Mioara Anastasiu

Lavină ostilă

Deasupra primăverii care va fi să vină
Cu fâlfâiri de aripi, din depărtări toride,
Sub semnul amăgirii, închipuiri silfide
Aduc amenințarea, ostilă, de lavină.

Cu fâlfâiri de aripi, din depărtări toride,
O mângâiere tandră tot trupul mi-l înclină,
Aduc amenințarea, ostilă, de lavină,
Tristețile prea albe, cu fețele livide.

O mângâiere tandră tot trupul mi-l înclină,
Când eu invoc bravura acelor flori candide,
Tristețile prea albe, cu fețele livide,
Respiră sub zăpada cea rea, adulterină.

Când eu invoc bravura acelor flori candide,
Opun primejduirii iubirea mea deplină,
Respiră sub zăpada cea rea, adulterină,
Fantasma-ndepărtată a iernilor avide.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Să ningă!

Să ningă peste mine cu săruturi
Necontenit și să mă troienească,
Ca-ntr-o poiană albă, mii de fluturi,
Iubirea ta, pe mine, strălucească.

Să ningă peste mine cu iubire,
În puritatea-i să mă-nzăpezesc,
Să mă trezească iarăși în simțire
În primăvara când mă dezmorțesc.

Pe trupul meu, zăpada să se-așeze
În straturi-straturi, pură și cuminte,
Neantul alb să mă îmbrățișeze,
Dac-o putea, fiindcă sunt fierbinte.

Ce tare arde dragostea în mine!
Simt jarul care mi-a hrănit amorul,
Din trupul meu curg aburi către tine,
Iar tu-mi respiri emoția și dorul.

Fiindcă mi-e dor să tot îmi ningi săruturi,
Las trupul meu încet să mi-l albești,
Din buze desenează-mi flori și fluturi,
Lăsându-mi urme, ningi și mă iubești!

Când dorm în brațe albe, argintate,
Săruturi să tot ningă dinspre tine,
Îmbrățișările-ți să-mi fie cazemate
Iar tu să-mi ningi, cu sărutări, pe mine...

Flori M. Flori )Florentina Mitrică)

poezie de (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Pe când scriu

Coloane
cresc în cerurile care se deschid,

credința împrumută piele albă de crin
respiră înalt iubirea de înger
și zboară cu aripi de porumbel.

Pe când scriu cu emoție sufletul în cuvinte
mâinile capătă amprente divine,

lucrurile dobândesc strălucirea gândirii.

Iar când schimbarea se produce și în natură
coboară peste lume amenințarea,

viitorul are incertitudini neprevăzute
și trebuie găsite forme de apărare
înainte de a fi prea târziu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile albe

Aduc puritatea mereu la tine,
Florile albe ce sunt iubire
Și vor să-ți amintească de mine,
Ca să trăiești în fericire.

Nu vreau să ai inima de ghiață,
Vreau să fii într-un loc feeric,
Așteptand surâsul tău pe față,
Să-mi spună ceva romantic.

Floare albă, floare de lumină,
Ce-n grădină înflorești,
Fă ca razele să vină,
Ca apoi să te mărești.

Nu vreau ca florile să se scuture-n noapte,
Când vântul le-nclină tare,
Vreau s-ascult ale tale șoapte
Și florile-n brațele mele să zboare.

Flori albe, multe, fără nume,
Zboară la mine cu dorul tău,
Aduc lumină-n astă lume
Și-nfloresc destinul meu.

poezie de (9 august 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Mimez că exist

Mă biciuie floarea de gheață,
Dușmană lovește-n obraz,
Obidă-mi aruncă în față,
Dar eu nu mă plec de grumaz.

Furiilor iernii livide
Ce-și târâie brâu-n noroi,
Opun cetele crisalide
De fluturi ce pleacă din noi.

E iarnă ca-n filmele mute,
Și, iată, uimită asist
Zăpezi fără noimă cernute,
Sub care mimez că exist.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevărat a înviat!

Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Și vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morți. Iar fețele cernite

Se luminau deodat' cu bucurie mare
Și-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe fețele umbrite.

Măslinii au uitat de răni și suferință
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduință
Și bucurie mare aduse pe pământ;

Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"

sonet de din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu BăeșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Drum în noapte

Ast’ noapte-am fost pe câmpuri cu visele duium
Și nu m-am întâlnit, prin flori, cu nici un duh,
Dar am simțit salcâmii cădelnițând parfum
Și fâlfâiri de aripi de buhe prin văzduh.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De casa-n care m-am născut, revăd adeseori
Fereastra micuță prin care soarele
Se strecura sfios în zori;
Nu-ntârzia, nici nu făcea prea lungă ziua
Care de cei dragi nouă ne desparte,
Dar acum, doresc ca noaptea
Să-mi fi dus suflarea cât mai departe!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte
De trandafirii albi și roșii, de crinii
Parfumați, de violete și de-ale nuferilor cupe,
De toate-acele flori, fiicele luminii!
De liliacu-n care-și făceau cuib prigorii,
Unde frate-miu-n lumina aceea care unește
Atârna de ziua lui flori galbene de salcâm –
Acel arbore încă mai trăiește!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Era acolo un balansoar
Unde aripile rândunicii-n zbor
Erau susținute de aerul limpede cristal!
Spiritul meu zbura atunci, un fulg,
Acum e cleios și are aripi grele,
Iar iezerele verii nu mai pot răcori
Arșița tâmplelor mele!

