Semne de primăvară

Dinspre orizontul cu buze roşii,
în ochii primăverii,
mistuind deşertul hibernal,
lacrimi de viaţă.
Amurgul de la capătul luminii îmbujoreaz-amintiri.
Ecoul lor reverberează silabe înverzite;
cele mai multe înmuguresc în cuvinte.
Din inflorescenţa febrilă a dorinţelor,
încerc să le polenizez în metafore,
şi mă rog de zorii primăverii timpurii,
în pământul reavăn de speranţe,
să le crească falnic pom roditor;
sub cupola căruia să-mi odihnesc
eu – pasăre urcând pe scara timpului –
aripioarele-mi trudite
în anotimpul cu parfum de fructe pârguite
când înfloresc gândurile
în panere de suflet.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dinspre orizont,
în ochii primăverii
lacrimi de viaţă

haiku de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet rătăcit

Pe drumul tumultos al vietii
Sunt doar un suflet rătăcit
Care încearcă să–nteleagă
Cu ce-a greşit, de l-a pierdut
Pe al său copil iubit.
Suntem prin lume efemeri
Ca florile lăsate-n ger,
Cu toţi ne naştem muritori
Plătind tributul vieţii-nparte
Dar este totuşi prea nedrept
Sa mori, urcând pe scara vieţii
Doar optsprezece primăveri.
Ce bine ar fi de am fim cu toţii flori
Născându-ne de mii de ori
In răsăritul blând al primăverii,
Trăind prin anotimpul cald al verii,
Murind sub mantia cea rece a iernii,
Şi să ne naştem iar,
In zorii timpurii ai primăverii!!!

poezie de Ionel Iamandei (1 februarie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra cu silabe

De când am descoperit,
într-o clepsidră,
silabe scânteie de gând,
care trădează emoţii,
am prezumat că ele
sunt clipele timpului meu.
De atunci,
învolburat de vrajă,
mă contopesc bucuros
cu marea-ntinsă şi...
mă petrec cu zorii
desţelenind
o plajă de-aşteptări.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul iubirii

Ochii se propuneau cu bucurie revederii nesperate.
Într-o lipsă totală de logică a iluziei de ideal,
privirile se hrăneau cu gesturi irepetabile de tandreţe.
Ca o declaraţie de dragoste,
nestăvilinde nădăjduiri scrijelite pe lacrimi
prefaţau integrala iubirii
cu biruinţa dureroasă a iertării.
Pe portativul raiului,
privighetoarea inimii
reitera partitura suprapunerii perfecte.
Cu instigare tainică la sublim,
gânduri adânci polenizau macii dorinţelor
aşteptând învelişul luminii
ca o pasăre în cuibul inimii
din cel mai frumos anotimp.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinamismul primăverii

ninge cu petale albe din pruni timpurii
poiana cu narcise se -nvârte după soare
iarba rourată scaldă zori de bucurii
lanuri de speranţe încolţesc pe ogoare.

armoniile gliei glăsuiesc prin ecouri
dansuri în lumină sunt gândurile mele
romantismul primăverii dispersează nouri
timpul fără durere se strecoară sub piele.

angelică melancolie ţesută din seninătăţi
s-a cuibărit în sufletul meu permanent
jocul de culori transpare-n purităţi
conceptul graţios al dragostei este prezent.

dinamismul primăverii topeşte fiorduri
dominaţia divină stabileşte recorduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ramul poeziei

înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
şoaptele înfloresc pe buze sărutate
cu versul am învins năpasta amneziei
gânduri ca fluturii zboară în libertate.

ascund insomnia în poala fanteziei
şi nopţi nedormite îndelung descântate
înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
şoaptele înfloresc pe buze sărutate.

conserv în suflet refrenul freneziei
o să-l cânt la stele sublimă pietate
mă îmbrac în lumina caldă a curtoaziei
amprentând viaţa cu profunde citate.

înmuguresc cuvintele pe ramul poeziei
şoaptele înfloresc pe buze sărutate.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am conştiinţa...

