Bătrâna cruce de piatră

Un om de stat e-un om de lume,
Minte cum respiră, cum bea apă.
Un ziarist imaginează minciuni
Şi ţi le toarnă pe gât pân' ce te-ndoapă.
Mai bine stai acasă şi bea-ţi berea,
Lasă-i pe vecini la vot, să se-afle-n treabă,
A spus omul în platoşă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.

Pentru că acest veac şi veacul care vine
Vor sfârşi într-o fundătură mare,
Nimeni nu va-întâlni vreun om fericit
Printre călătorii acestei vieţi amare;
Când Nebunia merge la braţ cu Eleganţa
Nimeni nu discerne care-i cine şi cine-i care.
A spus omul în platoşă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.

Doar actorii cărora le lipseşte simţul muzical
Mă dezmeticesc cel mai lesne din plictis;
Ei pretind că-i mult mai uman
Să fornăi, să mormăi sau să gemi cu schepsis,
Fără-a discerne ce forţe-astrale
Învârt toată scena – pământ şi cer şi iad şi paradis.
A spus omul în platoşă aurie
De sub Vechea Cruce de Piatră.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinerea Mare

Un înţelept
Cruce la piept
N-am cum să scap
Cruce la cap

Zilele numeri
Cruce pe umeri
Mă laşi la vatră
Cruce de piatră

Primesc însemn
Cruce de lemn
Ultim suspin
Cruce mă-nchin

Din miez de nuc
Crucea mi-o duc
Spre creator
Pe cruce mor

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă aurie

Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Şi zile cu ploi cernite.

Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.

Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Şi-n zbor, păsări călătoare.

Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toţi în casă,
Pentru iarna friguroasă.

poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de taină

Dureri din suflet urcat-am pe cruce.
Piatră pribeagă, îmi caut grădină...
Ramură ruptă, uitată-n răscruce...
Un chihlimbar, lipsit de lumină...

Ultima şoaptă cu vântul se duce
Să scrie pe cer cu literă-aldină.
Dureri din suflet urcat-am pe cruce.
Piatră pribeagă, îmi caut grădină...

Mintea dezleagă ce ochiul n-aduce.
Taina cea vie din scriere fină
Suflet înalţă, iar inima-i plină,
Când frunze şi gânduri, toate-s caduce,

Dureri din suflet urcat-am pe cruce...

rondel de Olguţa Trifan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată Omul!

— Iată Omul! strigă-n Iad Pilat
Cine iarăşi L-a crucificat?
Cine-I scoate umbra de sub văl?
Daţi-mi apă mâinile să-mi spăl!
Revărsaţi-mi râuri peste pumnii plini!
Sângele acesta voi l-aţi vrut, rabini!
— Iată Omul! umbra a răspuns,
Eu sunt umbra Omului străpuns.
În zadar în lumea de păcat
mâinile pătate ţi-ai spălat.
Cei spălaţi de apă, ca şi apa pier.
Cei spălaţi de Mine, sunt cu Mine-n cer!

— Iată Omul! strigă-n Iad Pilat.
Cine iar Îl vrea crucificat?
Eu am spus întregului popor:
Pe-mpăratul vostru să-L omor?
Gândul meu pe cruce lămurit l-am scris.
Nu sunt eu de vină! Nu eu Te-am ucis!

— Iată Omul! umbra a răspuns,
Omul care vede în ascuns.
Dându-Mi titlul de-mpărat iudeu,
tu stăteai pe însuşi tronul Meu...
Şi, scriind pe cruce al domniei semn,
tu domneai în slavă, Eu muream pe lemn...

— Iată Omul! strigă-n Iad Pilat!
Ca stăpân, Cezaru-i vinovat.
Eu eram guvernator roman.
N-am rostit osânda ca duşman.
N-am oprit să-Ţi pună trupul în mormânt.
Nu sunt ucenic, dar nici vrăjmaş nu-Ţi sunt!

— Iată Omul! umbra a răspuns,
Omu-n care singur te-ai străpuns.
Tu ai vrut şi glorie şi-arginţi
dar s-ajungi la urmă şi-ntre sfinţi.
Nu-i decât o cale spre Eterna Stea!
Cine nu-i pe cale, e-mpotriva Mea!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Dudeşti, Crucea de piatră a pus cruce la destule "case de piatră".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de piatră

Mergem prin mizeria comună
ca nişte necunoscuţi,
aceeaşi libertate ne provoacă pe toţi,
aceleaşi frunze se odihnesc tocite de culori
dincolo de sfială, pe orice drum.
Iubiri cu păcat transformă noaptea în zi
când tone de spini te înţeapă,
alergi pe trepte, te loveşti de zid
şi tandre stafii poartă săruturi pe cruce.
Zori strâmţi cu poticniri pe o întindere mare de timp
duc la evadări într-o lume,
unde se ascut dinţii silabelor
şi doar mersul mut cunoaşte aleea împodobită
şi înstelată.
Ideea de piatră trebuie sfărămată,
pentru a merge pe raza ta de soare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nebun şi poate nici chiar atât de prost pe cât se pare. Înţeleg foarte bine că astăzi pământul se scufundă sub picioarele celui ce vorbeşte ca mine, dacă nu se ţine cu tărie pe această Piatră despre care s-a spus că "Porţile iadului nu o vor învinge". Şi totuşi nu pe ea stau, sau cel puţin nu întotdeauna, mai cobor uneori. Din ce motiv şi în ce scop, voi explica mai târziu. Acum voi spune doar un singur lucru: pentru cei ce stăruie pe această Piatră nu are nicio importanţă dacă pământul se scufundă şi lumea piere - "Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta". Aşa se interpretează ceea ce s-a spus despre Piatră. Însă nu aşa înţeleg eu - pierderea lumii nu îmi este indiferentă. Ştiu că nu există altă Piatră, şi cine se bizuie pe ea va fi mântuit - însă mai ştiu că cei asemenea mie nu se vor mântui până când nu vor salva, odată cu ei, lumea ce piere.

Dmitri Merejkovski în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am construit

un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalţi
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpâneşti
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aştepţi în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesajul lui Cristos - care răstoarnă vechea economie a lumii antice, adică distruge în întregime vechea icoană pe care omul şi-o făcuse despre sine - întâmpină nu numai violenţa păgânismului, ci mai ales rezistenţa pasivă a fiecărui om în parte, a fiecărui convertit în parte, pentru că fiecare renunţă greu la anumite forme mentale şi la o anumită imagine antropologică.

Mircea Eliade în Fragmentarium (1939)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai văzut tu vreun om dus de braţ de diavol în crâşmă? Omul merge de la sine. De aceea am spus că nu putem să-i învinuim nici pe Dumnezeu, nici pe Satan. Noi suntem liberi să ascultăm de cine vrem.

citat din Iustinian Chira
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă şi cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primeşte,
Tot străinul huzureşte.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Şi-are-o ţară Românie!
Mulţi o vor, da-i numa una
Şi-a noastră-i dintotdeauna.
Nu-i de ieri şi-o fi şi mâine,
De-om mânca pământ pe pâine
Şi-om bea lacrimă sărată
Din inimă ne-nfricată!
Timpu-şi bate clipele,
Noi ne-om duce zilele,
Din câmpie-n munţii suri
Lupi liberi pe sub păduri!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o piatră încălzită de soare

Mai bine aşează-te strâmb pe o piatră încălzită de soare
şi judecă-mă drept.
Nu încerca să fii prea înţelept
Mai bine decât binele, binelui strică
şi orice lucru judecat în pripă
Se-ntoarce împotrivă-ţi.

Eşti încă prea crud să ştii ce e de ştiut,
Ce se întâmplă, şi cum se întâmplă,
Apa din alţii cât e de adâncă
Vârtejul nebun cât e de nebun
Cum vine pârjolul, cum lasă doar scrum,
Cum trebuie din scrum să renaşti, pocăit
şi iar te întorci de unde ai pornit
Când trebuie să uiţi, sau să-ţi aminteşti
Când trebuie să ierţi, sau să pedepseşti
Trecând peste tine.
Când singur rămâi, până unde să ajungi
Când spui ce ai de spus, sau când praf să arunci
În ochi de prieten, de părinţi, de soţie -
Ce ţii pentru tine, ce alţii să ştie
Ce-i bun şi ce-i rău, eterna problemă.
Să poţi rezolva savanta dilemă
În care,
Prin legile firii, atât de încurcate,
Pe rând şi deodată, cu toţii au dreptate.

