scaldă în extaz.
E prima zi a primăverii
înfășurată în văl albastru, nesfârșit,
în ciripit de rândunele pe sub streșini
ce mă invită, parcă,
să ies la dans, printre nămeți de zăpadă
ce-au început să plângă
cu lacrimi ascunse sub pământ.
E prima zi de zăpadă topită
ce se contopește în râu cântător,
cu soare rotund ce stă atârnat
peste tăcuții copaci, așteptând
să fie-nfășurați în noul veșmânt.
Dansez,
și odată cu mine dansează
nesfârșitul pământ, istovit
în murmur nedefinit de izvoare,
dansează cu mine,
troiene de zăpadă ce plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre zăpadă
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre dimineață
- poezii despre Soare
- poezii despre țurțuri
- poezii despre început

Din flori de nufăr
Din flori de nufăr împletit-a punte
Natura, peste luciul nesfârșit,
Lumina-n cupa lor s-a cuibărit,
Zădărnicia timpului să-nfrunte.
Suav miros, în rătăciri nomade,
Spărgând hotarul șubredei blazări,
Desferecat, se scurse din visări,
Scăpând din încâlcitele năvoade.
De prin străfund de lacuri, ca-n oglindă,
Gemene flori și-ntoarnă al lor chip,
Tânjind spre cerul ancorat în grindă,
După străvechiul lumii arhetip
Și-n cercuri infinite se perindă,
În sacru ritual, stereotip.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre pescuit, poezii despre nuferi, poezii despre natură, poezii despre graniță sau poezii despre flori
Mireasa
Cheamă-mă, iubitule, cheamă-mă tare!
Nu-ți lăsa mireasa la fereastră așteptând.
Pe aleea vechilor platani, visând
seara nu mai păzește:
veștejește.
Și de nu vii în casa înnoptată
Cu glasul tău să mă încui,
atunci din mâna mea deodată
voi revărsa albastra întristată
peste grădini, haihui...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, citate de Rainer Maria Rilke despre seară, poezii despre nuntă, citate de Rainer Maria Rilke despre noapte, citate de Rainer Maria Rilke despre mâini, citate de Rainer Maria Rilke despre iubire sau poezii despre albastru
Izvoare, zbucniți în lumină
Izvoare, zbucniți în lumină
aproape prea zorit.
Ce din temeiuri țâșnește
senin și sfințit?
În nestemată,-n adânc
străluciri făurește,
și-n lung răcoros de livadă
smerit ne-nsoțește.
Noi, cum îi răspundem
metamorfozei în cânt?
O, cât de smintit despicăm
undă, pământ!
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre muzică
Destinul este ca o mare și minunată tapiserie la care fiecare fir este ghidat de o mână inexplicabil de tandră, așezat alături de un alt fir, ținut și susținut de alte o sută.
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret din anul 1906
Din neamul nobil, vechi, statornicie
prinsă-n a ochilor arcadă. Neschimbat
albastrul, spaima din copilărie.
Smerenie, ici și colo, nu de-argat,
totuși de slujitor și de femeie.
Gura, cum se cuvine, ferm trasată,
nu convingând dar exprimând dreptate,
și fruntea fără nici o răutate,
privire-ades în umbră aplecată.
Asta, ca-ntreg, abia doar presimțit;
nicicând în chin sau în izbânzi, unite,
spre a străbate căi neistovite
și totuși, parcă-n lucruri risipite,
ceva real și grav s-a plănuit.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre răutate, poezii despre femei, poezii despre dreptate sau poezii despre copilărie
Obscur
Stau negrul spatelui oglinzii de cristal,
Să sorb, de-i fir, de rău în chipul alb, oval,
Să strâng însingurat tipar de amintiri...
Ce-n zilnic se succed în alta și alte firi.
Sunt smoala argintată cu spate la perete,
Un zid amorf și dur, neînțelegând regrete,
Ce atârnă în cui pe-o sticlă... lumină răsfrângândă
În priviri de stări diforme, schimbate ziua lungă.
Sunt ca retina, neagră, cu văz într-o pupilă,
Obscur, fără lăcaș, întins sticlă fragilă,
Un nevăzut ce vede orice i se perindă...
Te așteptând din nou, spânzurat zid... pe-o grindă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre schimbare, poezii despre argint sau poezii despre amintiri

Muza cea de joi
Muza mea de astăzi, muza cea de joi,
Îmi șoptește versuri c-o privire blândă
Care mă încântă și îmi face, moi,
Brațele să-mi fie gata de osândă
Și să-i fie valuri peste trupul cald,
Mângâind alene rotunjimi de stâncă,
Sub priviri albastre-n care azi mă scald
Așteptând în umbra șoaptelor "Nu, încă!".
Simt cum timpul intră-n marea de nisip,
Valuri se animă, devenind secunde
Ce cuprind în ele străluciri de chip
Și, doar într-o clipă, mâinile-mi flămânde.
