Nu-i nimeni
Pe malul unde dosnic zac,
Nu-i val să-ncumete a sparge
Tăcerea dominând catarge,
Semnul ascuns în zodiac.
Târât pe-o rână, și bătut,
Un gând se năruie spre altul:
Nisip mărunt tocând asfaltul
Adolescenței ce-a trecut.
Îngemănate-n colier,
Istorii - ape ce înnoadă,
Spasmotic, trepte de cascadă -
Pe trupuri se preling și pier.
Pe malul veșnic mistuit,
De-arsura golului ce-l sapă,
Nu-i nimeni care să priceapă
Ce s-a pierdut, ce-i de găsit...
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe malul unui lac
Pe malul unui lac privesc,
Misterul încerc să-l răscolesc.
Privind tăcerea ce-l cuprinde,
Stăpân de închipuiri devine.
Pe malul unui lac te-am cunoscut,
În oglinda lui te-am revăzut,
În unduirea lui te-am căutat,
Și tot el mi te-a luat.
În dansul apei line regăsesc,
Și liniște și pace și suspine,
Aș vrea să mă reculeg în tine.
poezie de Anca Margaritescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castele de nisip
Chiar dacă la școală ai învățat,
Castele de nisip pe malul mării să nu-ți faci,
Dorința și curiozitatea de câte ori te-au îndemnat
Castel de nisip minunat să-ți faci!
Chiar pe malul mării ți l-ai înălțat
Și într-o excepție ai sperat,
Ca Luna la maree, de dragul castelului tău, să fi renunțat
Și castelul tău să-l fi cruțat!
Dar, oricâte speranțe în suflet ai avut,
Natura cuvântul legii și l-a spus
Și castelul de nisip, oricât de frumos
De maree a fost distrus!
Iar eu stau mirată și mă intreb:
Omul de ce tot încearcă
Pe malul mării castele de nisip să-și facă?
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descurajare
Sunt cu mine de mână într-un deșert de suflet. Nu-i oază
Și așa-s de însetat de orice și am frică să n-am... mi-e groază
Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alții, ca oameni,
Căci nu e Pământul ce-a fost; adăpat de un "bine", ce-l sameni?!
Se pare că globu-i mai mult, mișunat zi de zi, an de an,
Dar nu mai se simte bun-simț, dăruire, prieten... E ban!
Se discută de el, e cota înălțimii, e-un dar să-l deții fără scrupul, să fie...
Și-i bob de nisip; tot, cât el de ar fi nu-i îndeajuns tot, cât de-a fi bogăție!?!
Mă bântuie aspru tăiosul de vânt și întind mâna ca orbul
S-ajung nu știu unde și alunec în gol peste os dezvelit de amintiri, sau de corbul
-Ce una și alta-s- la fel de înțelepte, să creadă c-a fi nu-i răsuflet...
Doar singur, de gând, sau culoare eternă... este veșnic, el, suflet!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță fără muzică (Nu-i nimeni să ne vadă)
Nu-i nimeni... nimeni să ne vadă și să ne-auză -
Nu pleca!
Dă-mi degetele-ți inelate să le sărut ca și-altădată,
Dă-mi degetele-ți inelate -
Poeme-n pietre nestemate -
Vreau să le-nvăț pe dinafară și să le cânt,
Dă-mi mâna toată,
Căci nu-i în tot salonul alta, așa, la fel cu mâna ta.
Rămâi cu mine toată seara...
Ce-ți pasă dac-o să sfârșească
Orchestra valsul?...
Tu nu știi
Că nu-i în tot salonul altul la fel ca mine să iubească?
Deschide-ți brațele -
Altarul în care mă-nchinam alt'dată -
Deschide-mi brațele și prinde-mi în ele brațele-obosite,
Apleacă-ți gura-nsângerată,
Și sărutările-ți aprinse înseamnă-le pe-obrazu-mi pal.