Cu omul din tine, pustiit, fărâmat
Să poţi să te scoli de nimic rezemat,
Doar de omul din tine - care încă rezistă.
Să poţi să prefaci în surâs ziua tristă
Să treci marea-not, chiar de nu ştii să-noţi
Când pleci, să nu laşi doar urme de roţi.

... şi eu aş vrea să fiu turnat
În bronzul tare şi durabil
Ce corespunde admirabil
Solidului portret de tată
Din mintea ta întortocheată...

..............................

Hai, dă-te jos de pe piatră...

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de piatră

Ceasul de piatră
Fără limbi şi rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elveţiene.

Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se ştie cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puţine.

Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Şi muri.

Poate o să-nvie
În anul trei mii.

Mai ştii?!

poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vechea stradă

Pe vechea stradă, de-altă dată,
Mă poartă paşi-mi osteniţi,
E amintirea estompată,
Şi-i colb pe umeri gârboviţi...

Castanii de pe vechea stradă,
Cu triste crengi ce parcă plâng,
Prin ceaţă lasă să se vadă,
Faţade ce sub ani se frâng,

Ferestre cu obloane trase,
Ce poartă taine-n dosul lor,
Anume parcă ca să lase,
Să încolţească vechiul dor,

Trăit în anii tinereţii,
Alături de făptura ta,
Ce dat-a dulce-amarul vieţii,
Pe care nu îl pot uita,

Căci vechea stradă de-altădată,
E martor mut al vremii când,
Păşeam cu inima curată,
Un singur trup, un singur gând...

Iar azi tu eşti în altă lume,
Pe vechea stradă merg zdrobit,
Şi strada parcă n-are nume,
N-are-nceput, n-are sfârşit...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aedh vrea pânzele din rai [Aedh wishes for the cloths of heaven]

Pânze brodate de-aş avea din rai,
Lucrate cu lumină aurie,
Pânze albastre, negre, galben pai,
De noapte, seară ori lumină vie,
Ţi le-aş aşterne iute sub picior:
Dar sunt sărac; doar visuri am, pe care
Le-am pus pe jos; tu să păşeşti uşor,
Căci o să calci peste a mea visare.

poezie de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna e de aur barcă

Când cu versuri se încarcă,
Luna e de aur barcă –
Fără vâsle, fără vele,
Plutitoare printre stele.
Trage-n portul unui vis
Şi-ţi şopteşte ce-ai de scris.
Când pe foaie ţi se-aşază
Sprijinită într-o rază
Şi te-aştepţi s-o prinzi, ei bine,
Printre stelele-albine
Vechea barcă aurie
E... de pepene-o felie,
Fiindcă, uite, vrăjitoare,
Şi-a luat altă-nfăţişare.
Lună nouă, lună plină
Scrie-n ceruri cu lumină
Şi-ţi surâde bucălată
Ca un chip ştrengar de fată.
- Ei, e gata poezia?
Te zoreşte durdulia.
- Gata-i! Şi-o să pun drept punct
Tocmai chipul tău rotund!

poezie de Passionaria Stoicescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu moartea mă sperie, ci drumul până la ea. Căci, până şi Dumnezeu, întrupat în om pentru răscumpărarea sa, a spus despre Iuda, vânzătorul Lui: "Bine era de omul acela dacă nu se năştea" (Matei 26:24). Iar, pe cruce, suferind ca om, a strigat în culmea chinurilor: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?"(Marcu 15:34).

Marian Pătraşcu (10 octombrie 2023)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţional

S-a găsit în vechea vatră,
Câine din epoca de piatră
Şi culmea, încă mai latră!

tristih de David Boia (30 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru scena răstignirii, am trecut prin momente foarte grele. Am stat ore întregi pe cruce. Am filmat acea scenă în trei zile. A fost de-a dreptul chinuitor. La un moment dat, în timp ce mă aflam pe cruce, mă uitam în jurul meu, la toţi oamenii care lucrau, şi, pentru o secundă, mi-am văzut toată viaţa trecând prin faţa ochilor. E un sentiment foarte puternic când înţelegi ce rol joci şi ce personaj important reprezinţi.

citat din Diogo Morgado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!