Aripi glisante

Sunt prinsă de gheara şoimului
Ce mă ţine pe rogojina lui
Îşi împreunează aripile glisante deasupra mea
când trebuie să mă apere de dragoni

E chioşc cuibul lui în care dimineţile îşi pierd penele
şi se învârt în jurul ciocului său cu aripile strânse
planează şoimul cutezător în resemnarea lui
şi mă caută în acvariul cu peşti
întinde gheara de care sunt prinsă fără să mă vadă
şi descrie cercuri concentrice
mici vârtejuri în inimă

Mi-e mâna obosită
şi gheara lui tremură
emoţie, tristeţe, nesiguraţă
să îmi dea drumul? lăsată să alerg printre culorile dragonilor de cretă colorată
îmi las părul să îmi fluture în curentul născut din bătaia aripilor şoimului

îmi dau seama că ochii şoimului privesc în ochii dragonilor de pe ceainic
se studiază reciproc şi pornesc bătălia din priviri
în oglinđirea ceainicului ce dă în clocot pe măsuţa lui de bronz
înclinat pe o parte nu ia parte la luptă
priveşte şi fierbe
şi stropeşte penele zburlite ale şoimului şi dragonii sprijiniţi pe ceainic
cu picături luate din acvariu
eu înot printre aripile glisante ale şoimului

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dillard Sissman

Ulii se rotesc încetişor
În cercuri largi, pe cerul
Puţin înceţoşat, plin parcă de praful drumului.
Vântul mătură păşunea pe care stau întins
Aplecând iarba în lungi valuri.
Şoimul meu planează deasupra vântului
Şi din când în când se leagănă
Ca un om care-şi clatină umerii;

Uneori coada imprimă direcţia zborului,
Apoi rămâne nemişcată.
Iar ulii se rotesc şi se tot rotesc,
Măturând zenitul în cercuri mari
Deasupra şoimului meu. Şi dealurile dorm.
Şi casa unui fermier, albă ca neaua,
Se iţeşte dintre copaci verzi – în depărtare.

Şi eu îmi urmăresc şoimul,
Iar secera lunii subţiri va continua să se aprindă multă vreme,
Apoi va oscila ca braţul unui pendul
În coada şoimului meu.
O limbă de foc sau coada unui dragon
Îmi orbeşte ochii –
Tremur ca o flamură.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotirea înaltă a şoimului e plină de măreţie. De fapt, el caută şoareci prin iarbă.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şoimului

Pentru a te ruga deschide-ţi tot sinele
Către cer, către pământ, către soare, către lună,
Către singura voce care eşti tu.
Şi să ştii că există multe lucruri
Pe care nu le poţi vedea, nu le poţi auzi;
Pe care le poţi cunoaşte doar în anumite momente,
Momente care se-nmulţesc constant – şi în graiuri
Care nu sunt sonore întotdeauna, ci doar alte
Cercuri ale mişcării.

Ca şoimul în acea dimineaţă de duminică
Deasupra Fluviului Sărat. În vânt,
Încercuit de cerul albastru,
Ne-a înseninat inimile cu aripile lui sacre.
Te vedem, ne vedem pe noi şi ştim
Că trebuie să avem grijă
Şi bunătate în toate lucrurile.

Inspiră ştiind că noi suntem făcuţi
Din toate acestea – şi respiră ştiind
Că suntem cu adevărat binecuvântaţi pentru că
Ne-am născut şi pentru că vom muri curând
În acest cerc al mişcării,
Ca un şoim rotunjind dimineaţa
Înăuntrul nostru.

Noi ne rugăm ca toate acestea să fie făcute
În frumuseţe.
În frumuseţe.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

zborul şoimului -
puiul de capră pierdut
luat în gheare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ţipăt

aripile de înger
acoperite cu mantaua iernilor
de sub care cuvintele
ies să ascundă tăcerea
precum un
izvor acoperă
ochii să nu se vadă crestele
înfipte în coama cerului
cu gheara de urs îndreptată
spre soare
să fure lumina
în opaiţul dur
al minţii bolnave,
poartă amintiri dureroase

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi fost

De timiditate nici nu m-aş fi născut,
aş fi lăsat pe altul în locul meu să vină.
Printre orgoliile voastre, ar fi fost mai puternic,
mai hotărât, mai bărbat.

Un bărbat care ar fi ştiut să încalece
viaţa ca un toreador
pe care nu-l impresionează sângele ce curge
în şuvoi de pe spinarea taurului adus la
acest spectacol nedrept, inegal şi crud.

