Dragostea izvor...

Iubirea noastră, neam de neam,
A fost ca florile pe ram,
Unse de Domnul cu lumină
În dilatarea de retină.

S-au răsucit, s-au mângâiat,
Pe stelele ţesute-n pat
Şi au crescut la rândul lor
Alţi muguri pentru nou fior.

S-au împlinit şi au rodit
Polen din versul neşoptit,
Din versul crud intrat sub zare
Cu rodii, cu seminţe rare.

Acum în iarna terminală,
Un fulg din magie carnală
Întoarce dragostea izvor
La Dragobete, în pridvor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna poveste

S-au cunoscut, s-au cununat,
S-au înşelat, au divorţat,
S-au recăsătorit apoi
Şi-i bine-acum!... ca-n versul doi!

epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antivirus

Versul unu
versul doi
versul trei
versul patru

Versul doi
versul şase
versul şapte
versul opt

Versul şase
versul trei
versul unsprezece
versul unu

Versul doi
versul paisprezece

Costel Zăgan, Leacul Poeziei/Nobel pentru Medicină

poezie de Costel Zăgan din Leacul poeziei/Nobel pentru medicină (23 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi 2018

Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Şi mulţi alţi ani, ‘naintea ta,
Mi-ai dat o casă, şi mâncare,
Şi am avut ce îmbrăca...

Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai dat, îmi este bine,
Şi pot, ferice, a trăi...

Aş vrea copiii doar, să fie,
În viaţa lor, tot mai voioşi,
Să ştiu că-s oameni de-omenie,
Şi că-s nepoţii sănătoşi,

Aş vrea să aibă şi sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-şi trăiască anii,
Alături de ai lor copii,

Aş vrea să fie-n lume pace,
Căci este loc pe-acest pământ,
Şi neam cu neam să se împace,
Respectul să ne fie sfânt...

În faţa ta-mi scot pălăria,
Căci fost-a pâinea bună-rea,
Demn înfruntat-am veşnicia:
Ai fost un an din viaţa mea!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ 2021

Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Şi mulţi alţi ani, ‘naintea ta,
Mi-ai dat o casă, şi mâncare,
Şi am avut ce îmbrăca...

Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai date, îmi este bine,
Şi pot, ferice, a trăi...

Aş vre copiii doar, să fie,
În viaţa lor, tot mai voioşi,
Să ştiu că-s oameni de-omenie,
Şi că-s nepoţii sănătoşi,

Aş vrea să aibă şi sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-şi trăiască anii,
Alături de ai lor copii,

Aş vrea să fie-n lume pace,
Căci este loc pe-acest pământ,
Şi neam cu neam să se împace,
Respectul să ne fie sfânt...

În faţa ta-mi scot pălăria,
Căci fost-a pâinea bună-rea,
Demn înfruntat-am veşnicia:
Ai fost un an din viaţa mea!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră fi-va pomenită

Mi-am pus tinereţea pe aripi de fluturi,
Fluturii i˗am pus între petale de flori,
Florile au fost stropite din ciuturi
Cu apă sfinţită din ghiers de viori.

Viorile ajuns˗au la tine în braţe,
Braţele s-au făcut ram de poveste şi dor,
Povestea şi dorul au început să ne-nalţe
În propria casă cu soare˗n pridvor.

Timpul a muşcat hoţeşte din noi,
A marcat fluturii în culori argintii,
Cineva i-a prins cu zâmbet vioi,
Acel cineva sunt proprii copii.

Acum tinereţea e în alte petale,
Noi o privim bând apă sfinţită,
Vioara se avântă într˗o nouă cale
Unde povestea noatră fi-va pomenită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins...

A nins cu-atâţia morţi în iarna asta!
Pe buze mi s-au cuminţit
Răceli de trupuri ancestrale
Ale cuvintelor de nu s-au mai născut, ci s-au murit.

