Aşteptare

Ochii mei plânşi
dulce lacrimă de chemare
sărut de privire arsă
de depărtări,
te aşteaptă.
Buzele mele sărate
de zâmbete triste
aşteptă pierdute
înserarea.
Fruntea mea brăzdată
de doruri
ce plâng cernite
aşteptând să piară
în noaptea însorită.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp

Pâlpâie viaţa, în timp,
în al meu anotimp,
ce a încremenit
nins şi cernit.
Viaţa mea, o mare de gheaţă,
că-i noapte, că-i dimineaţă
aşteptă...
un vis, necuprins
să vină acum,
că sunt nins.
Gene tivite, obosite de iarnă
încă aşteaptă
ca viaţa să cearnă
un foşnet...
de iubire arzând
în ochii mei
şi...
la tine în gând.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea din noapte

M-ascund în noapte
sub fierbinţi orizonturi
aşa cum se poate,
cuminte... în doruri,
în cuvinte şi lacrimi.
Clipe trec agale,
răscolitoare patimi
cu mişcări de vestale.
E o linişte albastră
molcomă şoaptă,
ce stă la fereastră
şi mă aşteaptă.
Ia-mă în braţe
minune din noapte
şi alungă furtuna
ce bântuie-ntruna.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Zbor neîntrerupt
Îngemânare de toamnă
Melancolie a depărtărilor
Adiere de aripi
Pe boltă de stele
Intuiţii călătoare
Şi tu topită
În depărtări aburinde
De dor.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă

Strecurată, noaptea
inundă cu lacrimi
amintirea ta.
Îngeri de somn
se zbat fără spor
la geam.
Lung vis de fericire,
visat...
cu ochi deschişi
aşteaptă în zadar.
E frig!
E frig de amintirea ta
uitată, de timpul zdrenţuit.
Suferinţă neştiută de nimeni,
gând strecurat
anevoie
în noaptea
umezită de lacrimile
îngerilor obosiţi
de nesomn...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie 5

Mă doare viaţa, doctore, şi-mi plânge,
Cu lacrimi, cu regrete şi cu sânge,
Mă bântuie trecutul, mă-nfioară,
Şi-mi plânge inima, ca o vioară!...

Îmi rătăceşte mintea prin sertare,
În nopţi scăldate-n raze selenare,
Şi sărut umbre, dulce amăgire,
Ca un bezmetic, dornic de iubire...

Mă judecă iubirile pierdute,
Năvală dau, pe ochi să mă sărute,
Se prind în horă-amăgitoare iele,
Dansând frenetic, triste şi rebele...

Să-mi dai, te rog, un leac pentru uitare,
Să şterg din vise, clipele amare,
Şi umbrele ce vin să mă sărute,
Pe care le credeam demult pierdute...

Rămâne-vor, pe veci, nemuritoare,
Măiestre păsări, nimfe-amăgitoare,
Vor dăinui în licăriri de stele,
Sau rătăcind prin versurile mele...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

împleteşte o cunună
de zâmbete pierdute
pe buzele surâzâtoare
unde glasul meu
s-a pierdut în tăcere

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închipuire de primăvară

Înserarea mă pândeşte
Ca pe-o floare de cireş
Vântul, care îşi urzeşte
Din petale, firav preş.

Noaptea mă va spulbera
Sub copite nevăzute;
Un cioban va fluiera
Pilda unei oi pierdute.

Zori de zi, mai zăboviţi!
Vreau să ţin în clar-obscur
Ochii veşnic istoviţi,
Care mă pândesc să-i fur.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Profundis

E-o mirişte pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roşietic ce stă aici stingher.
E-un vânt şuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!

La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi şi auriţi.
Iar sânul ei aşteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.

La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniş.

O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.

Pe fruntea mea trece metal îngheţat.
Păianjenii îmi caută inima.
Este o lumină ce se stinge în gura mea.

Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,
Înmărmurit de murdăria şi praful stelelor.
În tufişul alunului
Din nou răsunau îngeri de cristal.

poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţile triste

pun ochii înceţi în batiste
nici nu plâng
nici nu plâng
vieţile triste (?!) vieţile
niciodată trăite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreşte dacule, nu şti tu că adierea aceasta de viaţă care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele, a dezmierdat visurile mele de tânăr şi mă găseşte iar după lungă despărtire, tânăr, îmbătrânit, cu fruntea brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit!

citat clasic din Alecu Russo
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 2

S-a frânt coloana şi-nfrunzitul laur,
popas de umbră gândurilor mele;
tot ce-am pierdut n-am să găsesc sub stele
din ţărmul indic până-n ţărmul maur.