Îmi aduc aminte, îmi aduc aminte,
Brazii erau înalți, de-argint când venea gerul,
Credeam pe vremea-aceea
Că fruntea lor atinge cerul:
Era inocența celui neștiutor într-ale lumii;
Dar acum, când amurgul se-apropie tiptil,
Știu că astăzi sunt de rai mult mai departe
Decât atunci când eram doar un copil.

* Acest poem a inspirat filmul de scurt metraj I REMEMBER (1925), în regia lui Harry Edwards, cu actorii Harry Langdon & Natalie Kingston.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ce tăvălug de gânduri

Ce tăvălug de gânduri, noapte zbuciumată,
Eu, trupul tău, Zeiță, nu-l voi uita vreodată!
S-a spulberat iubirea ca și cum n-ar fi fost
Și nu mai am pe lume, de astăzi, niciun rost.

Ce tăvălug de gânduri, ce absurdă încercare
Să vezi iubirea vieții topindu-se în zare,
Povara-i mult prea mare, mă simt abandonat,
Dar știu, de astă dată, doar eu sunt vinovat.

Ce tăvălug de gânduri, mintea împresoară
Și-n depărtări, ce jalnic se-aude o vioară,
Dar marea fremătândă, cu al său rece val,
Parcă mă trezește din cel absurd coșmar.

Ce tăvălug de gânduri zac pe nisipul fin,
Cătând pe cerul nopții o urmă de destin
Pe care să-l invoc, în cel din urmă ceas,
Mă amăgesc, desigur, e tot ce mi-a rămas.

poezie de (mai 2014)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioana Gărgălie

Flori de câmp

Am strâns astăzi curcubeul în buchet cu flori de câmp,
Am pus vara în clepsidră să se scurgă-ncet în timp,
Din nuanțe tricolore ROGVAIV-ul am făcut,
O speranță de căldură pentru sufletu-mi pierdut

Și am strâns în albăstrele un azur luat din cer
Să mi-l pun iarna la grindă când se cântă Lerui-ler
Și când plouă sau când ninge și e totul trist în jur
Să-mi ascundă norii negri paravanul de azur...

Iar din soare-n sânziene am pus raze aurii
Pentru când lumina moare noaptea-n orele târzii
Și din albe margarete aripi îngerilor pun
Să-mi aducă pacea-n suflet când se zbate în taifun

Macii ard ca niște torțe cum a ars iubirea-n piept
Cu-n buchet de flori de câmp țes un curcubeu........ și-aștept!
Hai să împletim cunună, eu te-oi aștepta sub tei
Tu să-mi faci inel din lună, să pui stele-n ochii mei!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

VOM DA IUBIRII ARIPI ALBE CA SĂ ZBOARE
Vom da iubirii aripi albe ca să zboare,
Să fie faptul cel mai bun și sfânt sub soare
Și-n libera plutire să vină lângă noi,
În inimi să ne-aducă clipe-nălțătoare.

rubaiat de (2020)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Ghica

Muzica lui Bach - fâlfâiri de aripi îngerești.

aforism de din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile GhicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Verde marin

Verde-marin, verde-marin,
mă fascinează prima oară
privirea ta cu iz felin
ce lacomă se înfioară.
Se-agață de obrazu-mi fin,
de catifeaua mâinii albe,
de sânii mei ca flori de crin
și de mărgeanul gurii-n salbe.
Urechea mi-o încânți șoptit
și ca un șarpe mă-mpresori,
m-atragi în jocul născocit
cu brațe pline de fiori.
Verde-marin, verde-marin,
cu o mișcare ca-ntr-o doară,
Verde-marin, verde marin,
mătasea de pe trup coboară.
Din toate părțile păcatul
ne copleșește, ne vânează
și clipa, strâns bătând din aripi,
deasupra noastră aiurează.
Beție, fără strop de vin,
ne-a copleșit făr' de scăpare,
vioara șoldului meu fin
sub gura-ți lacomă tresare.
Lumina frântă prin fereastră
în umbra camerei se cerne,
ne-nvăluie-n mantie-albastră,
pe trupul nostru se așterne.
Îmbrățișarea ei se-așază
peste a noastră îmbrățișare,
cu albe aripi ne cuprinde,
ca o mireasmă-n sanctuare.

poezie de
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Lacrimă ( D-nei Mariana Ionescu)

Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri și spaime și
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va crește o amintire
cu flori albe și roșii,
pe care soarele
va prelinge dimineața
o boabă albastră de rouă.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Mihaela Banu

Te-aștept, iubito!

