Vieţile triste

pun ochii înceţi în batiste
nici nu plâng
nici nu plâng
vieţile triste (?!) vieţile
niciodată trăite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile din vieţile trăite

Poate că, în urmă cu
milenii, făcusem parte
din rasa legendară a centaurilor.
Poale că, în cine ştie ce parte a pământului,
fusesem luntraş ori corăbier.

Nu ştiam.
Nimic nu ştiam, dar mi se părea că mai trăisem
şi altădată.
Mi se părea că mă mai născusem de nenumărate ori
că mai trăisem de nenumărate ori,
că de nenumărate ori mai murisem.
Când?
Unde?
Amintirile din vieţile trăite şi pierdute erau tulburi
şi niciodată nu izbutisem să le desluşesc.
Ori poate că nu trăisem altădată.
Poate că acum trăiam întâia oară.
Întâia oară şi ultima oară.
Poate că imaginile de altădată,
care mă întristau, mă nelinişteau şi-mi furau somnul,
erau amintiri din vieţile, cu totul necunoscute mie,
ale miilor şi miilor de înaintaşi din care mă trăgeam.
Poate...
Poate...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţi irosite

ai hotărât: nu ştii cum să creşti foarte bine
acei sâni uriaşi – laptele să nu mai albească
auditorii
unele tricouri unele femei să reziste în ploaie
cu urechile simetric lipite de inimă (?!) să
nu se sfâ
şie între ele nici cârpele toate moi nici
vieţile irosite – cu noi, cât de tineri aşa dintr-o dată
bine se s
caldă meşe de păr în oglinda aproape de stereo
tipul scutului-vâlvătaie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabiet

seara mă aşez la fereastră şi privesc stelele căzătoare care brăzdează cerul în lung şi-n lat
tăcute demne şi mici la fel ca vieţile noastre
frunzele negre şi ude care se lipesc de geam rugătoare
mă gândesc la visele care s-au ofilit odată cu noi
la vara care se stinge
la cei plecaţi pentru un timp
sau pentru totdeauna
şi plâng
plâng pentru că în cameră e întuneric
şi nimeni nu îmi mai aduce înapoi
ziua de ieri
pentru că am mai multe regrete
decât ceasuri trăite
şi pentru alte felurite lucruri
care nu mă lasă să uit
cât de frumos ar fi fost totul
dacă

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plâng

Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Şi plâng... ce rost oare mai are.

Să plâng... când totul s-ar sfârşi?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Şi plâng... când alţii-mi râd în spate.

Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Şi plâng... de zestrea ce mi-au dat.

Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preţ.
Eu... caut steaua mea divină,
Şi plâng... când totu-i un dispreţ.

Să plâng... curat şi fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Şi plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.

Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Şi plâng... că timpul ne desparte.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrică

verişorul Petric
ă care mă dădea cu roaba
pe Gingineasa-n vacanţe la Răchiţele
când eram tare mic
no, s-o dus un pic
acolo unde se duc toţi frăţiorii şi verişorii
şi prietenii (?!) – nici
n-am apucat pe aici
să (nu) plâng
să (nu) mă fac de rutine de-nmor
mântare-surpriză-
surpriză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile ne pot schimba cu adevărat vieţile: vieţile celor care le citesc şi vieţile celor care le scriu. Atât cititorii cât şi scriitorii descoperă lucruri pe care nu le ştiau despre lume şi despre ei înşişi.

citat din Lloyd Alexander
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţile uneori pot fi şi conduse, nu numai trăite.

Simona Antonescu în Chiajna din Casa Muşatinilor (16 iunie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici oamenii, nici vieţile lor nu se măsoară cu ocaua.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Clavirile plâng în oraş
Pe-o vreme de toamnă pustie...
Şi plopii plâng tot în oraş,
Şi-n totul e-o grea agonie.

Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit
Şi poate că plâng la clavire
Fecioare cu păr despletit...

Trec singur... şi tare mi-e teamă...
Şi, unde mă aflu, nu ştiu –
Vai, plopii detună oraşul...
Clavirile plâng în pustiu...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să te înduioşez ştii că nu
e iubire
vreau totuşi să plâng ca o raţă cu lacrimile
glisând pe oranj ba pe cioc
ca o raţă
să plâng eu zilele noastre
pe balta măreaţă
ca şi cum nu am fi ba am fi
numai noi
numai trestii pe gri
şi un poet –
poetul ci
rcumspect
poetul ci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierzanie

Eu râd şi plâng... şi plâng... şi râd,
Alerg şi mă ascund
În norul călător.
Vine un vânt, tot gol,
Ce împinge norul, sfărâmându-l în bucăţi.
Alerg spre zarea caldă, dar mă opresc.
Mă ascund în mare
Şi sparg un val,
Privesc prin stropii de apă, spre mal.
Prind un fir de nisip
Pe care îl trag în apă.
Alerg şi râd... şi râd... şi plâng,
Ajung la apusul din amurg
Şi aştept un răsărit de Lună.
Nici nu simt când, cu razele reci,
Mă străpunge. Din mine curge sânge,
Dar râd... nu plâng.
Colina nopţii mă cuprinde
Şi mă afund,
Dar tac... nu plâng...