Aş fi fost tânărul acela care urcă înălţimile
munţilor cu dezinvoltura şoimului ales,
bărbatul care trece marea înot sfidând rechinii
cei blânzi, fără să-l doară deloc depărtările.
Pentru el, oamenii ar fi fost micii lui anonimi
cu care s-ar fi jucat în orele de plictiseală.

Dacă aş fi lăsat pe altul în locul meu să vină
aş fi iubit mai mult femeia decât ideea de,
aş fi înfrânt mai lesne viciul şi pofta de-a muri
încet, precum copacii care nu-şi mai află umbra.

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ciorchinii grei

Să nu te mire
că-mi recunosc dimineţile
după penele smulse din aripile îngerilor
ce-mi umezesc buzele
atunci când ard
prinsă între ciorchinii grei de vise;

sub tălpile-mi ude
se sparg clapele zilei
în mii de bucăţi fosforescente,
de aceea e atât de fierbinte nisipul
din care vrei să-mi ridici altare;

sunt aici,
pregătită să te întâmpin
cu câteva flori de mirt
înfipte-n trupul meu,
să nu te mire...

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Voluptăţi imperceptibile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheara visului

Gheara visului smulge aerul din mine,
Îmi pune inima crudă în lacrimi şi suspine,
Îmi pune oasele frânte în amforă de piele,
Sunt hăituit şi rece sub cerul fără stele.

Sunt rostuit în simetrii căzute-orizontal
Printre ierburi topite-n copitele de cal
Înhămat la zorii unde o brişcă trece
Din povestea caldă în povestea rece.

Gheara visului smulge aerul din mine,
Din bolnava lume cu lacrimi şi suspine,
Aş vrea să dorm în amforă de piele
Însă beau paharul cu lacrimi de stele.

Sunt cătrănit pe viaţă şi stau orizontal
Pe crupa împletită de iarbă-n os de cal,
Nechează totu-n jur şi amfora se sparge,
Un fluture beţiv în vise pune doage.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutul

Voi cei cu aspiraţii înalte, ascultaţi povestea necunoscutului
Care zace aici fără o cruce la cap.
Pe când eram un copil neastâmpărat şi lipsit de griji
Hoinărind cu arma în mâna prin pădure,
Lângă conacul lui Aaron Hatfield
Am împuşcat un şoim care se oprise în vârful
Unui copac uscat. A căzut cu ţipăt gutural
La picioarele mele, cu aripa ruptă.
L-am pus într-o colivie
În care a trăit multe zile cârâind duşmănos spre mine
Când îi dădeam să mănânce.
Zilnic caut prin coclaurile Iadului
Sufletul şoimului
Pentru a îi oferi prietenia
Unuia pe care viaţa l-a rănit şi i-a barat drumurile.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantemele

Crizantemele sunt florile ce mor. odată cu toamna
Strălucind se desfac şi se înalţă la cer,
Lăsându-şi catifeaua ca o eternă poveste
Murgul doarme în iarbă
Dimineaţa îl găseşte, visând a iubire
Miroase coama lui jucăuşă
Aripile lui zburând se îmbracă frumos
Fata cosânzeană curtată de zmei, obosindu-le privirea
Cu ochi migdalaţi ca stelele,
Uriaşi fac poduri la trecători
În zori tomnatici, bruma.
Îţi picură laptele din piept.
Doarme micuţa egretă cu sufletu-n palme
Aţipită în vis, cum soarele în leagăn o ştiu stelele
Ochii şoimului ce dezleagă cerul de stele
Şi vântul de piatră
Tac lumânările
Iubirea lui Perseu
Arde sărbătoarea corturilor
Îşi numără fii, rugul arde scarabei şi zei
Au roşii obrajii
Ce linişte pe muntele cetăţuia
Urcă o cruce la deal
Vânată ca focul paşilor grăbiţi,
Unde-i primăvara?
Unde doarme fata de împărat, prin codrii risipiţi
E un fel de zbor în veşnica zăpadă
Umbre şi istorii.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprimăvărare

Când vom ieşi din beznă şi ruină
şi raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate — şi vom fi
desfiguraţi de prea multă lumină.

Vom trece pragul spre surata viaţă
împovăraţi, necunoscuţi, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceaţă.

Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi şters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaştem iar, deşi bătrâni,
vom merge cu plăcuţele la şcoală.

Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un ghiocel curat
să ne înveţe zâmbetul uitat
şi să ni-l scrie fără greş pe buze.

În inimi când s-or sparge trandafirii
vom zăbovi privind la porumbei
şi-i vom citi acolo, printre ei,
abecedarul proaspăt al iubirii.

