Amandoi

Amândoi ne privim în noapte,
dar fără aduceri aminte
şi peste surâsul tău de şoapte
lumea este spartă de cuvinte.

Capodopere-s azi visele,
cu declaraţii de iubire
şi doruri ce ascund în ele
o rugăciune din privire.

Noi am alungat genitivul,
demult am depăşit uimirea
şi versul ne este portativul,
iar muzica este iubirea.

Triluri colorate vin în toamnă,
cu tăceri am legănat petale
şi-am pus sărutul tău de doamnă
pe cântecul izvorului din vale.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

A versului meu doamnă

Am dorit amintirea să rămână
zidită, în a dorului fântână
şi-am trimis mângâierea neatinsă
prinsă-n versuri cu privirea stinsă.

Şi ţi-am întins o floare de cais,
învelită în culori pe care-am scris,
să crezi în nemurirea din cuvânt;
versul este sfânt, nu-i vorbă-n vânt.

Şi-am aşezat pe visul tău de fată
luciri, ce-au răsărit în nopţi odată
când am sădit în iubirea fără grai
acord de rime, pe care-l aşteptai.

În gândul meu, mereu am să te-ascult,
n-am să te las ascunsă în tumult,
rămâi la pieptul meu, târziu în toamnă;
comoara mea şi-a versului meu doamnă.

poezie de Constantin Rusu din Poesii (21 mai 2005)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor şi doare

Neştiutoare sunt, nu ştiu ce e iubirea
Atâta dor ascund, şi să te am aş vrea,
Să îţi sărut buzele, şi să te alint
Cât dor ascund în mine, şi cât te vreau de mult.

Şi te chem în şoaptă, îţi mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele şoapte
Am să-ţi hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.

Cât dor ascund în mine, şi cât îţi vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poţi tu ce este fericirea
Să ştiu dacă din cer un înger a coborât

Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Şi ce este iubire la soartă aşteptăm,
Cuvintele sunt puţine, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.

autor. Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers şi o floare

Eram o salcie mută şi căutam
o brazdă de armonie de pe pământ,
pe limpezimea clară a izvorului
care ascundea iubirea într-un cuvânt.

Te priveam ascunsă-n taina unei stele,
surâsul nu-ţi ascundea copilăria,
lângă roua frunzelor păreai o floare.
Nu vrei vacarm şi alegi periferia.

Priveam cum aştepţi tăcerile spre seară
ocolind ecourile din suspine
şi uitând amintirile fracturate
doreai secundele de iubire pline.

Şi am alungat amurguri rătăcite,
cu privirea pusă-ntr-o îmbrăţişare
şi cu-n zâmbet pe tristeţea înserării
noi am pus în iubire un vers şi-o floare.

poezie de Constantin Rusu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino in lumea noastra

Vino in lumea noastra, dulce minune,
In ficare noapte... cand soarele apune,
Sa traim povestea noastra de iubire
A doua suflete pe un ocean tulbure.

Vino in lumea noastra, inca o noapte
Sa ne privim din nou in ochi, ca prima data,
Sa-mi adormi din nou in brate
Sub acoperisul de stele colorate.

Vino in lumea noastra, cea fara probleme,
Unde privim rasaritul... iar eu iti recit poeme,
Unde privindu-te pe tine
Eu plang... plang de fericire.

Vino in lumea noastra, iubirea mea,
Buzele mele inca simt atingerea ta
Din ziua in care ne-am sarutat...
Cand stropii de ploaie, s-au transformat in mii de petale.

Vino in lumea noastra, ingerul meu,
Sa fim uniti de bunul Dumnezeu,
Sa fim doua stele ce zi si noapte stralucesc,
Sa-mi spui ca ma iubesti... sa-ti spun ca te iubesc.

poezie de Manuel Gabriel Danca (11 septembrie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce toamnă frumoasă

Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu!
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.

Ce frumoasă e frunza,
Care cade de pe ram!
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam.

Ce frumos e cerul
În miez de toamnă!
E ca faţa mamei
învelită în năframă.

Ce frumos e strugurele
Care se coace în vie!
Şi este cules de oameni
Harnici şi plini de mândrie.