Înseamnă-le la rând, să-mi steie pe veci de pază,
Neclintite,
Ca păsările legendare pe malul lacului Stymfal!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Până ajungi unde nimeni
trebuie să mai faci un pas
și încă un pas
până la mal
și să fii tu malul de care se agață
cei ce vin din larg
obosiți
trebuie să-ți continui drumul printre stânci
chiar și atunci când capetele mici de șobolani
te împresoară
cu căldura valului lor
dinții lor mărunți
rod malul abrupt
rod carnea albă
ronțăie drumul
pe care trebuie să mergi mai departe
până ajungi unde nimeni nu este
poezie de Angela Furtună din Prizonier în Ego (1998)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pe malul Mureșului
- Adâncă-i, bade, apa-n față?
- Nu-i adâncă nici de cât,
Acu trecură două rață
Și nu era... nici până-n gât.
epigramă de Vasile Iușan din Am cap de neamț, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cobor la malul mării
Dimineața cobor la malul mării
unde, după un anumit orar, valurile
se rostogolesc spre țărm sau spre larg.
Spun, oh, sunt atât de nefericită,
ce trebuie
ce-ar trebui să fac? Iar marea-mi răspunde
cu glasul ei fermecător:
Iartă-mă, am mulțime de treburi de făcut.
poezie de Mary Oliver din O mie de dimineți, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Veșnic pierdut
Parcă veșnic pierdut prin ținuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veșnic peisaj:
Unde nori colorați îmi cântă despre tine,
Folosindu-ți surâsul pe post de mixaj...
Unde soarele veșnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbești s-ajungi în viitor...
Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...
Unde eu sunt acelea ce îți urmează pașii,
Când pășim împreună pe aceeași cărare!
Unde timpul, nebunu', nu își păstrează așii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...
Unde lumea și pacea se-nțeleg de minune,
Unde nimeni nu știe să trăiască-n trecut,
Unde tu și cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veșnic pierdut...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de nisip
Se scurge timpul în clepsidră,
Dispar secunde furibund,
Spre o tăcere insipidă
În care pasul mi-l afund.
Fir de nisip născând momente,
Ce-mi par mereu de neajuns,
Prea multe scări, prea multe trepte,
Prea mulți de dacă până sus.
Le urc, dar parcă merg la vale,
Spre un adânc nesuferit,
Chiar de nu vreau, e doar o cale,
Mă-ntorc de unde am venit.
Și tot alerg finalitatea,
Sperând că poate-i început,
Uitând că viața-și cere partea,
Iar eu nu-i dau ce ar fi vrut.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de caramel
Imi trimiti frumoase poze
Cum trec carele prin sat
Chiar si gardurile-s roze
Dar pe malul celalalt.
Indienii cred mimeaza
Viata buna de acum
Simt cum pana lor vibreaza
Si pe creste iese fum.
Vad si case parasite
Nu stiu ce s-o fi-ntamplat
Cred familii ratacite
Dar pe malul celalalt.
De Villeneuve imi amintesc
Cred acum treizeci de ani
Parca-i vad cum scotocesc
Prin gramada lui de fani.
Sigur e frumoasa tara
Visul nu-i abandonat
Doar ca mai trecuse o vara
Si-s pe malul celalalt.
poezie de Doru Lascarache (7 august 2008)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspect pe plajă
Pe malul mării, trupuri, trupuri,
Apă multă și căldură...
Toți se bălăcesc în grupuri,
Până lângă geamandură.
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mestecenii
Pe mal de râu mestecenii plângeau
stând aplecați spre apa-nvolburată,
iar frunzele șoptind îmi aminteau
că ne-am iubit la umbra lor odată.
Și azi mai stau pe malul povârnit
sub crengile cu frunze dantelate,
dar soarele, mergând spre asfințit,
mi-aduce-n gând doar clipele ratate.
Din drumul lor să le întorc aș vrea,
căci m-asaltează-n fiecare seară
cu amintiri pierdute undeva -
la marginile unei nopți de vară.
Ce mult aș vrea să te revăd pe mal
sub crengile aplecate înspre apă -
să te cuprind cu același ritual
cum numai râul poate să-l priceapă!