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să vă plâng?!

Unde să vă plâng?! Morminte goale
Îşi aşteaptă dreptul la-ncarnare...
Cruci fără de nume se aşteaptă,
Prunci pe mame, fiicele pe tată...
În durere lumea se îmbracă,
Lacrima în lacrimi se îneacă,
Nu mai sunt nici litere, nici rugi,
Nu mai ai nici dreptul să mai plângi.
Nu mai ai nici timp şi nici icoane...
Clocoteşte sângele de mame.
Ochiul este un ocean de rugi...
Tu în rugă te întorci... şi plângi...
Bate-n suflet clopotul durerii.
Plâng părinţi şi prunci sub doliul serii.
Au plătit prea mult cu viaţa lor.
Suflet, lacrimi şi tăcere, dor.
Mai întoarce, Doamne, morţii-n viaţă
Şi să fim mai buni, de-acum, ne-nvaţă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng ochii cerului

Plâng ochii cerului sub nori,
Lăsând pe gene-o-nnegurare
Ori semne triste de-nserare;
Ieşind miresmele din flori
La-ntunecata-nvolburare,
Efluvii pleacă, de culori.

Trăiesc mereu cu o speranţă
Oricât mi s-ar părea de greu,
Atunci când cred că Dumnezeu
Mai e cu mine-n rezonanţă;
Nori grei şi cenuşii de toamnă
Efervescent se zvârcolesc,
Istov de ploaie rece toarnă.

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr...

.. nu mă-ntristez că nu sunt înţeles
dar mă -ntristez când nu pot înţelege
şi nu mă vaiet când nu sunt ales
ci doar când singur nu mai pot alege

mă bucur când încerc să fiu mai bun
sunt trist când mulţi încalcă datine străbune
şi nu mă plâng câ sunt tratat ca un nebun
ci doar mă plâng că lumile-s nebune

şi întunericul eu niciodată n-am hulit
în loc de blasfemii aprins-am lumînări
şi căutăm prin lume pururi ostenit
de ultime instanţe, adevăr

dar nici la fund de mare nu era
şi nici pe vârf de munte. Ca atare
se tupilase undeva în preajma mea
în ochii tăi, mai jos de fund şi mare...

poezie de Iurie Osoianu (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mititelule

unde eşti? mititelule
ai plecat spre o lume
mai bună mai omenoasă?
nu plâng din cauza asta
de ce să plâng
dacă tu ai s-o duci mai bine
fără foame fără frig
fără să fii bolnav
fără să cerşeşti o mângâiere
o firimitură de mâncare
o gură de apă clocită
un trai mai bun
plâng puţin recunosc plâng
sunt lacrimi de durere
nici nu mai ştiu ce mă doare
nu-i nimic de data asta
o să-mi treacă cu timpul
fraţii tăi încă trăiesc
mai plâng în seara asta
şi de mâine o să mă gândesc la altceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţile noastre s-ar putea să fie ultimele care vor fi trăite într-o societate tehnologică.

citat din Arthur C. Clarke
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce capul

îmi atârnă în poala
ta ocupată de un
smartphone de 10 miare
eu nu
cred că e bine să-ţi spun poeziile din dotare
despre vieţile simple
ale po
eţilor ce au fost
primele maimuţe în urmă cu milioane
de ani – iar apelul
tău la dragoste parcă nu
se loghează

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lunile de iarnă

nucleară de obicei am un nas
modificat genetic de mărimea
unui balot de fân alergen (?!)
şi batiste
un set de batiste... e x t i n s e
dincolo de limitele unui strănut
dincolo de
recoltele abundente de miere
nazală zumzăind împletită cu f
ire băţoase de vânt încordat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Case frumoase şi triste...

Case frumoase şi triste,
pe dealuri împrăştiate,
nimeni nu vă locuieşte,
sunteţi case-nsingurate...

Pe dealuri împrăştiate,
case frumoase şi triste,
mai că-mi vine, când vă văd,
să-mi vărs lacrima-n batiste...

În voi nu e sărbătoare,
nu vă vin colindători,
căci, cei ce v-au construit,
sunt plecaţi în alte ţări...

Puteau găsi bucurii,
chiar aici, la ei acasă,
cum că ar sta cu toţi cei dragi,
adunaţi la aceeaşi masă...

Cum că ar asculta cucul,
în pădurea înverzită,
admirând pe sub copaci,
vioreaua înflorită...

Căci averea pe pământ
nu are nicio valoare,
omul se duce sărac,
dincolo, atunci când moare..

Nu mai chinuiţi copiii,
care plâng rămaşi în ţară!
Niciodată nu uitaţi:
Ei sunt singura Comoară...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu crezi

că nu o să plâng
după tine
atât de necitită şi prea
tânără
fecioară Maria

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!