A nins cu fluturi peste sânge
Şi oasele s-au cuminţit.
Nu, nu s-a plâns şi nici nu se va plânge
Pentru cenuşile aprinse-n noi, ce s-au topit.

Zăpada s-a purificat, priviţi-o
Şi nu se mai topeşte când o calci,
Mi albă decât albul de pe suflet
Pe care-l ţii în tine adânc şi-l taci.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem

viaţa se stinge uşor
într-un trup de ţărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...

luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...

gândurile s-au risipit
în noaptea de ceaţă...
dorinţele au amuţit
în trupul de gheaţă...

iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranţele toate-au apus
ca stelele-n zare...

viaţa s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...

poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul de cuvinte

Şi îngerii în rai s-au răzvrătit
Când încolţea în versul tău femeia,
Invidioşi că din cuvânt ai plămădit
Sublimul ce-l purta în ea ideea!
Şi-au coborât cu toţii pe pământ,
Albastrul cerului vărsând în tine,
Când valuri de lumină în cuvânt
Au mângâiat un şold sculptat în rime!
Şi-atunci ai ridicat spre cer a slava
Aripi maiestre unduind albastru.
Viori cântau în inima bolnavă
Ce sta captivă-n trupul de sihastru...
Şi te-au blagoslovit cu neuitarea
Căci tu sculptezi cuvântul cu ideea
De rimelor le-a tremurat suflarea
Când răsări din versul tău femeia!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale

versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal

versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba eşti chin
ba stai pe loc...

poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal trist. Sirenei

Noaptea parcă este o perdea albastră
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.
Vino, ca să plângem pe iubirea noastră,
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.

Vom schimba surâsuri palide şi rare
Ca petala unui veşted trandafir,
Turburând a nopţii tainică-nserare
C-un sărut pe frunte ca de cimitir.

Şi vom pune floare tânără şi vie
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.
Vino: Cerul pare-o pânză albăstrie
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina de fericire

Primăvara aceasta
Ne luminează pagina de fericire
Înscrisă în calendarul uitării.
S-au deşteptat literele
Născându-se frunze
Şi florile au înmugurit
În irişi.
Genele de ramuri s-au unit
În pădurea de suflete.
Sângeri sunt de-acum clipele
Vânt dulce cu iubirea dator,
Trilul de pasăre şi susurul de izvor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

Mă închin pios, la tine, azi, patria mea,
Ca la o sfântă Catedrală
Şi rugăminte fac către Hristos,
Poporul nostru de veacuri să nu piară!

Îngenunchind la sfânta glie,
La neamul nostru risipit pe roţi,
Iar la altarul Sfânt al demnităţii
Cultura noastră este stâlp şi temelie,
Strămoşul nostru Eminescu
Cu versul Sfânt al libertăţii...

Iar tricolorul, veşmânt Sfânt,
Stropit cu sânge, smirnă şi tămâie
Pe toţi ne apără ca neam
Şi Sfântul imn "Deşteaptă-te, Române"
Iar mărturii de glorie şi neam,
Eroi ai Evangheliei dreptăţii,
Iar mir îi sângele celor care zac,
Al nostru Decebal, preasfântul dac.

Iar la Brâncuşi mă închin cu dor,
Tu, Patriot, de ţară iubitor,
Mărturie e piatra de granit,
Preasfânta ta Coloană Infinit.

Popor al meu, izvor de mir,
Ce ne botează Dunărea, precum Hristos în Iordan,
Mă închin pios şi cu recunoştinţă
Viteazului şi dârzului meu neam!

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanizarea Pământului

E mort Pământul!
De mult e mort şi e-ngropat sub oameni.
Sub oameni care nasc alţi oameni
fiindcă s-au rupt podurile Pământului
s-au lăsat oamenii
s-au aşezat oamenii
peste umanitate.
Din om te-ai născut în om te vei întoarce
tu peste mine
peste altul eu
şi întreaga divinitate
în
sub
în jurul
peste Dumnezeu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neamul omeniei

Ca un izvor ce îşi revarsă mana
Făr-a alege buzele-nsetate
Sau ca un pom ce îşi oferă hrana
Făr-a alege palme-nfometate,

Suntem un Neam, străin de învrăjbire,
Cu bunătatea ca blestem al nemâniei
Şi pentr-un pui de şarpe cu iubire,
Incompatibil cu rugina lăcomiei...

