În iarna vieţii

Cu ochii pierduţi-n orbite şi mersul agale,
Peste pragul tocit de calcaneul timpului,
Sprijinit de-un toiag, păşeşete-n dese escale
Să ia, din când în când, pulsu-anotimpului.

În locul viselor, doar griji-n galopadă
Se prăbuşesc în infinitul din sinele focal;
Pe tâmplele lui dezmierdate de zăpadă,
Mai flutură o iarnă ca o coamă de cal.

De pe prispa gândului, investigând înaltul,
Bătrânul priveşte viaţa ca un simplu spectator
Cum de pe-o creangă goală, o cucuvea, saltul,
În timp ce nisipul se scurge sub jugu-apăsător.

Împuţinat, îşi ţine viaţa-ntr-o singură mână,
Pe cârja de-amintiri îşi sprijină-ndârjit sufletul;
Chiad dacă dorul de ducă îl târcoleşte şi-l hâţână,
Naufragiul intim al duratei i-amână concretul.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului

Mă las purtat de-un gingaş fior
Când mă cuprinde dorul de tine;
Pe aripi de-amintiri, mă scobor
În trecutul cu luciri adamantine.

Mă-ncinge-ades ceva ispititor
Cu-nţelesuri adâncite-n mine,
Mă las purtat de-un gingaş fior
Când mă cuprinde dorul de tine.

Când luna se-oglindeşte-n pridvor,
Visul se chinuie dorul să-mi aline,
Şi-mi pune-n ochi al lacrimii izvor.
Păstrând speranţa vremii care vine,
Mă las purtat de-un gingaş fior.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bătrâneţe

Bătrâneţea este un far interior care iluminează naufragiul intim al duratei.

definiţie aforistică de Eise Osman, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada sufletului între aripi

Pe-o creangă de-alun,
sufletul îmi pun;
pe-o creangă de os,
sufletul îmi cos;
pe-o creangă de brad,
sufletul îmi ard;
pe-o creangă de pin,
caut în destin.
Pe-o creangă de apă,
sufletul îmi scapă
şi-alerg după el
tras printr-un inel
până ilumină
fructul din grădină,
curcubeu-n umăr,
soarele-ntr-un număr,
timpul ce se coace
printre dobitoace,
clipa-n altă clipă,
aripă-n aripă,
corul într-un nor,
zborul într-alt zbor,
soboru-n sobor,
vina-n altă vină:
lumină, lumină...!

poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Zoria (7 iunie 1977)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost odată ca niciodată

să te-odihneşti pe salteaua descărnată-a nopţii
când cerul ţine luna în fereastră
să-ţi priveşti picioarele care s-au tocit de-atâta mers
pentru că viaţa nu e decât mers şi muncă şi suspin
şi doar în lumea viselor eşti liber
nu îţi trebuie apărare
o mână mângâie, o alta respinge, cam aşa e viaţa
şi tu încerci să te speli în lumină
să cureţi toată tăcerea
dar mai bine taci
că şi tăcerea e de mai multe feluri
eu tac, viaţa tace, lumina tace
e atât de multă linişte
că ai putea s-o aduni
să ai ce toarce
la bătrâneţe
dar ca de obicei
repeţi şi tu: am fost odată...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe prispa timpului

Pe prispa timpului stau eu,
Un gând îngândurat mereu,
Din când în când, când mai doresc,
Mă mai ridic şi mai pândesc,
Pândesc cuprins de-o teamă-n vânt
La primul gest, primul cuvânt,
La prima undă de amor
Şi până se sfârşeste-n dor...

Culcuş din valuri de vise
Mi-aştern pe clipe ucise,
M-apuc de lucru-n catrene
Florilor mele obscene,
Nu dau, nici nu iau, doar mă lupt
Cu-n nor ce din mine e rupt,
Şi-aştept cu nădejde-un trofeu
Pe prispa timpului... ce-s eu!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 iunie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul dezbrăcat de dimineţi

în aşternutul primenit dragostea vindecă zodiile
sărută pictura genelor
şi coboară în spirală pe urmele paşilor
pe prispa iernii calde
dialogul buzelor
flămânde de rost ascund sub tăcere
alte zile
alte adieri de vânt

buze flămânde din decolteul zăpezilor
coboară cu spirala fulgului de nea
spre o altă dimineaţă născând
hoinarul din iarna memoriei
ce filozofează tăcere albă
dezbrăcată şi ea

în dimineţi trăieşte o altă culoare
cu nunta de flori la o cafea
culege un timp şi-l lasă la intrare
pe pragul tocit
trecător rebel
azi un vis
ieri
în braţele de seară

