Diferenţa

e ceaţă...
tăcerea se pierde
în picuri mărunţi
ce-mi umezesc sufletul
un ficus verde
priveşte pe geam
se aude înfundat
zgomotul străzii
tramvaiul urmează şinele
oameni şi gânduri
în ceaţă...
trist şi monoton
azi... dar mâine?
- de ce mâine?
azi... dispare ceaţa
se luminează cerul
şi-ţi văd ochii
pe sub castanii desfrunziţi
clipesc veseli
zâmbesc şi eu!
s-a pierdut în ceaţă
o mică diferenţă
de douăzeci de ani...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mergem prin ceaţă

E ceaţă în gânduri şi dorul mă-ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat

Mă uit la ape, la ceaţa care vine
Mi-e teamă să nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei să mai plutim
Cu dragostea în inimi putem să... reuşim

Hai să-nnoptăm pe malul ce s-arată-n faţă
Să nu te temi chiar de se lasă ceaţă
Vâslesc din răsputeri să mai trăiesc o viaţă
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n braţe

În astă lume e şi soare, dar mai şi plouă uneori
Suntem forţaţi să trecem chiar prin nori
Când reuşim să ne întoarcem iar la viaţă
Să nu uităm să ne iubim şi atunci
Când... mergem prin ceaţă

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul Hiroshimei

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă
Nu mai cunoaştem drumul către casă

Suntem uşori şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?

Şi suntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă mare,
Oh, azvârliţi-ne, voi, o cărare.

Nu mai cunoaştem drumul către casă
şi ceaţa este deasă, deasă, deasă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corul copiilor ucişi

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă...
Nu mai cunoaştem drumul către casă.

Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?

Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare,
Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare!

Nu mai cunoaştem drumul către casă,
Şi ceaţa este deasă... deasă... deasă...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în ceaţă

E ceaţă peste mare
Şi ceaţă peste munţi.
Tot ce regreţi, se pare,
E că nu ştii să cânţi

La sufletu-mi decât,
Aşa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceaţă când apare.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţa ceţilor

privesc printr-un ochean de ceaţă
când ploile
nu se sfiesc să-nghită sori
şi ceaţa se afundă
tot mai mult
în ceaţă
când ne scufundă ea de-atâtea ori

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaţă albastră, ceaţă gri

Ceaţă-albastră, ceaţă gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucereşti,
În sân codru' să-nveleşti.

Amărât, uitat de soare
Şade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.

Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.

Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceaţă-albastră, ceaţă vie.

Strigoii cu-aripi de brumă
Pe pământ la sfat s-adună,
Ceaţă-albastră, ceaţă gri,
În cer nu mai zăbovi!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multă ceaţă

E ceaţă, genul acela intens de ceaţă
În care se pierde mult chiar din... speranţă
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

E ceaţă extinsă, la oras si la ţară
E ceaţă în cap, e ceaţă şi-afară
Din cauza ceţii ne dăm cap în cap
E lipsă de lumină şi-i mare handicap.

Rătăcim bezmetici, că-i ceaţă în ţară
Unii rătăcesc frustraţi şi pe-afară
Se agaţă de câte-un licurici crezând că-i lumină
Uitând că aceştia au viaţă puţină.

Ce-i ce creează lumină.... înţelepţii
Nu încap de cei ce au alte concepţii
Şi care, din tristă întâmplare, oare?
Formează acea clasă.... conducătoare.

Şi zilnic această clasă ceaţă sifonează
O ceaţă ce pare din ce în ce mai deasă
Iar noi, noi nu mai vedem ce-i bine
Şi asta face să mă cert eu şi cu tine

Iată, e multă orbecăială că-i smog
Produs de-un sistem intens demagog
Şi caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăţ de speranţă... doar ea mă alină.

poezie de Ionel Popa (5 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearcăne

văd cearcăne la ochii tăi
ai plâns cumva?
eşti supărată?
s-a spart un geam
sau o perdea
rămas-a jos neridicată?

nu ai văzut cum ghioceii
deja sunt mari şi îţi zâmbesc
iar primula deschide ochii
sub cer albastru...
crinii cresc

priveşte ce e-n jurul tău
se scaldă totul în lumină
şi-atât de-aproape se aude
iar zumzâitul de albină

văd cearcăne la ochii tăi
nu ai dormit...
e mult de-aseară
suspină trist un trandafir
ce-i rătăcit pe scară

am înţeles
nu vrei să-mi spui
ce mult te doare
plecarea lui
şi-n jurul tău
e totul azi fără valoare

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cel alb

Sunt în oraşul cel alb.
O ceaţă deasă îmi
Străpunge speranţele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientaţi,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind şi se sting haotic
În oraşul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Şi în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Şi monoton.
Sunt victime în oraşul cel alb,
Care încă nu inţeleg că sunt victime,
Dar sunt şi flori,
Sunt şi chioşcuri cu fast food,
Sunt şi grădini botanice
Cu arbori exotici
Şi mai sunt şi cinematografe cu filme horror.
Ca nişte umbre se desprind din ceaţă
Paşii pierduţi.
Sunt paşi care se caută,
Sunt şi paşi care se despart definitiv.
Zgomotul ploii
Vibrează în ochiul ferestrelor,
Vibrează în pietrele mortuare,
Vibreaza şi în vise,
Acele vise
Pentru o zi mai bună decât ieri.
Aparent,
Cineva mai strigă în întuneric
Din ceaţa albă.
Poate că e victima unui viol,
Poate că e victima unui furt,
Poate că e victima unei agresiuni,
Sau poate că e cineva care a pierdut iubirea.
Poate că e doar ecoul ei......
Sunt în oraşul cel alb
Şi te caut în noapte...

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de ceaţă...

O egretă
Citeşte într-o orezărie Les Nourritures Terrestres.
Se roteşte în jurul unui anumit loc şi, întinzându-se ca un brotac,
Îşi încearcă norocul scufundându-şi capul;
Un nor de stropi se ridică la suprafaţa apei.

Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-şi piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceaţă
Sau dincolo de ceaţă.

Îşi întinde aripile şi universul o urmează; plutind spre înălţimi,
Zorii sunt un cântec, scurt şi luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceaţă.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îţi poate lega doar aripile, nu şi zborul.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de ceaţă

O egretă
Citeşte într-o orezărie "Les Nourritures Terrestres".
Se roteşte în jurul unui un anumit loc şi, întinzându-se ca un brotac,
Îşi încearcă norocul scufundându-şi capul;
Un un nor de stropi se ridică la suprafaţa apei.

Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-şi piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceaţă
Sau dincolo de ceaţă.

Îşi întinde aripile şi universul o urmează; plutind spre înălţimi,
Zorii sunt un cântec, scurt şi luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceaţă.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îţi poate lega doar aripile, nu şi zborul.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în astă noapte
mintea în joacă
a creat un vis
tu îmi zâmbeai
de-adevăratelea

de dimineaţă
cerul cu ceaţă
şi geamul aburit
pe el scriu numele tău
cu un deget tremurând

după cafea
privind pe ferestră
ceaţa s-a mai ridicat
pe geam niciun nume
şi visul uitat

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel marin

Val şi ceaţă în cascadă
Pe la ţărmuri fac escale;
Tu, din versuri faci arcadă
Peste stâncile opale;

Tot amurgul e-o şaradă
Cu tâlcuri filosofale...
Val şi ceaţă în cascadă
Pe la ţărmuri fac escale;

File, păsări, vin grămadă,
Gândurile-o iau la vale
Transformându-se în nadă
Clipelor ce-nghit agale
Val şi ceaţă în cascadă.

rondel de Luiza Nerut (7 aprilie 2013)
Adăugat de Liliana Voicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săraca inima mea

nu mai vreau ceaţă şi ploi
nu mai vreau val de ninsori
vreau soare şi iarbă verde
unde dorul meu se pierde

vreau cu tine pe colină
noaptea când e lună plină
vreau ca să-mi aduci în dar
floare de mărgăritar

vreau sărutul să mi-l dai
vreau în braţe să mă ai
vreau să râd cu bucurie
alergând pe o câmpie

vreau şi vreau mereu ceva
săraca inima mea
bate... bate... nu se lasă
încă nu-i vremea de coasă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceaţă

Ghiurghiuliu servit la cramă
Cu-o pastramă bună, grasă,
Bei de uiţi şi cum te cheamă,
Vezi nevasta... mai frumoasă.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hologramă

despre paşii noştri rătăciţi aş vorbi
dacă nu mi s-ar alătura muzica pădurii
e ceaţă vampirică şi doar gândurile
au luat-o la galop de nu le mai pot opri

mă amestec în această nebuloasă
istorii tropotesc
mă reazem de un trunchi
de teama năvalei întunericului

trosnet înfundat de crengi
hoardele de amintiri sunt pe urmele mele
chiar nu vreau să mă feresc

o frunză în cădere mă ia de mână
din ceaţă chipul tău se decupează
alergăm până când luna atârnată
destramă orice întrupare

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet în ceaţă

alergând bezmetic printre anii furaţi
mă loveam alegoric de spaţiul îngust, uzat
al unei lumi rătăcită în propria inexistenţă
fereastra vieţii capta umbre în neliniştea timpului
pocneau alte gânduri
aiurea, la întâmplare
zăvoarele au închis inimi în piatră
noaptea desenasem cearcăne
sub ochii obosiţi ai sufletului
în amurg, pe ţărmul vieţii
un biet suflet înfăşurat în ceaţă
veghează, căutând răstignirea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alinare-n alpinism

Petrec cu ochii zarea
Şi-i liberă ca valul,
M-apucă iar visarea,
Sunt eu, nisipul, malul

S-aprinde asfinţitul
Şi luna reapare,
Iar cerul ca lignitul
Mă chinuie-n visare.

O muzică răsună
Prin garduri şi alei,
Iar dame cântă-n strună
Cu dor de câţiva lei.

Un felinar se-nclină,
Rugina l-a ajuns.
Ce vremuri de salină!
Nimic nu e de-ajuns.

Convoaie se perindă
Prin ochii plini de ceaţă,
Privirea-mi stă în grindă,
Speranţa-i fir de aţă.

Zâmbesc laconic, trist
La alinarea-ţi vie,
Durere-n alpinism,
Frumoasă reverie.....

poezie de Liviu Reti (1 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul basmului de ceaţă

A fost odată
ca niciodată
o lume ce nu-i pasă
prefăcându-se oarbă
orbind cu şoapte de ceaţă
în iaduri scufundată
si cerşetori la a raiului poartă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CHIP RĂTĂCIT

M-am gândit la cineva
Primăvara imi zâmbea
-Te-amăgeşti, nu este ea...

-E cumva asemănare
Ochii mei mă-nşeală oare?
-Nu e ea.... e o chemare
Inspre altă zi speranţă
Fără nori si fără ceaţă
Si cu soare-n dimineaţă!

Lunecând pe vechi poteci
Gândul meu pe unde treci
Chipul ei il rătăceşti....

poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!