Dragostea izvor...
Iubirea noastră, neam de neam,
A fost ca florile pe ram,
Unse de Domnul cu lumină
În dilatarea de retină.
S-au răsucit, s-au mângâiat,
Pe stelele țesute-n pat
Și au crescut la rândul lor
Alți muguri pentru nou fior.
S-au împlinit și au rodit
Polen din versul neșoptit,
Din versul crud intrat sub zare
Cu rodii, cu semințe rare.
Acum în iarna terminală,
Un fulg din magie carnală
Întoarce dragostea izvor
La Dragobete, în pridvor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.