
Ceața ceților
privesc printr-un ochean de ceață
când ploile
nu se sfiesc să-nghită sori
și ceața se afundă
tot mai mult
în ceață
când ne scufundă ea de-atâtea ori
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Cântec în ceață
E ceață peste mare
Și ceață peste munți.
Tot ce regreți, se pare,
E că nu știi să cânți
La sufletu-mi decât,
Așa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceață când apare.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul Hiroshimei
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă
Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce ceață deasă, vai, ce ceață mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?
Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.
Nu mai cunoaștem drumul către casă
și ceața este deasă, deasă, deasă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Corul copiilor uciși
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă...
Nu mai cunoaștem drumul către casă.
Sîntem ușori, și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?
Și sîntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare,
Oh, azvîrliți-ne, voi, o cărare!
Nu mai cunoaștem drumul către casă,
Și ceața este deasă... deasă... deasă...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dimineața de toamnă e cețoasă
trag de comoditate și de mine
e greu s-o iau de la-nceput în fiecare dimineață
e sfârșit de toamnă și ceață groasă s-o tai în felii
privesc afară
uite îmi acord acest timp/ un exercițiu de concentrare
nimic mai mult/ pricep
nebuloasa
nu are nicio logică
și de-ar avea
ce-are de-a face cu logica mea/ n-are niciun rost
sună ca și cum nu aș ști nimic sau aș ști totul despre ea/
atunci de ce să n-o ating
uite prevăd și o privesc mai cu luare-aminte
nu ca să mai descopăr încă o dată că ar fi
mai cețoasă în această dimineață
luntrea mea/ așa ușoară cum e/
o străpunge și o treace
pentru
revărsarea nesfârșitei promisiuni de lumină și a clipei de
bucurie când simți că ești unde nu ai fost
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mergem prin ceață
E ceață în gânduri și dorul mă-ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat
Mă uit la ape, la ceața care vine
Mi-e teamă să nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei să mai plutim
Cu dragostea în inimi putem să... reușim
Hai să-nnoptăm pe malul ce s-arată-n față
Să nu te temi chiar de se lasă ceață
Vâslesc din răsputeri să mai trăiesc o viață
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n brațe
În astă lume e și soare, dar mai și plouă uneori
Suntem forțați să trecem chiar prin nori
Când reușim să ne întoarcem iar la viață
Să nu uităm să ne iubim și atunci
Când... mergem prin ceață
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferența
e ceață...
tăcerea se pierde
în picuri mărunți
ce-mi umezesc sufletul
un ficus verde
privește pe geam
se aude înfundat
zgomotul străzii
tramvaiul urmează șinele
oameni și gânduri
în ceață...
trist și monoton
azi... dar mâine?
- de ce mâine?
azi... dispare ceața
se luminează cerul
și-ți văd ochii
pe sub castanii desfrunziți
clipesc veseli
zâmbesc și eu!
s-a pierdut în ceață
o mică diferență
de douăzeci de ani...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

E stilul meu. Din când în când, mă opresc și privesc mirată lumea. Parcă nimic nu știu de la mine...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

E ceasul să apară luna
aici un deal este o înaltă școală
cum într-un cuvânt o literă finală
învelită într-un norișor de ceață,
luna-și potrivea, zâmbind, trei măști pe față
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Început
mă răsucesc ca un arc
număr înapoi
de la zero (nici vorbă de ceață!)
astăzi am nevoie
de un refren un singur cuvânt
ecou al tăcerilor mele
altfel cum să știu
Adevărul
rostit într-o rugăciune de
Cel născut sub Lege
nerecunoscut atunci
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceață albastră, ceață gri
Ceață-albastră, ceață gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucerești,
În sân codru' să-nvelești.
Amărât, uitat de soare
Șade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.
Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.
Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceață-albastră, ceață vie.
Strigoii cu-aripi de brumă
Pe pământ la sfat s-adună,
Ceață-albastră, ceață gri,
În cer nu mai zăbovi!
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multă ceață
E ceață, genul acela intens de ceață
În care se pierde mult chiar din... speranță
Și caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăț de speranță... doar ea mă alină.
E ceață extinsă, la oras si la țară
E ceață în cap, e ceață și-afară
Din cauza ceții ne dăm cap în cap
E lipsă de lumină și-i mare handicap.
Rătăcim bezmetici, că-i ceață în țară
Unii rătăcesc frustrați și pe-afară
Se agață de câte-un licurici crezând că-i lumină
Uitând că aceștia au viață puțină.
Ce-i ce creează lumină.... înțelepții
Nu încap de cei ce au alte concepții
Și care, din tristă întâmplare, oare?
Formează acea clasă.... conducătoare.
Și zilnic această clasă ceață sifonează
O ceață ce pare din ce în ce mai deasă
Iar noi, noi nu mai vedem ce-i bine
Și asta face să mă cert eu și cu tine
Iată, e multă orbecăială că-i smog
Produs de-un sistem intens demagog
Și caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăț de speranță... doar ea mă alină.
poezie de Ionel Popa (5 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

- ceață
- Ceața e neurastenia aerului.
definiție celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de ceață
O egretă
Citește într-o orezărie "Les Nourritures Terrestres".
Se rotește în jurul unui un anumit loc și, întinzându-se ca un brotac,
Își încearcă norocul scufundându-și capul;
Un un nor de stropi se ridică la suprafața apei.
Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-și piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceață
Sau dincolo de ceață.
Își întinde aripile și universul o urmează; plutind spre înălțimi,
Zorii sunt un cântec, scurt și luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceață.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îți poate lega doar aripile, nu și zborul.
poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de ceață...
O egretă
Citește într-o orezărie Les Nourritures Terrestres.
Se rotește în jurul unui anumit loc și, întinzându-se ca un brotac,
Își încearcă norocul scufundându-și capul;
Un nor de stropi se ridică la suprafața apei.
Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-și piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceață
Sau dincolo de ceață.
Își întinde aripile și universul o urmează; plutind spre înălțimi,
Zorii sunt un cântec, scurt și luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceață.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îți poate lega doar aripile, nu și zborul.
poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel marin
Val și ceață în cascadă
Pe la țărmuri fac escale;
Tu, din versuri faci arcadă
Peste stâncile opale;
Tot amurgul e-o șaradă
Cu tâlcuri filosofale...
Val și ceață în cascadă
Pe la țărmuri fac escale;
File, păsări, vin grămadă,
Gândurile-o iau la vale
Transformându-se în nadă
Clipelor ce-nghit agale
Val și ceață în cascadă.
rondel de Luiza Nerut (7 aprilie 2013)
Adăugat de Liliana Voicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În faptul zilei
întreagă lumea încape-ntr-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
și din toate nervurile plantelor
printr-un tainic legământ
dreaptă se naște o cale
e liniște în urmele de pe pământ
ziua de azi se rostogolește spre noapte
piatră de ametist în labirint
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În ceață
Ghiurghiuliu servit la cramă
Cu-o pastramă bună, grasă,
Bei de uiți și cum te cheamă,
Vezi nevasta... mai frumoasă.
epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un om, durerea este cea mai mare când îi sunt lovite sentimentele, ce are mai drag și mai prețios, nu când e lovit fizic.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare de ceață
Ceața este în ceaiul meu
Nările îmi sunt gâdilate de aburii fierbinti
O mare de ceață se apropie încet de mine
Dușmanii mei, porumbeii, s-au pus la adapost
Presiunea îmi face oasele să doară
Și eu, corabia, troznind din toate cuiele
Mi-am întins velele
Și am tăiat cu sabia zidul de aburi
Pe punte, marinari, slinosii marinari
Beți și leneși
Visează sirene
Și eu, corabia, timidă și ușoară
Aleg linia cerului sa eliberez aceasta carcasă
De perna ceții
poezie de Iulia Gherghei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Știu că El există și când nu mi-e frică.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!