Tăceri

nu mă-ntreba de ce în iarnă, copacii zac trântiţi de vânt
zăpada vine şi aşterne uitări de sine şi cuvânt

nu mă-ntreba... la fel ca tine aştept o nouă primăvară
zâmbind să imi apară chipul ce am iubit odinioară

dar nu apare şi in ceaţă plutesc fantome-nveşmântate
în giulgiu alb-gri de zăpadă şi amintirile-ngropate

târziu apoi la gura sobei încerc cu ultime puteri
s-alung ce-n inimă apasă in noaptea plină de tăceri

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii Rodnei

frumoasă iarnă ca o doamnă
apari in prag de sărbători
eu nu te-alung, te chem, te caut
in haina albă de ninsori!

eu stiu că vei veni la mine
si astăzi ca si altădată
aduci in ochi copilăria
si dealurile cu zăpadă

tu mă invalui cu iubire
cu daruri dragi cu tot ce poţi
cadou imi faci si bucuria
a sta-mpreună cu nepoţi

şi aşa..... târziu la gura sobei
adorm cu ei spunând poveşti
frumoasă iarnă-n Munţii Rodnei
Pierdut-am Capra cu Trei Iezi!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău de floare

flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopţile de iarnă
dorul viu de primăvară

pe un colţ de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit

a fost numai o părere
nu sunt flori şi nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ţine-nchis în casă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul - clopoţel

Vremea s-a încălzit afară.
Ca oricare prichindel
aştept şi eu să răsară,
ghiocelul-clopoţel.
De sub stratul de zăpadă
frunzele încep să apară.
Între ele, o floare albă,
gingaşă pălărioară.
Floarea, ca un clopoţel,
trimite veste în ţară
că nu mai e iarnă de fel.
De-acuma e primăvară.
Copacii vor înfrunzi,
florile vor înflori,
Cucul va cânta în luncă,
copiii vor alerga,
cu fluturii se vor juca.
Oameni vor ieşi la muncă,
Şi, pentru-a nu ştiu câta oară,
va fi iarăşi primăvară.

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscuta

necunoscuta din decor
de lebede si frunze moarte
apare ca un vis de dor
ce vine de departe....

in primul ceas de iarnă grea
necunoscuta a-mbrăcat
in fulgi strălucitori de nea
profilul ei de neuitat

necunoscuta semn imi face
să o urmez cu paşii mari
in arabescuri de zăpadă
noi doi să fim ca doi hoinari!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu

Mă voi ruga la Dumnezeu
Să te aducă-n drumul meu
Să-ţi văd făptura minunată
Cu ochii tăi de altădată

Priveau zâmbind la mine des
Dar pare că n-au înţeles
Cât îi iubesc şi cât mi-e dor
Când seara genele cobor

Şi noaptea mi se pare tristă
În dimineţi nu mai există
Speranţa zilei care vine
Să pot a fi din nou cu tine

Mai mult ce aş putea să spun?
Te chem şi-n gânduri te adun
În cioburile de iubire
Văd chipul tău, o amintire...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de toamnă

Arde focu-n sobă, frigul dă năvală
căţărat pe vântul năpustit din munţi,
te aşezi pe scaun, cu motanu-n poală,
stând la gura sobei, torsul i-l asculţi.

Şi priveşti tăcută flacăra tăiată
printre lemne arse peste vechi tăciuni,
iar în hornul sobei parcă-auzi deodată
cum citeşte vântul mii de rugăciuni.

Te gândeşti la mine, cel rămas afară
ud în ploaia rece si bătut de vânt?...
Am plecat de-acasă, vreau s-ajung deseară,
stând la gura sobei vraja să-ţi ascult.

Ah, ce vijelie!... casa ta-i departe,
nu zăresc pe nimeni, locul e pustiu,
cineva anume parcă ne desparte,
plouă-n duşmănie, s-a făcut târziu...

Dar zăresc deodată, rătăcită-n zare,
o lumină sacră ruptă dintr-o stea,
ploaia se opreşte, chipul tău apare
luminând cărarea dinaintea mea.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele (Elegie de toamnă)

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem,
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem...

Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de toamnă târzie

Arde focu-n sobă, frigul dă năvală
căţărat pe vântul năpustit din munţi,
te aşezi pe scaun, cu motanu-n poală,
stând la gura sobei, torsul i-l asculţi.