Dacă te-ntorci acum, nu-i prea târziu,
ne vom scălda sub razele de lună,
mestecenii din luminiș ne știu
din ramuri verzi ne-or împleti cunună!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Valuri furioase sparg scoicile
le macină sideful
îl transformă în grăuncioare plictisite
de nisip
captive într-o clepsidră
a vieții,
iar timpul aleargă
pe deasupra mării
ca o briză capricioasă
înfiorată
cu atingerea ei senzuală
creasta sărată a valurilor
care plesnește malul
într-o cascadă de spumă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa Lumină
Stăteam pe malul Apei Lumină
și am pătruns în sufletul ei,
unde am găsit o floare de nu-mă-uita,
un plop și o salcie pletoasă
căreia-i curgeau lacrimi
precum se scurge sufletul de dor,
mă scufund în Apa Lumină,
o beau și mă bucur de ea,
lăsând în urmă nebunia terestră,
culegând oul viitorului
în speranța reînvierii
că am să-l găsesc
pe malul oazei cu Apă Lumină
din câmpia de aur,
sub nașterea și reînvierea
durerii și bucuriei!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta inserarii
Din adâncimi - pe ape dispersate
Ce-și cată vad să-ncalce alt hotar -
Călăuzit de simțul meu primar,
Sui treptele de vis îmburnițate.
La poarta înserării gândul bate.
Incertitudini -trepte de altar-
Grăbite se preling pe minutar:
Nimicnicie și... eternitate!
Așa adun, corvoadă la corvoadă,
Inscripții - tăinuind aspru consemn -
Vizibile, când n-aș vrea să se vadă.
Nu-i frică să mă-mpingă, nici îndemn;
Doar ghemul care singur se deznoadă,
Să-mi lase mie, și pe toate, semn!
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândind la Eminescu
Azi Eminescu mi-e în gând
Rătăcitor prin Universuri
Alunecând pe-o rază spre Pământ
El încă scrie versuri.
La fel ca-n alte dăți, demult
El printre rime tot ascunde
Cuvinte pline de tumult
Ce greu putem pătrunde.
De vrei egal să îl socoți,
Cu noi să îl asemeni,
Nu încerca că n-o să poți
El, scânteiază-n cremeni!
Privind spre cercul nostru strâmt,
Ne-ndeamnă spre căutare,
"Porniți cu toții cu avânt,
Spre tarmuri de visare..."
Nu cată vorbe pe-nțeles,
Nu-i totul la vedere
Dar uneori el a ales
Sa ne dezvăluie mistere
Azi nu mai cade ca-n trecut
În mari din tot înaltul
Căci s-a întors pe veci în lut
Acum e doar un... "altul"
Dar va rămâne tot ce-a scris
Mereu o amintire vie
Un leac ce-n taină a prescris
Iubirea pentru... poezie.
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (1 ianuarie 2019)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel concesiv
Azi mă scoate iubi la plimbare,
Undeva... pe malul unui râu,
Numai noi și scula din dotare,
Vom intra în apă pân' la brâu.
Pun și eu virtutea la-ncercare,
Fie ce o fii... n-o țin în frâu,
Azi mă scoate iubi la plimbare,
Undeva... pe malul unui râu.
Nu-i voi pune nicio întrebare,
La cât este Karlos de molâu,
Nu va îndrăzni atingeri, care,
Să mă dea păcatelor prin grâu.
Azi mă scoate iubi la plimbare.
rondel de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost
am fost
m-a mărginit necuprinsul orașului
atâta lume și singuratatea mea, țipând
de mult, cândva
m-am pierdut pe-o stradă, anonimă
o casă
un număr de nimeni știut
o cameră, un pat și o carte
pe-o pernă cu lacrimi
am căutat
dar nimeni nu m-a găsit
cineva a trecut pe strada mea fără număr
și-a șoptit
aici a stat cineva
poezie de Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis... la malul mării...
Răsare-n ochi
speranța
unui zbor
în visul
nemuririi...
Cu degete subțiri
atingem versuri
înșirate-n
cărți eterne...
Și gândul
zboară
spre liniștea
cuvântului
șoptit
la malul mării...
poezie de Viviana Milivoievici (3 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!