Mă fură Moartea de-ndoit tezaur,
ce mi-e noroc şi pavăză la rele;
nimic nu poate jalea mea s-o-nşele,
nici mări şi ţări, nici nestemate-ori aur.

Ci dacă soarta mi se vrea stăpână,
ce pot să fac decât să-mi port durerea
cu ochii plânşi şi fruntea în ţărână?

O, cum ne-nşeli, mai dulce decât mierea,
şi cât de iute, viaţă, scapi din mână
tot ce-am cules cu truda şi cu vrerea!

sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

din limba mea ascuţită
veninul aspru şi dulce
mângâie creştetul dracului
aproape de gleznă să-l culce
cu ochii mai trişti ca femeia
ce-ngroapă copiii de prunci

orfan e pământul în care
cu îngerii negri te-arunci

şi cântecul verde se-aude
în papura nopţii subţire
copilul iubirilor crude
mă prinde în horă de iele
când noaptea se numără stele
şi luna adoarme-n privire
cămaşa ţi-e plină de dude
strivite de sânii ei goi
ţăranii îşi caută oi
şi tu...

tu cauţi cu limbă de moarte
veninul meu dulce din vorbă

să pui răsăritul deoparte
să pui două lemne pe foc
din razele soarelui sparte
în iadul meu vino fă-ţi loc

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul vis de iubire

Mă nasc pe ale tale pleoape
şi respir prin ochi şi zări
de tine eu sunt mai aproape
iubirea n-are depărtări
Mă joc pe palma ta cuminte
şi te alint în blându-mi zbor
când viaţa-mi va fi pe sfârşite
în gura ta nă-nec şi mor.
Cu buze reci sărut bătaia
inimii pe care-o vreau
în ochi se-aprinde vâlvătaia
şi-ţi iau mai mult decât îţi dau.
Mă nasc pe gura ta cea aspră
şi plâng rănită pe obraz
inima nu poartă mască
în faţa clipei de necaz...
Mă înfirip din raze albe
de mătăsuri şi priviri
şi la gât strălucesc salbe
din neuitatele doriri.
Ce sunt eu pentru tine
iubite blond necunoscut?
Cu o sfială de rubine
îngenunchez într-un sărut.
Părul îţi miroase a noapte
buzele îţi sunt surori
dulce gust de mere coapte
ce stârnesc dulci fiori...
Să nu mă cerţi mult iubite
să nu-mi iei ai minţii nori
ei prin recile morminte
mă crează din ninsori
ce mai râde a ta gură
de visarea ta de fată
dar în noapte ea te fură
anulând a zilei dată
Orologiul bate-n noapte
visul dulce alungându-l
izvorul nesecat de şoapte
de pe buze-ncet secându-l
iubirea îşi ridică ochii
umezindu-şi blând privirea
şi păstrează pe retină
sărutul clipa dăruirea...

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce otravă

Unduiri uşoare,
ochi străvezii-cristal,
paşi de-ncepătoare,
iubire-ritual,
să nu te ascunzi de mine!
Adu-mi extaz, plăcere.
În ziua care vine
chiar de e durere,
împreunare gravă
să nu-mi dai ocol
dulce otravă,
al unui nou miracol.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festivă

Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Şi fotografii mă filmau.

O, sala cu flori
Şi versurile mele
Bătrâne!...

Am văzut bogăţiile de aur
Şi mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...

Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi şi marmoră...

Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.

Bătrân de 75 de ani,
Cu flori şi decoraţie-,
Am devenit un tânăr
De 57 de ani...

Aici, la piept,
E steaua din Bacău...

Am fost o poezie noaptea
Aceasta.

Cum ard luminile
Prin centru
Mă predispun la poezie...

Frumos e oraşul...
E plin de Scântei Galbene.
Să nu mai plângi
Că era trist odată!

E noaptea la cruce...
Vino să te sărut.
Nunta cu garoafe albe
S-a sfârşit.

Salcâmii or povesti!
O, mamă,
Blândă mamă,
Priveşte-ţi fiul!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caţăr pe lacrimă

Mă caţăr pe lacrimă
să ajung la liniştea din stele
şi-acolo să poposesc în viitoarele tale zâmbete...
copacii se dezbracă de trup
şi lunec prin fluierul braţelor
peste cântecul din păsări
primăvara se dă peste cap în tine
iar florile dau pe dinafară
umplând cupa din lemn dulce
ţi-ai pus buzele pe ea
sau te-a simţit în treacăt?
Am o stare de înflorire spontană
mă fac mică
cea mai mică rândunică
să-ncap sub castaniul ochilor tăi
şi când nu clipeşti să pun câte un vers
în petele de pe lună.