Şi priveşti tăcută flacăra urcată
printre lemne arse peste vechi tăciuni,
iar în hornul sobei parcă-auzi deodată
cum citeşte vântul mii de rugăciuni.

Te gândeşti la mine, cel rămas afară
ud în ploaia rece si bătut de vânt? –
am plecat de-acasă, vreau să-ajung deseară,
stând la gura sobei vraja să-ţi ascult.

Ah, ce vijelie!... casa ta-i departe,
nu zăresc pe nimeni, locul e pustiu,
cineva anume parcă ne desparte,
plouă-n duşmănie, s-a făcut târziu...

Dar zăresc deodată, rătăcită-n zare,
o lumină sacră ruptă dintr-o stea,
ploaia se opreşte, chipul tău apare
luminând cărarea dinaintea mea.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de toamnă târzie

Arde focu-n sobă, frigul dă năvală
căţărat pe vântul năpustit din munţi,
te aşezi pe scaun, cu motanu-n poală,
stând la gura sobei, torsul i-l asculţi.

Şi priveşti tăcută flacăra urcată
printre lemne arse peste vechi tăciuni,
iar în hornul sobei parcă-auzi deodată
cum citeşte vântul mii de rugăciuni.

Te gândeşti la mine, cel rămas afară
ud în ploaia rece si bătut de vânt? –
am plecat de-acasă, vreau s-ajung deseară,
stând la gura sobei vraja să-ţi ascult.

Ah, ce vijelie!... casa ta-i departe,
nu zăresc pe nimeni, locul e pustiu,
cineva anume parcă ne desparte,
plouă-n duşmănie, s-a făcut târziu...

Dar zăresc deodată, rătăcită-n zare,
o lumină sacră ruptă dintr-o stea,
ploaia se opreşte, chipul tău apare
luminând cărarea dinaintea mea.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă-ntreba!

Nu mă-ntreba câţi ani împlinesc!
Clepsidra s-a spart şi anii s-au risipit.
În oglindă se răsfrâng amintirile
Iar timpul, lunecos, nu ştie a număra stelele,
Nici secundele...
În mine au răsărit copaci
Încărcaţi cu fructe de nea
Şi frunze de stele.
Nu mă-ntrebaţi ce e-n inima mea!
Cărările sunt înzăpezite şi grele...
În priviri şi-au deschis drum
Fulgere aurii de sticlă din tămâia uitării
Şi lacrima a croit pavele de gheţuri.
Deci... tu, cititor, nu mă-ntreba!
Snt calcule complicate
Şi nu aş putea s-ţi dau un răspuns.
Mai bine încearcă teoria probabilităţii!
Sunt născută în anul 1967, luna a noua, ziua de 15.
Câţi ani am oare?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de primăvară

Uitată-n prag de primăvară,
De melosul unei iubiri...
Aştept să înflorească iară
Şi pentru mine trandafiri.

Tristeţea n-o las să se vadă,
Prea mândră sunt să recunosc.
În pas uşor, mergând pe stradă,
Zâmbesc celor ce mă cunosc.

Perdeaua iernii de zăpadă,
Mi s-a topit pe ochi demult.
Încremenită-o las să cadă,
În versul liric mă ascund.

poezie de Doina Bonescu din Punţi de cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomele tristeţii

Cad fulgi târzii din iarna îngheţată
Şi picături de ploaie se-amestecă perfid
Vestind o primăvară timidă şi-ncercată
De zile încărcate cu nori pe cer şi frig.

Departe orizontul fantome îşi descarcă
Pe umeri îmi aşterne o mantie în gri
Şi ochilor în ceaţă tristeţea le aşează
Spunând cu reci cuvinte că tu nu vei veni.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie

nu vreau decât să te zăresc
o clipă genele-mi coboară
este târziu şi eu visez
un viscol într-o iarnă

şi ce n-aş da să fim noi doi
purtaţi de-o troiţă în câmpie
acoperiţi de blănuri moi
şi braţul tău un rai să-mi fie!

cu vocea caldă să-mi şopteşti
că mă iubeşti numai pe mine
nu mi-ar păsa că viscoleşte
o clipă-ar fi... o veşnicie!

dar iată... pleoapele deschid
şi mă trezesc în plină vară
mă arde soarele în piept
mi-e dor de tine, iarnă...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul rece pe obraz

E prea târziu ca să revii
Priveşte pomii au îmugurit
La anul iarnă te-aştept să vii
Viorele zăpada a albăstrit

Tu esti iubita mea în alb
Mi-a duci în suflet bucurie
Dar viscolul se simte slab
Caută odihnă în câmpie

E prea devreme ca să ştii
Dar peste-o săptămână
O primăvară te va înlocuii
Cu soare a timpului stăpână

Păstrez sărutul rece pe obraz
Povestea de la gura sobei
Aburul cozonacilor din aragaz
Rămân cu amintirea albului robei

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţie

nu vreau... decât să te zăresc..
o clipă genele-mi coboară
este târziu şi eu visez..
un viscol într-o iarnă..