ţi-am atins mâna sărutându-ţi fruntea
cu vise de iarnă din amurg
priveşte harta palmelor în dezbrăcate dimineţi
prezentul trecut

poezie de Vali Niţu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o închisoare

când am fost aruncat în viaţă nimeni nu mi-a spus ce mă aşteaptă
aşa că mi-am luat porţia zilnică de plimbare
şi noaptea raţia de libertate

când am simţit pubertatea împungându-mă
i-am întors spatele, mi-am şters lacrimile şi am mers mai departe
chiar dacă mersul era doar o învârtire în cerc

mi-am ridicat braţele, simţeam că pot să zbor, infinitul mă chema
dar umbra, ancora împământenirii, îmi atârna prea greu în suflet
şi am lăsat orizontul să se ducă la culcare... şi tu?

o singură dată am visat că zbor şi iubirea plutea alături
dar mi-am luat raniţa responsabilităţilor în spate
şi am continuat să mă învârt în cerc dându-i formă vieţii

cândva, oricând, moartea va veni cu toate protestele
şi voi privi cu teamă şi cu groază pasul ce mă scoate din rând
dar poate că atunci voi realiza că viaţa e doar un alt fel de-închisoare

indiferent de ce va spune lumea, ştiu că pot să aleg

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nemărginirii

Motto:
"Dorul este un organ de cunoaştere a infinitului."
Lucian Blaga, Aforisme

Dincolo de noi, se află infinitul,
Un loc geometric unde săvârşim,
(Necunoscutul, totul sau nimicul)
Pe care nici în gând nu-l covârşim.

Viaţa ne-aţâţă să năzuim zenitul
– E visul ei de când ne obârşim –
Dar, dincolo de noi, se află infinitul,
Un loc geometric unde săvârşim.

Cu fiecare zi, ne exersăm sfârşitul
Prin tot ce-n mod finit desăvârşim.
Cu greutate, acceptăm indefinitul;
Până la urmă, tot în el, ne pripăşim,
Căci, dincolo de noi, se află infinitul.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renasc în timp şi spaţiu

orizontul îşi risipeşte culorile
sfărâmă cioburi de întuneric ca într-un ritual
norii plumburii plutesc agale
prin valuri de ceaţă

luna e plină de taine
vrajă de-a curmezişul lumii
liniştea glacială se aşterne peste umbre
conturează imensitatea

clipa masurată în gesturi magice
mă face să ies din timp
gândurile învăĺuite în mătasea catifelată a nopţii
îngăduie viselor să se prefacă în fluturi

fusul timpului toarce clipe necunoscute
desăvârşeşte victoria unui val de simţire
salvează viaţa dintr-un palid abis
dorul construieşte un pod de vise
urzeşte calea întoarcerii

mainile nopţii ţes aripi (trupului în descompunere)
pentru zborul cu iz de eliberare

totul pare un simplu desen pe nisip
iar eu... o existenţă tatuată în timp.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă de iubire ...

Şiroaie de lacrimi
Se cern pe obraji
Din aripi de vise-mplinite,
Din bulgări de tristeţe,
Din gânduri ştrengare,
Din sufletul meu plin,
Din dorul meu lăuntric.
Le las să alunece-n voie
Pe ultimul drum...
Oglindă-mi încropesc din ele
Să-mi privesc gândurile,
Răscolite de amintiri,
Înzăpezite în trecut.
Aducerile-aminte
Mă fac să râd, să plâng...
Cercetez cu sufletul trecutul:
Lumină şi întuneric...
Caut cu-nfrigurare spre nori.
Doar urme de paşi se zăresc
Călcând pe comorile vieţii.
Şi dorul, amorţit în uitare,
Pierdut în nisipul clepsidrei,
S-a oprit în pragul timpului,
Ce se scurge fără remuşcări.
Şi plâng şi râd suind coama,
Pe cărările virgine ale viitorului.
Îmi cern amintirile prin sita uitării.
Din firele rămase in gând,
Împletesc prezentul
Pe care-l alint:
Speranţă de iubire.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul soldat

îţi caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandreţea lipsită de ruşine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoşi din raniţa plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne

bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaţ esenţialul uitat
la marginea patului de vegetaţie
fugind pe asfaltul ud şi plin
de tacâmuri de pui de lebădă

bătrânul soldat te priveşte
cu ochii puri hăituiţi de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică şi inumană până la capăt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul timpului

S-a făcut noaptea zi.
Ca o bomboană, s-a dat de-a rostogolul pe Calea laptelui.
Se zăresc prin telescopul trecerii nurii zorilor.
Pe oricare parte a privirii, şi prin perdeaua de paratrăsnete,
străluceşte luminătorul vieţii.
Inima gândului nu este complet vizibilă,
e ascunsă în cântecul zborului.
Se simte vibraţia sărbătorind în exclamaţii viitura.
S-a făcut noaptea zi.
Insomniacă, aleargă pe drumul viselor cu ochii deschişi,
cupe de strâns galaxiile în adâncuri.
Ca o săgeată, prin ramurile pline de dorul soarelui, fulgeră aşteptarea.
Din vară, din iarnă, prin ger, prin noroi,
prin ape repezi, cu antenele întinse,
din pivniţa virtuţilor,
se cutremură ca un pătrat scuturat de cercul repetiţiilor, candoarea rânduielii.
Aleargă bizonii printre gorunii revigorărilor.
Ascultam cuvântul, auzeam distanţele când mai mari, când mai mici,
când supremă întâlnire în melodia luminii.
Ascult canonul, aud sufletul timpului.
Ca un canibal, se hrăneşte vremea cu ore cremoase de trezire.
Nimeni nu vede fotografia resortului.
E un omagiu adus rostuirii.
S-a făcut noaptea zi.
Surâde curios Atlanticul în revărsare melodioasă
peste ţărmul titrat de biserica stelelor.
Îşi trage răsuflarea.
Mă acompaniază apa angro, în pregătirea continuă de însoţire.
Se sprijină pe fotoliul valurilor, rupte în balans,
găsindu-şi deopotrivă odihna şi nesomnul.