Nu ştiu acum decât să te împrimăvăresc
bărbate
şi să împletesc coama cailor albaştri
plănuind o nouă evadare.

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul

De va pleca acum această primăvară,
N-o mai chema, tu ştii că n-are rost!
Nu m-aştepta în nici o altă gară,
Uită lumina-n felinare, uită tot ce a fost!

Prin nopţi cu maci rătăcitori în vis,
Recheamă-mă în noaptea verii care vine!
Prin trandafiri, sărută ce ţi-am scris
Şi iartă-mă dacă nu am rămas cu tine!

Un vânt îţi va şopti să te grăbeşti
Şi să răspunzi îmbrăţişărilor sublime!
Prin nori, te cheamă ziua să iubeşti
Aceste flori ce lasă-n rouă, frăgezime!

Nu rătăci vorbele-n vânturi care trec,
Aşteaptă-mă şi azi în versuri şi poeme!
Peste-ale tale temeri o să mă aplec,
Când fulgere brăzda-vor cerul, nu te teme!

În lanul macilor de dor să nu mai vii,
Am strâns speranţe din focul de iubire!
Dar tu le-mprăştiai în zările târzii
Şi-o lacrimă cade tăcută peste amintire!

Aş vrea să-ţi mai răspund la întrebări,
Dar seara se aşterne în suflete să doarmă.
Ne-au mai rămas sfioase remuşcări
Şi-ntre octave nu mai găsim o gamă!

De vor scânci viori în suflete pierdute,
Aşază-ţi tâmpla obosită-n drum cu flori!
Strigătului meu dă-i şansa să-ţi sărute
Firave mângâieri, ce plâng între ninsori!

Aşteaptă alt solstiţiu înlăcrimat în gând
Şi în fotografii citeşte-mi disperarea!
N-a fost cum ne-am dorit pe-acest pământ
Şi lasă-n flori de liliac să vina înserarea!

De vor sosi cocori din ţări cu bucurie,
Te voi lăsa să le priveşti prin gene tot misterul!
Vom face-n suflete rănite o ultimă călătorie,
Iar tu îmi vei striga din depărtări: "Priveşte cerul!"

poezie de Daniel Luca
Adăugat de Daniel Luca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În râul roz

În râul roz ce curge
Ca o mătase dulce,
Ca o mătase scumpă,
Mătase de mister,
Fâşie dintr-o rochie
De bal a vrunei fee,
În râul roz dorm visuri
Şi nori căzuţi din cer.

Aici în înserarea
Pictată în pastel,
În înserarea tristă
Şi roză şi bolnavă
Mi-ascund adesea gândul
Pasionat şi plâns,
Şi plâng în crepusculul
Hipnotic de tristeţe,
Şi plâng cu aiurarea
Străinului învins.

Din casa mea înaltă
Privesc senina apă,
Şi-n valurile-i calme
Povestea mi-o ascund,
Ah, valurile calme
Povestea mea o poartă,
Dar nu o-nghite valul,
Ah, valul n-o înghite!
Şi-o văd povestea-mi tristă
Plutind în contra apei
În faţa mea mereu.

poezie clasică de Eugen Ştefănescu-Est din Poeme (1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp uitat

Zbor înmiresmat,
primul meu dor,
pasărea de noapte
adăstată
pe floarea ochilor tăi,
te caută.
Ochii tăi mirosind
tristeţea depărtărilor,
cată o umbră,
de iris proaspăt deschis
şi dincolo de zare
aşteaptă...
Zadarnic.
Primul nostru zbor
uitat
în depărtările lui Cronos
pasăre de timp
răpusă
s-a scurs.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi de mine

Am creeat chipul tău după iubire
Din dragoste trup eu am sculptat
Ochii smaralde cu gene zvelte zefire
Culoare din inima mea am adăugat

Când mâinile mele te modelează
Zideşte vise pe umerii puternici goi
Plăcute umbre pe trup îţi dansează
Formează simbioza iubirii intre noi

Pe fruntea ta îmi aştern eu gândul
Pe buzele din lut aşez sărutul meu
Îţi mângâi cu iubirea mea tot gâtul
Şi sufletul din mine ţi-l dăruiesc eu

Piatră preţioasă din zefir şi smarald
Zidită cu mâinile cu picuri de sudoare
Modelată şi arsă prin focuri de iad
Prinzi viaţă îţi aminteşti de mine oare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!