În poiana cu brânduşe

În poiana cu brânduşe,
Pică soarele-n amiezi,
Sprintene... şi jucăuşe
Ca iubirea-n care crezi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre amiezi nepământeşti

Te simt în trup... ispită dulce,
Născută-n dimineţi de-amor,
Când buzele vor să se culce
La tine-n sân... sau pe picior.

Pe gâtul alb... pun sărutarea.
Mi te-nfăşor cu mâini de foc
Şi alerg nebun cu răsuflarea
Pe trupul tău... plin de noroc.

Te strâng la piept năucitoare,
Te-ncolăcesc... şi te pătrund
În tainicul boboc... de floare
Şi-n vraja miezului... rotund.

Mă tot îndemni nerăbdătoare,
Cu ochii magici.... mă-nveleşti
Şi te deschizi... ca o-ntrebare
Înspre amiezi... nepământeşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remodelăm trupuri nebune

Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veşnicului doi.

E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... şi tu mă cerţi,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperţi.

Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neştiute
Şi-n coama gri... a unui murg.

Rebel... ascund înspre uitare
Greşeli şi îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.

Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Şi sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spumoase valuri

Ispita din amiezi perene,
Unduitoare şi flămândă
Se-ntinde dulce... şi alene
Spre clipele ca o osândă.

Spumoase valuri... înghiţiră
Plăceri, tăceri şi plutitorul,
Iar ea, abia de mai respiră
Sorbind ireversibil, dorul.

Cuvintele... nu îşi au rostul
Când trupuri ard dezlănţuit,
Cine să calculeze... costul
Păcatului?... abia sfinţit.

Aştept tăcut, refluxul care
Remodelează-n noi uitări
Atingeri... făr-asemănare,
Extaz nebun şi sărutări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu ştii

Niciodată nu ştii tot ce poţi,
Balansezi între dor şi trădare,
Ignorând... neştiutele porţi...
Ce inchid veşnicii de uitare.

Ai uitat de fumat... şi pahar,
Renăscând ireal în femei,
În amiezi de culoare şi har
Când luceferii vor... a fi zei.

Ochii plâng prima ta pălărie,
Invocând risipirea de vânt,
Undeva... la un târg de Mărie
Pentru cel din urmă cuvânt

În altare de rugă, mai număr,
Învoieli... şi înscrisuri de dor
Care au neputinţa pe umăr
Şi păcatul mereu la picior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De voi mai iubi

De voi mai iubi vreodată,
Dintre patimi şi păcate
Te-aş alege, dragă fată,
Ignorându-le pe toate.

Chipul tău, icoană sfântă,
Mă stârneşte şi mă-nvie
În amiezi ce nu cuvântă,
Dar seduc... şi mă îmbie.

De voi mai iubi, se poate,
A găsi răspunsuri care
Să mă pună iar pe coate
Şi-n genunchi, ispititoare.

Trupul arde şi mă-mpinge
A te prinde... oarecum,
Şi-a-ncerca a te convinge,
Seara... să o facem scrum.

De voi mai iubi, femeie,
Te voi anunţa, ştii bine,
Pân-la proxima nedeie,
Vreau a fi numai... cu tine.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei colege care se plânge că s-a îngrăşat în concediu la Poiana Ţapului

Întrebarea e meschină
Să mă ierte dolofana!)
Oare cine-a fost de vină:
Ţapul...? Dânsa...? ori Poiana...?

epigramă de Victor Macarevici din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poiana iubirii

Să mergem, iubito, la munte,
în primele zile din an,
când brazii au plete cărunte,
iţite sub albul turban.

Să facem un foc în poiana
în care, sub stratul de nea,
poveştile-aşteaptă doar pana
ce-n vers, de uitare-ar salva.

Ne fie o ciornă zăpada,
iar albul din jur, va fi scut
la tot ce n-ar face dovada
că-i pur tot ce noi am avut.

Căci este poiana iubirii
în care, ades, ne-ntâlnim
plătindu-i tribut fericirii
când visele,-acolo,-mpletim.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pică fisa

Ne pică fisa
Şi asta se-aude defel
Încet sau mai tare
O oră sau zile-n tunel.
Monezi curg întruna
Prin mâini cu arici,
Pică şi frunza,
Pică şi omul
De beri si halbe cu frici.
Ne pică fisa,
Asta e bine
Cădea oricum
Vom ştii dacă pică mai tare
Sau pomii mai cad peste drum.
Aştept o schimbare
O fisă prin fantă să pun,
Ne pică fisa,
Acum e momentul să spun.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria e poiana în care pasc caii, fără a fi înşelaţi de... plecare!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă şi nu-mi da pace

Leagănă-mă şi mă-ntinde
Pe un pat de flori şi iarbă,
Prinde-mă şi mă cuprinde
Când stă sângele să fiarbă.

Strânge-mă şi mă-nfăşoară
Peste trupu-arzând de dor,
Soarbe-mă şi mă doboară
Când ies flăcări din covor.

Stinge-mă... şi mă-nveleşte
Cu argint de stele-n noapte,
Plânge-mă... şi mă sfinţeşte
Cu parfum de buze coapte.