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iarna

culorile se şterg. viaţa dispare suspendată în neant
şi-n jur e doar zăpadă. curată. fără urme, fără durere
aşa că viitorul ţi-l alegi şi pleci să-l găseşti

amintirile se şterg, uitările se pierd în zăpadă
şi doar tăcerea te învăluie cu glasul ei cald
aşă cum numai moartea mai ştie să ţi se strecoare în suflet

viaţa naşte din iarnă şi sfârşeşte în iarnă
alb şi fără cicatrici apari lăsându-ţi aripile la intrare
şi la fel de alb, te strecori, pierzându-te pe cărări neştiute

apară-mă de mine însumi, invelindu-mă cu uitarea ta iarnă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din vis

M-am furişat
În sufletul tău, odată,
Când ai uitat ochii deschişi...
Am păşit temător,
Cu mare grijă,
Să nu-ţi scutur
Rimelul de pe gene...
Apoi am coborât,
Sau am urcat, nu ştiu,
Căci era pre multă lumină
Şi eu pluteam,
Şi era cald şi bine...
Oriunde priveam
Erau oglinzi infinite,
În care mă reflectam, eu,
Deşi erai tu...
Şi nu ştiu
Dacă eram treaz,
Sau mai degrabă visam,
Aşa că m-am aşezat
Pe prispa casei tale,
Care era aidoma
Cu prispa casei mele,
Şi am adormit în vis,
Şi am visat în vis,
Iar tu erai peste tot,
Învăluind cu tine
Sufletul tău,
În care eu am intrat,
Doar aşa, pentru că ai uitat
Odată
Ochii deschişi...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul casei părinteşti

În Şesuri*, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească;
Vântul nostalgiei, cu duioşie, presărat,
Iute, mă-ntoarnă, de ea să-mi amintească,

Peste bariere de timp, cu pasul scăpărat,
Unde copilăria avea să-mi înflorească,
În Şesuri, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească;

Chiar dincolo de viaţa pământească,
Dorul meu se va-nfrupta înflăcărat
Cu-această hrană dulce sufletească
De care nu voi fi niciodată dezbărat,
În Şesuri, pe malul Tazlăului Sărat.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbesc, admirându-mi punga ca pe-o cuşcă goală: leii ăştia n-au nevoie de-un şef, ci de-un dresor!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (18 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetor

Bătrân, gârbovit, cu tremur în mână
În prag de metrou, când viaţa mă-ngână,
Pe ziarul întins, ca-n pomenit sărindar,
Cerşesc la ziua cu muguri în dar;
Cu ochii pierduţi în orbite, ca-n hău,
Cerşesc o felie din sufletul tău!

poezie de Nicolae Rolea (29 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

Unde-i, toamnă, vara ta, ziua cu miros de nucă,
unde –s strugurii de vin, unde-i dorul tău de ducă?
să m-aşez în pragul serii descântat de înfrunzire
şi să-mi fie dorul iar punte spre copilărie.

Ce frumoasă-mi pari acuma ca şi cântecul de nai
ca odihna unui susur de izvor ce curge-n rai
ca o nesfârşită zare dincolo de curcubeu
ca nisipul ce se scurge în clepsidra unui zeu!

Hai şi lasă-mi-te, toamnă, tot de vara ta cuprinsă
ca o elegantă doamnă cu ţigara ei aprinsă
şi te-du, du-te departe, dincolo de nemurire,
numai mie lasă-mi, toamnă, sfânta mea nedumerire!

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

Când mă aplec
Simt doar înalţarea
Pe care universul o trimite
În aureola timpului sacadat.
Când te privesc
Doar boarea dimineţii
Mai răcoreşte dorul
Cel neuitat de visuri.
Când stau în imanenţă
Cu arcul timpului abisal în pântec
Doar temerea de reverenţă
Mă mai astâmpără din somnul trezirii.
Cand mă înalţ
Tu ai grija de a te coborâ
Spre sufletul scăldat
Ce inundă doar conştiinţa.
Dar când uit de mine
Mă regăsesc în tine
Şi atunci timpul adoarme
Lipit de fruntea comună.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc închis

Tata îşi doarme bătrâneţea în sine
Ostenit de lumină, o limbă de deal
Pe tâmplele sale mângâiate de schije
Flutură toamna ca o coamă de cal.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!