Am conştiinţa vorbelor nerostite şi a faptelor
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa drumurilor şi căutărilor,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa primăverilor înverzite,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa trăirilor neţărmurite,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa gândurilor necuprinse,
Dar nu a timpului.
Am conştiinţa dorinţelor nestinse,
Dar nu a timpului.

Am conştiinţa iubirii supreme,
Pe care vreau s-o aştern în tipare eterne,
Dincolo de efemeritatea lucrurilor,
De curgerea inexorabilă a tuturor timpurilor.

Am conştiinţa unei lumi mai bune,
În care să crească copiii de azi şi de mâine,
O lume cu speranţe, cu zile vioaie,
O lume minunată, fără războaie!

poezie de Gheorghe Alionte (9 iulie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopia primăverii: escamotarea, prin flori, a deşertului hibernal.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul în echinocţiul primăverii

TIMPUL ÎN ECHINOCŢIUL PRIMĂVERII
(sonet de echinocţiu)

Cu echilibru în viaţa tuturor
Vine echinocţiul de primăvară,
Când speranţe, ce spre orizont zboară,
Îi ţes fericirii marame de dor.

Pomii-şi dezbracă a iernii povară
Şi dor de viaţă duc în mugurii lor,
Iar păsări îşi înalţă triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.

Timpul închide vremii reci o poartă
Şi alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.

Ziua şi noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărţind a vremii soartă,
Precum iubirea şi-o împart tinerii.

20 martie, 2022
Maria Filipoiu / sonete timpului

sonet de Maria Filipoiu (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ECHINOXUL PRIMĂVERII (sonet renaşterii)

ECHINOXUL PRIMĂVERII
(sonet renaşterii)

Cu echilibru în viaţa tuturor
Vine echinocţiul de primăvară,
Când speranţe, ce spre orizont zboară,
Fericirii îi ţes marame de dor.

Pomii dezbracă a iernii povară
Şi dor de viaţă duc în mugurii lor,
Iar păsări îşi înalţă triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.

Timpul închide vremii reci o poartă
Şi alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.

Ziua şi noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărţind a vremii soartă,
Precum iubirea şi-o împart tinerii.

20 martie, 2022 Maria Filipoiu / sonete timpului

sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima primăverii

armonii din natură am adunat în suflet
liliacul mă învăluie în parfum subtil
îmi împărtăşeşte mândru sentimente violet
zîmbeşte înfrumuseţat cu fineţe şi stil.

respir aerul proaspăt din iarba rourată
merii înfloriţi sunt o candidă frumuseţe
spectacolul naturii pe scena minunată
se transferă în mine cu multă blândeţe.

minunile răsar iar pe magic tărâm
naturile mă cheamă să le trăiesc
albe bucurii înfloresc în salcâm
ulmi şi mesteceni în codru doinesc.

euforia verde e scrisă-n diafragmă
inima primăverii e născută pe magmă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două sunete ale primăverii sunt inconfundabile: clinchetul ghioceilor şi ciripitul păsărilor.

aforism de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă cu bucurii, înverzite...

Plouă cu bucurii înverzite,
Peste genele primăverii 2017 înflorite,
Ridicând uşor frunţi aplecate
În reverenţe lungi până la pământ,
Sus, spre ninsoarea petalelor albe de flori,
Purtate graţios pe alei de vânt.

Aşa ar trebui să-mi port şi eu, Doamne,
Spre cerul tău iertător,
Noile gânduri şi toamne,
Pentru râvnita valiză de speranţe,
Promisă celor cuminţi, fără restanţe,
Cu gândul la mântuirea de mâine,
Pentru un somn cu adevărat liniştit.

poezie de Valeria Mahok (8 aprilie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de viaţă
În ochii primăverii
Ghioceii albi

haiku de David Boia (3 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum demonic

Magnolii înfloresc dinspre iubire,
Un curcubeu mai zgârie un gând,
Spirale strâng speranţe din uimire
Şi în parfum demonic mă scufund.