Din înfrăţirea şoimului cu zarea
vom şti să bem paharul de azur
iar limpezimea cântecului pur
ne-o va turna în glas privighetoarea.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

In ochi

Paşi de abur picură din tavan
e linişte cu trenă de aripi
las cerul să fluture - tremur nevralgic
tors de pisică
fum şi ierni cedate prin testament
zăpada e prinsă de raze de soare
şi îmi creşte odată cu părul
îmi intră în ochi
clipesc des şi mă ustură
nu dispare
îmi prind părul cu agrafe de gheaţă

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Învaţă-mă uitarea -
dorinţă de şoaptă printre secunde
înveleşte-mă şi priveşte-mă dând visele la o parte
de amintire
Visele nu-s altceva decât oglinzi care nu se sparg
ci doar curg în trecut
când ne trezim în noi
Alerg spre aer în visul întredeschis în care ştiu că visez
şi spintec cu buzele respiraţia ta

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii au o dragoste eternă

Merge, merge şi se întunecă privirea şoimului,
În absolut abisală
Intră iarba la sfârşitul de început
Doar castani se mai nasc în zăpezi de semizei
Umbrele şi lumina ţin în aer porumbei
Nordul, sudul se acuză de livezi cu peşti şi vii
Braţele îmi sunt ancorate
În oglinzi cu păpădii
Fulgul poartă o pecete
Semnele sunt tot mai clare
Romantismul nebuniei
Ca cenuşa-n calendare
Stau târziu în umbră
Plopi mirosind a busuioc
Spiritul ce în lumi veghează
În contemporanul joc
E stăpân peste făptură
Şi iubit de Dumnezeu
Iarna trece ca şi nunta
Eu tot trezesc acele ceţuri
Doar plutind în emisferă a uitat că iarna
Plopii au o dragoste eternă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(NE)Antagonic

Învaţă-mă să-mi las penele să alunece
De-a lungul gâtului curbat
Atunci când capul se apleacă sub aripi strânse
Şi se încovoaie sub lumina umbrelor
Arcuită este mlădierea graţiei întoarse în tonuri de alb
Şi suplă este trecerea timpului pe deasupra lebedelor
Privind spre cer în valuri
Aerul este calea şi zborul
Iar văzduhul – tăcere de nori
Învaţă-mă să-mi fiu lebădă
În imaginea fără reflexii a uitării.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum pasărea împinsă de uragan în pampasul pârjolit de secetă încearcă în zadar să se opună, să se întoarcă la umbra pădurii natale şi revine abia după furtună, cu penele zburlite, şi caută zadarnic cuibul dragostelor sale dând rotocoale pe deasupra copacului distrus, la fel şi sufletul meu măcinat de dor visează să rătăcească în jurul a tot ce a mai rămas din casa părinţilor mei.

Jorge Isaacs în Maria, LXIV (1867), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi sunt fericită fără motiv!

Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuşi,
aripile de fluture în zbor.

Ştiţi câţi fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?

Privirea mi-a zburat odată cu ei
şi mirosul fiecărei flori m-a ameţit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv!

Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile până acum!
Poate că parfumul e de vină sau vântul.

Azi sunt fericită! Toţi fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată un motiv să fiu fericită!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul lebedei

Am făcut salturi mortale pe lac, înecând albul în blue marine.
În jurul meu, cercuri concentrice îmi desenau calea.
Luciul apei făcea să alunec uşor printre ani de zbor.
Ştiu că nu pot zbura prea sus, eu îmi deschid aripile larg
într-un evantai al luminii, doar că nu mă inalt.
Uimită privesc dansul de sclipiri a soarelui,
aplec capul în luciul clipocind a viaţă
scutur, mulţumită de ce văd, gâtul lung şi delicat.
Noaptea când stelele se cuibăresc în ochiuri de apă
transform lacul într-o sală de bal. Cântecul meu răsună
alungând întunericul, ajunge la malul celălalt al existenţei.
Aripile fâlfâind a uitare de sine, se apleacă încet, încet,
până ating apa într-o ultimă zbatere a sorţii.

Ochii privesc stelele cerului, apoi licăririle apei.
Înţeleg, voi adormi pentru o veşnicie şi o secundă.
Vocea mi se stinge ca un ecou pe sfârşite odată cu candelabrul vieţii.

Povestea e adevărată, mi-a scris-o o lebădă pe un fulg
Înainte de a dispărea într-un superb dans al morţii.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierii dorului

Fiecare fulg
ţese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-ngheţate
pierdute speranţe,
ucise de ger
ascunse sub paşi
răsună ţipătul
şoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
ai dorului
uitând de ierni...
trăim în primăveri
albastre
pe aripa unui vis
renăscut
din torente şi furtuni.

poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!