Te-aștept, iubito, ca pe primăvară,
În zori de zi și-n liniștit amurg,
Privind natura ce mă înconjoară,
Parcă aud secundele cum curg
Și cum respiră slab, ultima oară.

Te-aștept, iubito, ca pe-o caldă rază,
În fiecare zi cu-același dor,
Să ne-ncălzim la soarele de-amiază,
Bând împreună cupa de amor,
Ca însetatul ce-a găsit o oază.

Te-aștept, iubito, ca pe-o adiere
Ce-abia clintește frunzele din ram,
Să mă alinți cu-o tandră mângâiere
Și să îmi amintești cum mă simțeam,
Când savuram sărutu-ți ca de miere.

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iuliana Dinte

Îți dau tristețile cadou

Dintr-o mie de-nceputuri și o mie de-ntrebări,
Eu am pus speranțe gri într-un glas fără ecou,
Ca să fac punte cu ele peste văi și peste mari,
Să mă rog la zei domestici, să-ți dau tristețile cadou!

În odaia răcoroasă, moartea naște altă moarte,
Iar pe creștet îi cresc flori să le pună pe cavou,
Unde pomii se urăsc și se războiesc în noapte,
Cu-al meu suflet dezbinat, că-ți dau tristețile cadou.

Tu joci teatru-n alte lumi și te-acoperi cu lumină,
Ca să fii în ochi la demoni adorat ca un erou.
Aventura vieții tale este plină de rugină,
De aceea scriu în cărti, că-ți dau tristețile cadou.

Sunt un urlet de durere când te văd pe la vecini,
Cum pictezi o zeitate și cum te avânți din nou,
Spre înaltul cer albastru ce se-nchide în lumini,
Și se întristează parcă, că-ți dau tristețile cadou.

Fă-mă liberă de tine și mă lasă pentr-o clipă,
În mâna lui Dumnezeu ca să par un bibelou,
Ca să uit ce e mândria și să uit că-mi este frică
Să te mai privesc o dată, și sa-ți dau tristețile cadou!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prea Ianuarie

E prea iarnă și parcă prea gheață
Și foarte trist că te privesc în față,
A trecut Decembrie parcă prea mut,
E Ianurie, dar noi n-avem început.

E prea ger și prea tare bate vântu,
Când buzele tale își rostesc cuvântu'
E rece inima crăpându-se ca gheața,
Când lacrimi reci și grele îți zgârie fața.

Deșii ți-ai dorii să fie prea la început,
Când miciuna lovește fără să fi durut,
Ești mult prea albă ca zăpada,
Păcat, caci din orice pată îți gust otrava.

Te-aș reface cu puterea mâinii mele,
Din zăpada curată și câteva nuiele,
Dar ai dispărea la primele raze de soare,
Sau știi să pleci doar când soarele dispare?

poezie de din Autopsia Inimii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Eftimiu

Crizanteme

Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu ochii triști, cu fruntea visătoare...
Am să-ți aduc un braț de crizanteme,
Să-mpodobim iubirea care moare...

Am să-ți aduc un braț de crizanteme...
Sunt flori târzii, sunt florile din urmă,
În viața lor e moartea primăverii,
Cu viața lor iubirea ni se curmă...

Așteaptă-mă diseară la fereastră
Cu fruntea-n mâini, cu ochi pierduți în vis –
Am să-ți aduc un braț de crizanteme
Și cel din urmă cântec ce ți-am scris...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Paunasul codrilor" de Victor Eftimiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 8.99 lei.
Mioara Anastasiu

Înstăpânire

Tu n-ai știut că ochiul meu e-o trapă,
Care-nchizându-se te va răni,
Că-mi vei rămâne prizonier sub pleoapă,

Și că iubind te voi înstăpâni,
Tu mi-ai citit în palmă ca-ntr-o frunză,
Când toamna n-a putut a preveni

Dezastrul iernii care mă acuză,
Că te-am închis în aurore boreale
Și am întins zăpada ca o pânză

Deasupra suferințelor reale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri în noaptea regală

înțelepții dezleagă misterul din rune
unesc cerul cu pământul în divinații
reaprind focul iubirii care spune
că viața e superbă cu mii de motivații.

invoc visul albastru din noaptea regală
invoc dragostea lunii nobilă, duioasă
când slova se-nveșmântă în haine de gală
când fiecare clipă-i fecundă, prețioasă.

uneori la veghea lunii particip și eu
spun o rugăciune, o mantră protectoare
în mijlocul lumii pacifistă-s mereu
cu Dumnezeu aproape ca de soare.

invoc iubirea, lumina Lui mântuitoare
pecetluind cu versul credința arzătoare.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toate femeile americane au nasurile purpurii, buzele gri, iar fețele lor sunt albe de prea multă pudră. Trebuie să recunosc că Statele Unite poate fi opera vieții mele.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook