Viața ca o închisoare
când am fost aruncat în viață nimeni nu mi-a spus ce mă așteaptă
așa că mi-am luat porția zilnică de plimbare
și noaptea rația de libertate
când am simțit pubertatea împungându-mă
i-am întors spatele, mi-am șters lacrimile și am mers mai departe
chiar dacă mersul era doar o învârtire în cerc
mi-am ridicat brațele, simțeam că pot să zbor, infinitul mă chema
dar umbra, ancora împământenirii, îmi atârna prea greu în suflet
și am lăsat orizontul să se ducă la culcare... și tu?
o singură dată am visat că zbor și iubirea plutea alături
dar mi-am luat ranița responsabilităților în spate
și am continuat să mă învârt în cerc dându-i formă vieții
cândva, oricând, moartea va veni cu toate protestele
și voi privi cu teamă și cu groază pasul ce mă scoate din rând
dar poate că atunci voi realiza că viața e doar un alt fel de-închisoare
indiferent de ce va spune lumea, știu că pot să aleg
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.