Dansând între nămeți de zăpadă
Din somn m-am deșteptat în umbra blândă
a dimineții ce se naște peste sat,
la geam, în murmur sacadat ascult
cum picură din țurțuri boabe de cristal.
E semn că soarele gonește norii
ce m-au ținut în hibernare albă,
păream un nou născut, cu suflet nou,
în dimineața ce se scaldă în extaz.
E prima zi a primăverii
înfășurată în văl albastru, nesfârșit,
în ciripit de rândunele pe sub streșini
ce mă invită, parcă,
să ies la dans, printre nămeți de zăpadă
ce-au început să plângă
cu lacrimi ascunse sub pământ.
E prima zi de zăpadă topită
ce se contopește în râu cântător,
cu soare rotund ce stă atârnat
peste tăcuții copaci, așteptând
să fie-nfășurați în noul veșmânt.
Dansez,
și odată cu mine dansează
nesfârșitul pământ, istovit
în murmur nedefinit de izvoare,
dansează cu mine,
troiene de zăpadă ce plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.