Un Neam în suflet cu atâta poezie,
Cu altruismul, ca înaltă bogăţie,
Un Neam ce pentr-o pace-ţi dă o mie
Şi glorios, şi ne-ntrecut în vitejie!

Noi nu dorim război! Puterea omeniei,
În lupta de-apărare, o înălţăm ca scut,
Chemând din cer blestemul nemâniei
Pe inimi ce cu ură s-au umplut...

Trimite, Doamne, sfânta bunătate
În inimi infectate cu sângele câinesc
Şi fă-i, să nu-şi mai afle altă moarte,
Decât într-un război cu sinele-omenesc!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri ferecate

Pe trupul primăverii am altoit o melodie,
Inima ta pură cântă simfonii în câmpie,
Soluţie de zbor sunt numai privirile noastre
Arse de taine, de ascunse vise, albastre.

Am altoit dinţi în mărul rotund şi frumos,
În rană am pus lumânări să ardă duios,
S-au îmbrăţişat în inimă izvoarele cu marea,
Căprioara din tine prinde-n contururi zarea.

Privirea noastră are zaţ de feerică lumină,
Urma tristeţii este steag răsucit pe-o ruină,
Primăvara altoiul de sânge prinde muguri noi,
Purtăm cu demnitate o cruce amândoi.

Tainele cerului ard şi au ars în calusul robust,
Semnul îmbrăţişării prinde aripi şi gust,
Casa se clatină de zâmbete cald sacadate,
Trupurile noastre înfloresc în iubiri ferecate.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra vârtejului negru

Lawrence Anthony respiră rouă din urma elefanţilor,
Le descoase rănile din alicele braconierilor.
Nici un elefant nu a împăiat un om deşi
Generaţii de elefanţi s-au supus tristeţii.
În habitate, Lawrence Anthony, a netezit durerea trompelor,
A şlefuit fildeşii timpului cu inima şi
A căzut împlinit cu spatele la lumină.
Elefanţii de pretutindeni i-au stat de veghe
Până când umbra lui s-a strecurat ca o lacrimă în pământ.

Stelele lor ticăie, mulţumindu-i, din clepsidra vârtejului negru.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcinile iubirii

Ochii mei au mângâiat lumina
şi au luminat întunericul,
dar nu au înţeles niciodată iubirea...

Rădăcinile mele au înflorit în lacuri îngheţate
şi s-au ofilit pe drumuri cu noroi...
Dar nu au înţeles niciodată iubirea.

Petalele mele s-au înălţat
printre cele mai strălucitoare stele
şi au căzut secerate de cele mai noroioase cuvinte.
Dar nici acum nu au înţeles...
Că iubirea e lumina vieţii
... şi întunericul ei!

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc (noiembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim că s-au găsit pe ici, pe colo pesimişti şi sceptici — pădure fără uscătură nu se poate — care au zâmbit maliţios când, acum câţiva ani, naţiunea noastră, toată românimea, străfulgerată de unul şi acelaşi fior, a înfiinţat Liga... Ridicau din umeri la orice manifestaţie — şi trebuiau să ridice foarte des; pufneau înfundat în faţa acelui entuziasm grandios; de câte ori le arătai pornirea aceea generoasă a unui neam întreg, acel uragan de patriotism şi românism, îţi răspundeau ca nişte cobe: urma alege!

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au spulberat

S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate şi asta mi se pare?

S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simţind mâhnirea?

S-au spulberat zările-nalţe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat şi multe alte,
Pe care nu le mai ştiu eu?

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!