Lavină ostilă
Deasupra primăverii care va fi să vină
Cu fâlfâiri de aripi, din depărtări toride,
Sub semnul amăgirii, închipuiri silfide
Aduc amenințarea, ostilă, de lavină.
Cu fâlfâiri de aripi, din depărtări toride,
O mângâiere tandră tot trupul mi-l înclină,
Aduc amenințarea, ostilă, de lavină,
Tristețile prea albe, cu fețele livide.
O mângâiere tandră tot trupul mi-l înclină,
Când eu invoc bravura acelor flori candide,
Tristețile prea albe, cu fețele livide,
Respiră sub zăpada cea rea, adulterină.
Când eu invoc bravura acelor flori candide,
Opun primejduirii iubirea mea deplină,
Respiră sub zăpada cea rea, adulterină,
Fantasma-ndepărtată a iernilor avide.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- poezii despre iarnă
- poezii despre flori
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.