Suflet în ceață
alergând bezmetic printre anii furați
mă loveam alegoric de spațiul îngust, uzat
al unei lumi rătăcită în propria inexistență
fereastra vieții capta umbre în neliniștea timpului
pocneau alte gânduri
aiurea, la întâmplare
zăvoarele au închis inimi în piatră
noaptea desenasem cearcăne
sub ochii obosiți ai sufletului
în amurg, pe țărmul vieții
un biet suflet înfășurat în ceață
veghează, căutând răstignirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un suflet
alergând printre ani
mă loveam de spațiul îngust, uzat,
al luminii
fereastra vieții capta umbre
în neliniștea timpului
pocneau alte gânduri
aiurea, la întâmplare
zăvoarele lumii au închis inimi
în noapte desenasem cearcăne
sub ochii obosiți ai sufletului
în amurg, pe țărmul vieții
un biet suflet
înfășurat în ceață
veghează
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea
sunt lacrima unui suflet
într-o lume trecătoare și rece
sunt tristețea unui gând rătăcit pe pământ
sunt pământul uscat și gol
mă lovesc de spațiul îngust al luminii
fereastra vieții captează umbre neliniștite
pocnesc alte gânduri pe ziduri
zăvoarele lumii au închis inimi
în noaptea asta, am desenat cearcăne sub ochii vieții
pe țărm, un om veghează sfârșitul
înfășurat în ceață caut lumina
privesc în jur și mă cutremur
mai bine beat într-o lume murdară
viața mi-a întins paharul morții
într-o seară, pe o stradă
am băut paharul cu cucută pînă la fund
ce a urmat apoi, nu știu
prietene, să așezi la colțul vieții, o cruce
pentru lumea ce trece, se duce
pentru mine, să pui în pământ un grăunte de adevăr
poate voi încolți într-o zi, pentru voi...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul
nu voi să spui acum nimic
de ce-aș vorbi
e noaptea în care lacrimi plâng
și stele cad din cer, în gând
tăcerea mea e plâns amar
în aste sfârtecate lumi
biet suflet efemer
pe țărmul vieții rătăcit
atâtea întrebări de pus
fără de răspuns
pe aici, pe undeva, cândva
curgea odată un izvor
creat din lacrimă și dor
noi doar tăcem în tragicele șoapte
acum, aici, în prag de noapte
aș vrea să mai desfac un gând
încet-încet, pe rând
am obosit de atâta mers în gol
să stau, să merg..
aici, totul este șters și fără sens
într-un deplin consens
am umblat aiurea printre ani
printre plopi și castani
uneori beat alteori obosit
pe o stradă a vieții mi se pare
cine știe, poate, oare...
aveam ochii legați la spate
să nu văd lacrima timpului cum arde
valul vieții ștergea urme pe nisip
pășeam pe un drum
un chin nesfârșit
era începutul unui sfârșit mereu neînceput
alunecam pe pământ
mă loveam de gânduri
ascuțite gânduri
mi-e trupul obosit de mers în gol
luna se-apleacă
dincolo de ceața din jur
pășesc spre acel îndepărtat meleag
unde nu e durere nici suspin
decât un chin
ce viață, ce destin
să plec, să vin
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescărușul
pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer țipau pescărușii
lacrima cade și plânge pe țărmul uitat
de lume, de viață, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
plutește suav peste ape
în țipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
mă strigă, mă cheamă iar marea
mă scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe țărmuri mângâiate de mare
trist pescăruș ireal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În liniștea nefirească a lumii
trăiesc între gânduri învelite în ceață
cine sunt
de ce sunt acel ce nu mai sunt
unde merg
de ce merg
într-un timp pierdut în răstimp
poate sunt o idee greșită a timpului real
cine știe, azi a știe...
pășesc într-un răgaz al luminii
întins pe un covor de gânduri
în neliniștea somnului
născut din lacrima timpului
în jur stele pustii
aș fi plâns
dacă aș fi fost fericit
trecusem aiurea printre anii trecuți și pierduți
am hotărât să vorbesc
dar cui
auditoriul plecase de mult
pălcuri de gânduri
tulbură astăzi stele obscure
pe lângă drum pășește un nebun
în liniștea nefirească a lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pe tabla vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre gânduri
locuiesc în scorbura lumii
alungat de toți și de toate
închis între gânduri, pierdut printre oameni
seara mângâi pietre sau ascult siderat tăcerea timpului
pic-pic-pic, apoi nimic
uneori strivesc păienjenii de pereții sufletului
nopțile rătăcesc printre umbre
stele nu am, le-am pierdut într-o fatidică clipă
la o partidă de cărți cu moartea
au rămas doar tragice cuvinte
ce se pierd la răscruce de drumuri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii umezi ai lumii
locuiesc la picioarele sufletului
în balta istoriei
printre gânduri plecate, altele uitate, toate ratate
în jur fatidice umbre
aleargă, se plimbă
cum știu ele, adică aiurea
uneori plouă
plouă când nu trebuie
plouă cu lacrimi amare
pe drumuri uscate de vreme, prea devreme
tac în cuvinte nerostite, de teamă
o teamă ancestrală ce zace în mine
noaptea macin vise sterile
obosit de reîntoarceri inutile
în același timp, în același loc
offf, ce viață, ce soartă
nu am cerut nimic, nimicul l-am primit
am tot bătut din poartă în poartă
tăcerea mi-a răspuns, odată
atunci m-am apucat de scris
pe ochii umezi ai vieții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniștea cerului
mă întind sub aripile cerului
pe murmur trist de gânduri
nimeni nu mă înțelege, nici nu are de ce
sau nu vrea
mă rog, chestie de gusturi, de proaste gusturi
rătăcesc prin nostalgia trecutului
privesc în altă parte, azi
mâine, voi privi în cealaltă parte
desigur inutil
fără rost, fără folos
într-un joc steril și pueril
nu găsesc nici locul, nici fericirea
deși o caut fără sens
colind printre ganduri
visul l-au ucis într-o noapte
a rămas cenușa, plânge
clopote bat în neștire
mă spijin de un zid
ascult cum răsună in piatră durerea
pe drum trec fantomatice umbre
si totul e sublim.. nu
pierdut în labirintul unei lumi rătăcite în propria inexistență
mă refugiam
sau poate mă regăseam
pe o coală albă
cădeau gânduri
neștiute, nespuse
atunci nu știam, astăzi știu
dar e târziu
mult prea târziu..
sufletul arde, opaiț chior
într-o odaie fără lumină
respins de singurătatea sufletului
mă înghesui prin cotloanele tăcerii
tac în tăceri repetate
ars de neputința luminii
să plângă în mine
neliniștea cerului e mare
o ascult, plânge
e vaiet etern și tern
nu pot să dorm
o veghez
în neliniștea anilor ce trec, se petrec
vorbesc pe aici, de mii de ani
în pustiu, în gol
în jur o lume exemplară prin absența ei
mâna ce odată se înălța către cer
scormonește azi în gunoaie
ce să cer
ce să sper
viața asta
o piesă proastă
pe o scenă
roasă de ani
cu actori ratați și multe personaje inutile
''am aflat că ai cumpărat
un bilet către Rai
cât ceri
cât dai''
o discuție filozofică
între el și cine vrei
să ceri, să iei
două persoane debusolate
de propria inexistență
ne lepădăm zilnic
de El, de orice...
ce am ajuns,
privește doar în jur...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pulberi de gânduri
soarele a căzut și a plâns
ploaia a tăcut printre munți
doar cuvântul a rămas răstignit într-un gând
ieșind din mine m-am adăpostit într-o picătură de apă
rămasă în căușul unui cuvânt nerostit
nimeni nu m-a văzut
toți erau ocupați cu nefirescul cotidian
eu rătăceam căutând zadarnic un eu
eram o stâncă rătăcită în valuri
cu fiecare pas mă îndepărtam de mine
dincolo de noapte zăceau
niște puncte cardinale aruncate aiurea
munții iși spijineau umerii pe focuri de stele
căutând cu pașii un țărm
pe țărm rătăceau mioare tăcute
eu căutam bezmetic turnul luminii
acolo dormea timpul
în tăcerea incoloră a lumii
pășeam printre râpele joase
mă înțepam în spini
lăsând la fiecare colț o rugăciune
la final, mă întorc pășind printre secole frânte
din larg valuri vin
să spargă lumina în pulberi de gânduri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vaporul
anii au trecut în grabă, grămadă
au mai rămas câțiva
în palmă se scutură amintiri
de azi, de ieri, de nicăieri
i-am spus vieții, du-mă
și m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se sparg de câte un țărm
doruri, vise, precise, imprecise
sunt un cuvânt lovit de aspre stânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânzele rupte
în derivă, pe marea neagră
de gânduri, păcate, de toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul
în noaptea aceea
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit
peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
unde nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul învierii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țărmul
pe țărmul unui lumi
văd tăcerea împietrită
marea tace și ea sau plânge'n tăcere
caut tăcerea în adâncul orei
luna, privește absentă, printre valuri și stânci
vuiește tăcând
un suflet pe aripi mari de dureri, s-a frânt
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de zări
sunt lacrima unui suflet
ce arde pe crengile vieții
o lume trecătoare și rece
închistată în propria neputință
ne-am pierdut pe drum, suflete dezarticulate
în așteptări inutile
cer obosit, gonit de nori
întuneric răsfrânt peste noi
asta nu e lumea mea
în zori voi pleca dincolo de zări
pe țărmul vieții valurii plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul
mă apasă cuvântul și timpul e rece
un joc de clipe în scorburi
ascult foșnetul timpului
printre frunzele vestejite ale sufletului
cuvântul a tăcut
se așterne vecia peste gânduri prăfuite
fulgerul s-a ascuns în rana cerului
ca o lumină fugară
pe tălpi purtam văpăi în freamătul zilelor arse
felinarele atârnau strâmbe pe aleile lumii
căutam un fluviu să învăț nemurirea
cu foc îngeresc
peste livezi de măslini înfloriți
sub cerul descătușat de gânduri
sunt mugure de țărână
respir sălbatic, visând să renasc
ca o petală întinsă peste țărmururi de suflet
acolo, în larg, lângă mare
căutând lumina vieții în neguri străbune
sunt trup din sângele mării
lunecând în lumini
prin văluri de ceață
rătăcit în abisul cunoașterii
iau cu mine raza de soare
în zbor etern peste ape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
am așezat în suflet o rană
să plângă
în mersul firesc al materiei către nicăieri
cu trudă, cu migală...
uneori ascundeam gânduri sub preșul timpului
să nu murdăresc anotimpurile
hainele erau murdare de griji
le ascunsesem de mult în suflet, să nu țipe
apoi le-am aruncat în noroiul milenar
gol de idei am plecat către mine
să caut răspunsuri
era rece în noaptea aceea
m-am învelit cu tăcerea
să nu mă ajungă întrebările
în jur ape tulburi
scările atârnau haotic pe treptele cerului
cu ochii orbi de lumină străbăteam zările, căutând depărtările
pe urme se scurgeau alte urme
ale unor veniri prin tăiate plecări
de teama ploilor trecute în tărâmul timpului
uitat aiurea pe prispa scorojită a lumii
sub pleoape se scurgeau amurguri
apoi m-am apucat să pictez cuvinte pe ziduri
cu pana roasă de căutări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între gânduri
lumina zace într-un colț
mi-e sufletul ros de gânduri târzii
la răscruce de zboruri
cer timpului odihnă să scriu
în adâncul clepsidrei noi începuturi
așteptând zorii de apă
plutesc pe aripi înghețate de foc
decojesc tulpinile lumii
să fiu frunză la umbra nucului bătrân de acasă
sunt stâncă a zilei nesfârșite
să șterg pleoapele umede ale nopții
sunt marea rătăcită în ceață căutând veșnicia chemării
mă ridic umil și stingher
strivind sub pași umbra uitată
clepsidra e goală
măsoară umbre trecute
sfărâmat între gânduri
ascult ecoul clipei ce trece
mă arde atingerea Ta
cu pașii mă plimb prin izvoare de humă
să învăț să scriu pe boltă silabe de taină
înnodând în zori pământul cu un surâs
urcând pe trepte spre pânze ce ard într-o zare
sunt vuietul lumii în amurg
sunt lacrima mulțimii în ceață
sunt glasul ce țipă sfredelind necuprinsul
sunt valul ce îmbrățișează femeia
sunt fluture îmbrăcat în lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărmul vieții
ucigași fără vină
ați închis ușa viselor
bătând piroane în gânduri
la răsărit cerul plânge
mă scurg în mormântul sufletului
surâd în ultima picătură de viață
un ultim zbor către cer
voi, pășiți peste țara fumegândă
unde iarba a uitat să mai crească
mă împiedic de negre ruine
ciocârlia nu vine
pământul e carbonizat și gol
în cuib ne plâng azi sugarii
știu, noi mâine murim
și totuși, zâmbesc,
e zâmbet în soare
în ochii lor văd azi izbăvirea
de lume, de păcate, de toate
voi, ascundeți-vă
va veni clipa voastră odată, curând
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre căutări
vârtej de gânduri
curg, se scurg
dintr-un suflet în alt suflet
zăpadă pe drum
steaguri bezmetice atârnă în beznă
astăzi, acum
gândul izbește zidul întunericului
se pierde în gol
întrebările curg pe alte ziduri acum
așez cuibul de gânduri
în ungherele singurătății
pentru a plânge, deplânge, sfârșitul
de spus, nu mai e nimic de spus
totul a apus în neguri de suflet
am ochii acoperiți cu gheață
cad, uit să mă ridic
ceață deasă în mine
mă izbesc de pereți
acopăr adâncimile cu marginile trupului
o pasăre rătăcește în amurg
uitase drumul către casă
luna absentă, n-am felinar, deci
caut în altă parte
lumina de veci
ce viață, ce soartă
lipsită de o hartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
tăcerea a strigat
sub gânduri retezate
căzute pe trupul gol al unei clipe
o filă scursă dintr-un calendar în fiorul creației
un chip, un trup, un om, într-o privire
veghea s-a frânt și a curs în tăcere
clipoceau alte tăceri prin unghere
eram o clipă uitată într-o îmbrățișare
între furtuni și cerul din ape
se scurgeau corăbii în priviri
căutând limanul creației
treceau anii în goană fără o clipă zăbavă
nu știam unde voi ancora
eram doar o clipă în palma Ta
o lacrimă de ceară scursă pe țărmul iubirii
căutând aroma crudă a firii în dansul final al regăsirii
lăsam în urmă tainice clepsidre
în bucuria pură a zborului peste apele sufletului
mai aproape de cer
în lumina strigării
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
curg lacrimi de piatră
geme durerea și plânge tăcerea
pe picioarele lumii arzând
se frânge ultima clipă în candela vieții
fumul urcă stingher spre lacrima cerului
înveșmântat în rănile sufletului
caut lumina răstignită pe o cruce
adie letargic apusele zări
în psalmul unui suflet chinuit
mă sprijin de spini
căutând noi rădăcini
să înflorească în zorii cei noi
un trandafir în palmă din cuvinte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!