Ce frumoasă e lumea
În miez de toamnă!
Este ca un copil,
Ce este legănat de a sa mamă.

poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar trăire

Sunt rănit de dorul tău
şi de ochii tăi de toamnă
simt că pic, că-mi vine rău
că nu-mi eşti de mână doamnă

Fug de tine cât mai pot
şi tu vii cu foc şi gheaţă
şi topit eu te provoc
c-o câmpie de verdeaţă

Mă îmbăt cu aşteptări
şi-mi las visele de noapte
şi te-aruncă-n gândul meu
tot ca ziua ce mă arde

N-aş fi vrut să te cunosc
să trăiesc iar o iubire
soarta mea iar vrea să fiu
ameţit de a ta fire

Ninge de când te-am zărit
cu petale peste iarbă
firul ei a înflorit
pentru tine doamnă dragă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet şi aduceri aminte

Aduceri aminte în gând se-nfiripă,
Ca-ntr-o oglindă... de dor rătăcit,
Nisip în furtună şi-un trup regăsit,
Pe-a nopţii nebună şi rece aripă.

Poteci neumblate, amurg părăsit,
Dezmiardă ispita tăcerii de-o clipă
Şi nimeni nu vede, amar de risipă
Adusă de vântul... pios şi smerit.

Cuprind orizontu-n privire şi tac,
Mă fulgeră, încă, amarul destin,
Ce tristă e casa... la omul sărac
Şi timpul se ştie... atât de puţin.

Aduceri aminte, esenţe de mac
Ascunse-n paharul eretic şi plin

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de toamnă

De ce-ai venit la mine toamnă,
Îmi era cald şi-mi era bine...
Deşi toţi cred că eşti o doamnă
Mă pot lipsi oricând de tine!

Te furişezi ca o amantă
În patul încălzit de soaţă
Te crezi mereu boema damă...
Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă?

Îmi laşi câmpii fără de straie
Copaci goliţi de-a lor podoabă
Şi flori murind fără să-şi vadă
Bobocii înfloriţi de vară.

Iar zilei tu îi furi lumina
La greieri - cântecul în noapte
Copiilor- copilăria
Iubirilor- dorinţi şi şoapte.

Şi marea azi o faci să zacă
În friguri, goală, neîncălzită
De-ndrăgostiţii care-şi scaldă
Iubirea lor înmugurită!

Iar mie-mi pui argint pe frunte
Şi bruma peste ani in noapte
Şi mă acoperi cu rugina
Din frunzele de tine moarte!

poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

nu vreau decât o sărutare,
să-ţi legeni buzele pe mine.
să-ncremenim îmbrăţisaţi,
tu peste eu, eu peste tine.

să ne şoptim cuvinte scurte,
să-nnebunim împinşi de fapte
clipă de ceas şi ceas de noapte.

înceţoşaţi de doruri multe,
să ne trezim în dimineaţă,
să ne privim în întuneric,
sub licăriri de şoapte mute.

Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă fierbinte...

Perdele-n cuvinte,
Valuri de gânduri,
Aduceri aminte,
Priviri printre rânduri...
Gesturi confuze,
Tăceri de rubin,
Peceţi între buze,
Ţigară şi vin...

Iubire!... şi chin...

poezie de Vasile Zamolxeanu (29 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă în doi

Peste covorul frunzelor căzute
Păşim la braţ înşiruind tăceri,
Iar buzele-mi tânjesc să îţi sărute
Frumoşii ochi doriţi mai mult ca ieri.

Şi-n freamătul de toamnă însorită
Ne pierdem printre viile culori
Tu nu vorbeşti cu gura-ţi preaiubită,
Privirea, însă, naşte calzi fiori.

Suntem uniţi de-acelaşi gând fierbinte
Că ne iubim... şi ne iubim nespus
Nemaifăcând risipă de cuvinte...
Tot ce simţim ne este acum de-ajuns.