Versul se sfârșește-n șoapte rare, moi,
Și-n îmbrățișarea muzei. (Cea de joi).
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre stânci, poezii despre secunde, poezii despre prezent sau poezii despre nisip
Zi de toamnă
E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.
Aruncă-ți umbra peste cadranele solare
și vânturile pe câmpii le-alungă.
Dă fructelor din urmă porunci să fie pline;
mai dă-le două zile de la sud,
îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,
și toarnă dulce suc în vinul crud.
De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lungă,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
și prin alei mereu va rătăci, neliniștit,
când frunzele s-alungă.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vin, poezii despre toamnă, poezii despre scrisori sau poezii despre fructe
Părăsit pe munții din suflet
Părăsit pe munții din suflet. Privește, ce mică acolo,
privește: localitatea din urmă a vorbei, și mai sus,
Însă ce mică și ea, încă un ultim
sătuc de simțiri. O recunoști tu?
Părăsit pe munții din suflet. Straiul
de piatră sub mâni. Aici înflorește
bine ceva; din muta prăpastie
iese-nvoaltă o iarbă neștiutoare cântând.
Dar cărturarul? Ah, ce începu să cunoască,
și tace acum, părăsit pe munții din suflet.
Acolo umblă desigur, în sfântă știință de sine,
multe-mprejur, multe dihănii de munte în pace
se perindă și stau. Și pasărea mare și tăinuită
Încercuie piscul renunțării curate. însă,
tăinuită, aici pe munții din suflet...
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre prăpăstii
Totul va fi puternic iar și mare
Totul va fi puternic iar și mare,
șes neted, ape-adânc unduitoare,
uriași copacii, zidurile scunde;
și-n văi, la chipuri felurit și tare,
neam de plugari și de ciobani, oriunde.
Nu temple care-l strâng pe Domnu-n fiare,
ca pe-un fugar și-l plâng în gura mare,
ca pe-o jivină prinsă și rănită
ci case ce-l primesc pe cel ce bate,
și-un simțământ de-ofrande nesecate,
în noi și-n orice faptă săvârșită.
Nu dor de-o viață dincolo și peste
doar gând să n-aduci morții profanare,
și, slujitor mereu celor terestre,
să nu mai fii străin mâinilor tale.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Sonetul V
Mușchi al florii, molcom anemona
o deschizi spre zorile câmpiei,
până când în cupa-i, polifona
zare-a bolții largi se varsă gliei.
Mușchi în muta stea a florii, coardă
a fecundității infinite;
când atât preaplin mi te dezmiardă
semnele de-amurg și mai smerite
nu mai izbutesc să-ți încovoaie
marginea petalelor răsfrânte!
Legea câtor lumi puteri îndoaie?
Noi trăim mai mult, atotstăpânitori
Însă-n care dintre viețile înfrânte
fi-vom în sfârșit deschiși și primitori?...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rainer Maria Rilke despre viață, poezii despre înfrângere, poezii despre sfârșit, citate de Rainer Maria Rilke despre sfârșit, poezii despre legi sau citate de Rainer Maria Rilke despre flori
Cupa
De pe-o zi pe alta-mbătrânești
Nu cu săptămânile, cu anii.
Ca o cupă suptă în pierzanii
Dintr-o dată simți că te golești.
Părul vechi cu care te-ai culcat
Seara, dimineața este altul.
Ai făcut pe negândinte saltul,
Singur nu-nțelegi ce s-a-ntâmplat.
Totul a fost brusc, neprevăzut,
Cupa s-a ciocnit și-acum e spartă.
Și prin trupul tău, ca printr-o poartă,
Peste noapte doi s-au petrecut.
Doi drumeți setoși care-ar mai bea
Cupa ce stă-n țăndări la o parte,
Unul vine repede din moarte,
Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea.
N-are nici un rost să-ți mai sporești
Casa, acareturile, banii.
Nu cu săptămânile, cu anii,
De pe-o zi pe alta-mbătrânești.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre păr, poezii despre drumeție sau poezii despre bani
Cupa
De pe-o zi pe alta-mbătrânești
Nu cu săptămânile, cu anii.
Ca o cupă suptă în pierzanii
Dintr-o dată simți că te golești.
Părul vechi cu care te-ai culcat
Seara, dimineața este altul.
Ai făcut pe negândinte saltul,
Singur nu-nțelegi ce s-a-ntâmplat.
Totul a fost brusc, neprevăzut,
Cupa s-a ciocnit și-acum e spartă.
Și prin trupul tău, ca printr-o poartă,
Peste noapte doi s-au petrecut.
Doi drumeți setoși care-ar mai bea
Cupa ce stă-n țăndări la o parte,
Unul vine repede din moarte,
Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea.
N-are niciun rost să-ți mai sporești
Casa, acareturile, banii.
Nu cu săptămânile, cu anii,
De pe-o zi pe alta-mbătrânești.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!