Valsează primăvara spre cuvinte,
Plutiri de fluturi... mă redefinesc,
Iar un prezent adeseori cuminte
Mă tot îndeamnă, iată, să iubesc.

Aştern timid, iubirea-n aşternuturi
Şi o cuprind de legănări flămând,
Când încă stele cu piciorul scuturi
Pe trupu-ţi enigmatic... şi profund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicile vor şti

Va cădea iarăşi ploaia
pe ştiutele, iubitele noastre trotuare,
ploaie blândă
ca o respiraţie sau ca nişte paşi uşori.
Iarăşi briza şi zorii
vor înflori odihnitor
sub paşii tăi
care revin.
Pe pervaz, printre flori,
pisicile vor şti asta.

Vor fi alte zile.
Vor fi alte voci.
Vei zâmbi singur.
Pisicile vor şti asta.
Vei auzi cuvintele altor vremuri,
cuvinte obosite şi pustii,
asemeni unor costume de demult,
de la festivaluri intrate-n amintire.

Vei face şi tu anumite gesturi.
Şi vei răspunde cu vorbe
(o faţă a Primăverii)
şi vei face şi tu anumite gesturi.

Pisicile vor şti asta
(o faţă a Primăverii);
ploaia blândă,
zorii cu obraji de zambilă
sfâşiind inima cuiva
căruia nu-i mai este demult dor de tine,
sunt surâsul trist
cu care surâzi tu în singurătate.
Vor fi alte zile,
vor fi alte voci şi-alte treziri dimineaţa.
Vom suferi în zori –
o faţă a Primăverii

poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ecoul vrea să fie auzit

Odată sosită mi-am făcut lumină-n gânduri,
ziua se-nalţă-n amiază cu soare-n priviri,
ochii se topesc de bucurie
la o sărbătoare sacră a primăverii.

Se aud cum cresc ierburile şi înfrunzesc pădurile.

Tu aştepţi susurul apelor serii,
mierea vâscoasă din fagurele nopţii
când înfloresc salcâmii şi risipesc arome.

Te-ai întors de unde nici n-ai plecat.

Dorinţele-mi clocotesc în trup, sânge fierbinte,
ce-ţi vor spune cuvintele pe care nu le-am rostit?

Pe tăceri se aşează vorbe abia şoptite,
gesturile capătă semnificaţii nebănuite,
pe urme mi-a căzut schilod trecutul,
funia îl trage pe scara prezentului în viitor.

Când ecoul vrea să fie auzit
nimeni nu ştie de ce se aude numai când strigi,
dar vorbele frumoase nu se strigă, se şoptesc.

Apar mereu ocaziile plăcute
când se nasc sentimentele pure.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă neclintită

Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieţii mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Simfonie colorată de păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj şi ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe nepreţuite, zadarnic şi-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieţii
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvăşit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din fagure,
Cu o viaţă nepătată, dar şi fără de sfârşit.

Când în pomul vieţii mele,
Înţelepciunea s-a oprit,
Darul meu, cel mult visat,
Neînvins de păsărime, fericit m-a abordat.
Viaţa sfântă a Înţelepciunii,
M-a făcut un om bogat.

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă neclintită

Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieţii mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Sinfonie colorată în păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj şi ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe nepreţuite, zadarnic şi-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieţii
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvăşit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din figure,
Cu o viaţă nepătată, dar şi fără de sfârşit.

Când în pomul vieţii mele,
Înţelepciunea s-a oprit,
Darul meu, cel mult visat,
Neînvins de păsărime, fericit m-a abordat.
Viaţa sfântă a Înţelepciunii,
M-a făcut un om bogat.

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicie

Prea multe cuvinte
ucid.
Cu bisturiul imaginaţiei,
crestez golul dintre cuvinte;
poate reuşesc să aflu acolo ceva!
Imposibil de surprins
frumuseţea imperceptibilă
a lumii
şi rumoarea imponderabilă
a timpului!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!