şi ce n-aş da să fim noi doi
purtaţi de-o troică pe câmpie
acoperiţi de blănuri moi
şi braţul tău... un rai să-mi fie..

cu vocea caldă să-mi şopteşti
că mă iubeşti numai pe mine
nu mi-ar păsa că viscoleşte
o clipă... ar fi o veşnicie!

dar iată... pleoapele deschid
şi mă trezesc în plină vară
mă arde soarele în piept
mi-e dor de tine iarnă!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni şi singuri

la gura sobei ne-ncălzim
cu degetele lungi uscate
avem puterea să zâmbim
şi viaţa merge mai departe

de multe ori nu cred ce spun
dar mi-aş dori aşa să fie
zile senine să-ţi adun
s-alung cuvântul nostalgie

eu îţi iubesc părul cărunt
şi riduri vremea ţi-a lăsat
tu mă priveşti şi crezi că sunt
tot ce-i frumos întruchipat

şi-aşa-ntr-o joacă... dus-întors
bătrâni şi singuri într-o casă
uităm că timpul lung a tors
povestea lui... povestea noastră!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibil

Mai dă-mi o şansă
-Imposibil...
-Mai dă-mi portiţa
De scăpare...
Dă-mi lumea
De odinioară
Dă-mi ziua plină
De-impăcare!
Dă-mi noaptea caldă
Luna plină,
Dă-mi strigătul
De bucurie,
Nu-mi pune-n faţă
Doar sfârşitul,
Mai dă-mi o şansă
-Imposibil....

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând de iarnă

munţii coboară-n văi, domol cu frunze ruginite
o casă strănută cu fumul de pe coş
la gura sobei ard trosnind buştenii
afară latră-un câine fioros

din brad se scutură zăpada
un pui de caprioară se uită curios
a venit din nou frumoasa iarnă
să ne bucurăm de ce-i frumos

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pare că visez

Cu vorbe aspre mă îndepărtezi,
în inimă le simt ca pe pumnale,
când te ascult îmi pare că visez
un carnaval din vremuri ancestrale:
eu Micul Cupidon îndrăgostit
de o paiaţă atârnată-n sârme,
venind în umbra ta necontenit
ruşinea să ţi-o şteargă de pe urme.

Nu mă-ntreba de ce te mai urmez
stând atârnat pe sârmă lângă tine,
chiar de mă minţi, îmi pare că visez,
mă pierd în unduirile-ţi feline.
Am renunţat la demnitatea mea,
sunt copleşit de magica-ţi tutelă –
nu mă gândesc nicicum că aş putea
să mă desprind de umbra ta rebelă.

Mă-mpac umil cu tragicul destin,
doar timpul poate vraja să-o desfacă,
aştept puteri, ca-n clipele ce vin
tot jocul tău să îl transform în joacă.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi îngheţa

Voi îngheţa de dorul tău, ascunsă, într-o iarnă,
Ce prinde-n degetele lungi toţi nasturii la haină.
Şi-aşa cumva în amorţire visez la zilele senine,
Când înfloreau macii în lunci şi zumzăiau în jur albine!

Prin toamnă am trecut rapid, ca trenul într-o gară...
Ce-a fluierat încet, prelung, într-un târziu de seară.
Şi-ntr-un cortegiu funerar de frunze-ngălbenite,
În zarea lumii te-ai pierdut cu ultime cuvinte:

-Atât a fost... în rest, rămân o simplă amintire.
Nu aştepta, iubita mea, ca să îţi dau de ştire.
Se-aplecă cetina de brad cu albul de zăpadă,
Curând şi eu voi îngheţa, doar cerul o să vadă.

Şi-aşa departe-n munţi bătrâni cu aripile sure,
Spre cer mă-nalţ în rugăciuni la margini de pădure.
Voi reveni paranormal poate în zi de primăvară,
Să punem ghiocei în coş, la iazul dinspre moară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!