Peste covorul frunzelor de toamnă
Păşim la braţ lăsând lumea în urmă,
Te-ador şi mă adori, frumoasă doamnă
Prea mult ca vorbele să o mai spună...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am iubit

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de iubire, petale de noi

Nu ai bătut la uşa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ţi usca tristeţea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri şi căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre şi fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neaşteptate iubirea a sosit
cu paşi delicaţi in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o doamnă

Noapte bună doamnă
azi a fost o zi
şi mâine va fi toamnă
vor cade frunzele pe rând
şi preoţii le vor face slujbă
Noapte bună...
crucilor din rai
şi mâine...
va fi azi mai bună
spunea un crainic în sutană
Noapte bună doamnă
frunzele aduc iar ploi
şi este toamnă
spunea...
pământul din noroi

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă
Şi frunzele se-nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
.....................
Ţi-aduci aminte şi de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-şi acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Şi pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu şi era toamnă...
Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă oameni

Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?

De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viaţa fără iubire?

Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Ştiinţa spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.

Poeţii spun că iubirea este simţire,
Că este extaz, că este trăire,
Şi tot ei spun că viaţa fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.

Iubirea este credinţa.
Iubirea naşte şi renaşte fiinţa.

Iubirea e acel flux inefabil de şoapte,
Şi dorul lăuntric de libertate.

Iubirea împlineşte şi-nalţă.
Iubirea este viaţă în viaţă.

Iubirea este năzuinţa către perfecţiune.
Iubirea este uniune.

Iubirea este desăvârşire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existenţă muritoare.

Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.

Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.

Iubirea este dorul de fiinţă,
De tot ce ne e drag, şi de tot ce există.

Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.

Iubirea e lacrimă de mamă,
Şi plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil şi de părinte.

Iubirea numită dorinţă,
Este dragoste şi năzuinţă,
E focul îndrăgostiţilor,
E fericirea iubiţilor.

Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam şi de ţară,
Ne face puternici aici si afară.

Iubiţi-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ şi pe Lună,
Să clădim o lume mai bună!

poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, Doamnă?

Motto: "Îţi mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu şi era toamnă..."

Eram iubiţi şi eram tineri,
păsări de pradă în cupidonice trăiri,
zgomot şi furie
în patul cu petale reci de trandafiri,
lacrimi şi melancolie
în pagini reci şi galbene de amintiri,
cuvinte seci şi tulburi
rostite mecanic,
ca gheaţa din priviri,
eu n-am cerut să vin
şi n-am cerut să plec,
m-ai ademenit sălbatic,
m-ai ispitit senin,
scăldat în roua dimineţii,
trupuri dezgolite,
baie de lacrimi,
imagini estompate,
se scurg încet
amare anotimpuri,
mai am în sac himera,
hrana cea de zi cu zi,
şi-mi amintesc nostalgic,
era ca ieri, distinsă Doamnă,
sezon târziu,
era aşa o rece toamnă!

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare-n primăvară

Ninsoare de alb şi de vis,
Ninsoare de flori de cais,
Ninsoare în sufletul drag...
Iubire, te-aştept iar în prag!

În lacrimi iubire să-ţi pun,
În clipa ce trece acum,
Aromă de dulci sărutări,
Mireasmă de verde şi flori.

Cununi de ploi de argint...
Cerceii de jad vreau să-i prind
Şi-n părul de perle, în noapte,
Să-ţi prind în tăceri nestemate...

Pe-altarul de pleoape de stele
Să-ţi pun taina viselor mele,
Pe deget inel de cuvinte
Şi-atâtea aduceri aminte...

Să-ţi pun colier de rubin
Şi-n marea de vis să pierim...
O perlă la mal risipită,
Iubirea mereu să ne mintă.

Din neguri, iubire, te chem!
Eşti cânt, eşti adesea blestem!
Ninsoare de alb şi de vis,
Ninsoare de flori de cais...

Ninsoare - patimă amară,
Iubire - zvon de primăvară...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curcubeului

În salbe colorate peste nori,
Lumina solară se destramă
Culori transpuse într-o gamă,
Aşezate-n minunate aurori.

Curcubeu cu splendide culori,
Care să-l privim ne cheamă,
În salbe colorate peste nori
Lumina solară se destramă.

Îl privim cu toţii-ncrezători
Din mijlocul naturii mamă
Şi vom şti că mâine-n zori
Ceru-i fără de maramă,

În salbe colorate, fără nori.

rondel de Ioan Friciu din Inedită (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi

Ploi de toamnă lungi şi grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi şi pe vale...

Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Şi gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...

Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri şi şoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!