Lasă-mă şi nu-mi da pace,
Gânduri... cât mai înfloresc
În amiezi când te-oi desface
Tremurând... să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa culorilor

Frunzele ude
Pică uscate

Fecioare crude
Pică pe spate

Apocalipsa
Pică mai rar

Îi simte lipsa
Vântu-n frunzar

Focul ce vine
Galben şi crud

Pică pe mine
Verde şi ud

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui te iubesc

Pentru-a-ţi spune... te iubesc,
Vin cu visele-nspre tine
Şi-n ulcior de lut domnesc,
Pun cuvintele puţine.

Sunt convins... că nu greşesc,
Clipa asta... îmi convine
Pentru-a-ţi spune... te iubesc,
Vin cu visele-nspre tine.

Dintr-un magic colţ ceresc,
Scuturând amiezi divine,
Vreau în trupul tău să cresc
Timpul... făr-a-l mai reţine

Pentru-a-ţi spune... te iubesc.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te chem

Şi te chem iubito... încă,
Cu-al tău trup să îmi fii leac,
Timpului... să dai poruncă,
A mai sta cu noi... un veac.

Şi te chem iubito... soare,
Cu-n surâs să mă topeşti,
Strălucindă ca o floare,
În amiezi... dumnezeeşti.

Şi te chem iubito... seara,
Să mă strângi năucitor,
Până va-nceta chitara
A mai plânge de-al tău dor.

Şi te chem... a câta oară
În adâncul unui vis,
A pătrunde fără scară,
Undeva... în paradis.

Şi te chem... cerul de plânge
Spre decembrie... târziu,
Să fii dorul ce mă strânge,
Eu... destinul tău... să fiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum demonic

Magnolii înfloresc dinspre iubire,
Un curcubeu mai zgârie un gând,
Spirale strâng speranţe din uimire
Şi în parfum demonic mă scufund.

Valsează primăvara spre cuvinte,
Plutiri de fluturi... mă redefinesc,
Iar un prezent adeseori cuminte
Mă tot îndeamnă, iată, să iubesc.

Aştern timid, iubirea-n aşternuturi
Şi o cuprind de legănări flămând,
Când încă stele cu piciorul scuturi
Pe trupu-ţi enigmatic... şi profund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Şi vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă şi zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputinţă şi ofensă;
Şi iar dorinţi nedesluşite
Vin datorii să şi le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ţinutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărţi necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Şi vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă şi zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputinţă şi ofensă;
Şi iar dorinţi nedesluşite
Vin datorii să şi le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ţinutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărţi necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până să vii

Până să vii, timpul se duce
Şi pică frunzele de nuc,
În poala clipelor năuce,
Pe care visele-mi usuc.

De undeva, din depărtare
Se-aud trăirile din noi
Şi dau iubirile în floare
La umbra neştiutei ploi.

Până să vii, topesc fiorul
Cu simfonii de stele mii,
Şi scutur cerul cu piciorul
Ispitelor... şi-aşa târzii.

Grăbeşte-te, mă ia păcatul
Ascuns amantelor de ieri,
Deşi de el, ştia tot satul,
Necunoscutelor plăceri.

Până să vii, se trec şi macii
Surâzători... ca un destin,
Răpuşi de patimă... săracii,
În albul cupelor de crin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Soarelui

Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme
Şi-n cuvinte ce-nfăşoară
Noi iluzii, noi probleme.

Pusă în liniştea de-afară,
După neştiute... scheme,
Floarea soarelui de vară,
Curge-n tainice poeme.

Vise noi în trup coboară
Şi iubirea-n doruri geme,
Când privirea ta hoinară
Cheamă... fără a se teme,

Floarea soarelui de vară.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul copilăriei

Reflectând la copilărie
în balanţă pun un semn
din viorele, ghiocei şi brânduşe
renasc clipele trăite
în braţele primăverii
înverzită e poiana
freamătă de fluturi şi de păsări
miraculosul soare trimite
buchet de raze multicolore
natura iarăşi renaşte
într-un nou an de viaţă
jur-împrejur e sărbătoare
parfum de pace simt în suflet
mă văd copil,
în satul de lângă Prut
dar, timpul azi e nesfârşit şi nemăsurat
cuprins în dorul meu nespus...

poezie de Maria Ciobotariu (8 septembrie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul toamnei

Aurul toamnei a-ndulcit sărutul,
Palme-ndrăzneţe visele cuprind
Şi frunzele acoperind pământul,
Tainici fiori... în suflete... aprind.

Sfioase raze... te ating... rotunde,
Lipindu-se de trup... ca un păcat,
Şi-o ploaie de ispite... se ascunde
În răsuflarea şoaptei... sacadat.

Aurul toamnei... visele seduce,
Ca o romanţă galbenă-n amiezi,
Care extravagantă... ne conduce
Spre poarta neştiutelor... livezi.

Apare vântul... blondelor regrete,
Bodogănind cuvinte făr-de sens
Pe-alei de dor şi pasiuni secrete,
Când aerul se-ncinge... şi e dens.

Amurgul de aramă... ne sfinţeşte
Cu farmecu-i de amant cuceritor,
Ce-aruncă înspre cer cavalereşte
Aurul toamnei... magicul amor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!